Duma de Stat (Imperiul Rus)

Duma de Stat sau Duma Imperială a fost camera inferioară a adunării legislative a Imperiului Rus în ultima parte a existenței sale. Adunările Dumei erau ținute în Palatul Taurida din Sankt Petersburg. Duma a fost convocată de patru ori între 27 aprilie 1906 și prăbușirea imperiului în februarie 1917. Prima și a doua Dumă au fost mai democratice și au reprezentat o diversitate mai mare de alegători decât ultimele două.Williams, Harold Whitmore (1915) Russia of the Russians, p. 82 A treia Dumă a fost dominată de nobili, moșieri și oameni de afaceri. A patra Dumă a avut cinci sesiuni – și-a continuat existența până pe 2 martie 1917 și a fost dizolvată oficial pe 6 octombrie același an.

Istoric

Serghei Witte, (numit prim-ministru de împăratul Nicolae al II-lea să negocieze pacea cu Imperiul Japonez după încheierea Războiului ruso-japonez din 1904-1905), în condițiile presiunilor exercitate de evenimentele revoluției din 1905, a emis o proclamație cu privire la convocarea Dumei, care fusese gândit inițial ca un organ pur cosultativ, așa numita Dumă „Bulîghin”, după numele ministrului de interne din acel timp. În proclamația țarului care a urmat în octombrie, monarhul a promis introducerea mai multor drepturi civile, asigurarea unei reprezentări mai largi la noua „Dumă de Stat” și va asigura o participare largă la o nouă „Dumă de Stat” și oferirea corpului legiuitor a unor puteri sporite legislative și de supraveghere.

Cu toate acestea, împăratul Nicolae al II-lea era hotărât să păstreze puterea absolută. Pe 23 aprilie 1906 (stil vechi), țarul a promulgat Constituția, care îi asigura titlul de „autocrat supem”. Deși nicio lege nu putea fi publicată fără consimțământul Dumei, nici Duma nu putea să voteze legi fără aprobarea Consiliului de Stat (dominat de nobili, dintre ai cărui membri jumătate erau numiți de împărat) și, în plus, țarul avea dreptul suprem de veto. Legea supremă prevedea că miniștrii nu erau numiți de Dumă și nici nu răspundea în fața deputaților, prin aceste prevederi negând dreptul de control al Parlamentului asupra executivului. Mai mult chiar, împăratul avea puterea să dizolve Duma și să anunțe convocarea de noi alegeri oricând dorea. Articiolul 87 îi permitea țarului să emită legi temporare (de urgență) prin decret. Toate aceste puteri și prerogative asigurau în practică continuarea statutului de monarhie absolută a Imperiului Rus. Acesta a fost contextul în care, pe 27 aprilie 1906, s-au deschis lucrările primei Dume.

Prima DUmă

Prima Dumă și-a deschis lucrările pe 27 aprilie 1906, (după înăbușirea Revoluției din 1905 și eimiterea Proclamației din octombrie), fiind prezenți cam 500 de deputați. Cele mai radicale partide, precum Partidul Socialist Revoluționar au boicotat alegerile, lăsându-i pe mai moderații din Partidul Constituțional Democrat (Kadeți) să ocupe cele mai multe folotii de deputat (aproximativ 180). Al doilea număr de reprezentanți l-a avut o alianță de centru-stânga a Trudovaia Gruppa (laburiștii) cu aproximativ 100 de deputați. Partidele de dreapta erau reprezentate de un număr de partide mici, printre aceștia aflându-se octombriștii. Deputații de dreapta ocupau aproximativ 45 de locuri. Alți deputați, cei mai mulți reprezentând grupuri ale țăranilor, erau neafiliați politic.

Kadetii au fost printre puținele partide politice capabile să atragă constant alegătorii din cauza poziției lor politice relativ moderate. Kadetii primiseră în general voturile populației urbane, nereușind de cele mai multe ori să atragă atenția sufragiile comintăților rurale, de problemele cărora s-au apropiat alte partide politice.

Duma a funcționat pentru 73 de zile, până pe 8 iulie 1906, cu foarte puține succese.Inevitable?: Turning Points of the Russian Revolution by Tony Brenton Împăratul și premierul său loial Ivan Goremîkin erau hotărâți să controleze Duma și să nu erau doritori să împartă puterea cu parlamentarii. Pe de altă parte, Duma dorea continuarea reformelor, printre acestea numărându-se cea electorală și, poate cea mai importantă, reforma funciară. Serghei Muromțev, un profesor de drept la Universitatea din Moscova, a fost ales președinte al Dumei.Abraham Ascher, "P.A. Stolypin: The Search for Stability in Late Imperial Russia", Stanford, 2001, p. 102 Lev Urusov a ținut un discurs celebru.Mikhail Larionov and the Cultural Politics of Late Imperial Russia by Sarah Warren, p. 64. Împăratul a fost speriat de liberalismul Dumei și a hotărât dizolvarea acesteia, spunând conform unor relatări „blestemată Dumă. Este doar lucrarea lui Witte”. În aceeași zi a fost numit premier Piotr Stolîpin.

Ca să răspundă acestei situații, Pavel Miliukov și aproximativ 200 de deputați, cei mai mulți kadeți liberali, s-au adunat în secret la Vyborg, în acea perioadă parte a Finlandei rusești. De aici ei au emis un apel, care chemau populația la nesupunere civică. Apelul lor a fost în mare măsură ignorat și s-a încheiat cu arestarea participanților la întâlnire și închiderea birourilor Partidului Constițuțional Democratic. Toate aceste evenimente au deschis calea pentru convocarea celei de-a doua Dumă.

A doua Dumă

A doua Dumă a funcționat 103 zile, între 20 februarie și 3 iunie 1907. Printre noii membri ai Dumei s-a numărat și Vladimir Purișkevici, un politician de dreapta monarhist, care s-a opus puternic Proclamației din octombrie. Bolșevicii, menșevicii, (care erau facțiunui ai Partidului Social-Democrat al Muncii) și socilaiștii revoluționari au abandonat politica de boicotare a Dumei și au reușit să obțină un număr de mandate. Numărul deputaților kadeții, (din acest moment din poziția de partid moderat de centru), au ajuns să fie de două ori mai puțini decât cei cu vederi politice radicale.

Chiar și în aceste condiții, Stolîpin și Duma nu au putut conlucra, pozițiile lor fiind complet diferite în probleme precum confiscarea pămaturilor (susținută de socialiști și într-o mai mică măsură de kadeți, respinsă vehement de țar și de premier) și modul brutal de abordare de către guvern a apărării legii și ordinii.

Pe 1 iunie 1907, primul ministru Piotr Stolîpin i-a acuzat pe social-democrați de pregătirea unei rebleiuni armate și a cerut excluderea de la ședințe Dumei a 55 de deputați și anularea imunității parlamentare a 16 dintre ai. Când Duma a respins ultimatumul premieruliu, țarul a dizolvat parlamentul pe 3 iunie printr-n decret imperial, care a devenit cunoscut cu numele de „Lovitura din iunie 1907”. Gurko, Vladimir (1939) Features and Figures of the Past. Government and Opinion in the Reign of Nicholas II, p. 8.

În ciuda tuturor acestor probleme, împăratul nu dorea însă să desființeze Duma. În schimb, folosindu-se de puterile pentru situații de urgență, țarul, ajutat de Stolîpin, a modificat legea electorală, oferind o valoare electorală sporită voturilor marilor proprietari de pământ și a afaceriștilor din orașe și o valoare mai mică voturilor țăranilor, pe care i-a acuzat că sunt „îndrumați greșit”, reușind în cele din urmă să altereze legea fundamentală pe care tot el o promulgase.

A treia Dumă Noua lege electorală a permis ca a treia Dumă (7 noiembrie 1907 – 9 iunie 1912) să fie dominată de nobilime, moșieri și afaceriști. Numărul deputaților din regiunile în care rușii nu reprezentau majoritatea a fost puternic diminuat.Harold Whitmore Williams (1915) Russia of the Russians, p. 78 Noul sistem electoral a ajutat la cooperarea mai bună, dar nu ideală, dintre Dumă și guvern. Ca urmare, Duma și-a desfășurat activitatea pe durata a cinci ani, a votat 200 de legi și aproximativ 2500 de amendamente. Datorită marelui număr de aristocrați și de „velikoruși”, („rușii mari”, adică etnici ruși în comparație cu alte etnii înrudite precum „rușii mici” ucraineni și „rușii albi” belaruși)Трубецкой, Н. C. Общеславянский элемент в русской культуре, și această Dumă a primit un supranume și anume „Duma nobililor și lacheilor” sau „Duma stăpânilor”. Partidul Octombrist era cel mai bine reprezentat, cu aproape o treime din numărul deputaților. Această Dumă, mai conservatoare, a demonstrat că noul sistem electoral urma să asigure începând din acel moment o adunare parlamentară dominația marilor proprietari de pământ, asupra căreia împăratul avea să aibă o mare capacitate de influență și care în schimb avea să fie complet loială țarului, spre deosebire de primele două Dume.

Din punct de vedere al activității legislative, Duma a asigurat o îmbunătățire a capacității militare a Rusiei, a permis lui Stolîpin să își pună în aplicare planurile pentru reforma agricolă și a introducerii pentru prima dată în imperiu a măsurilor de bază pentru asistență socială. Dacă puterea marilor proprietari de pământ a fost redusă constant, Duma a sprijinit în schimb legile antidemocratice, precum cele care priveau restrângera autonomiei Finlandei și politica de rusificare, care ar fi trebuit să prevină dezintegrarea imperiului. După dizolvarea celei de-a doua Dume, în regiuni întinse ale imperiului se aplica legea marțială, sau o formă de stare de asediu. A fost interzis, de exemplu, în momente și în locuri diferite, să faci referire la dizolvarea celei de-a doua Dume, la funeraliile președintelui primei Dume, Muromțev, sau la funeraliile lui Lev Tolstoi, să amintești de călugărul fanatic Iliodor, ori de vestitul agent provocator, Evno Azef.Harold Whitmore Williams (1915) Russia of the Russians, p. 102, 105 Stolîpin a fost asasint în septembrie 1911 și a fost înlocuit la conducerea cabinetului de ministrul său de finanțe, Vladimir Kokovțov. Experința noului premier ca finanțist i-a permis să echilibreze bugerul imperiului și să crească cheltuielile în unele domenii neglijate până atunci.

A patra Dumă

A patra Dumă (15 noiembrie 1912 – 6 octombrie 1917, ai cărei membri au fost aleși în septembri/octombrie 1912, a avut de asemenea o influență politică limitată. Prima sesiune a fost ținută în perioada 15 noiembrie 1912-25 iunie 1913, iar a doua sesiune din 15 octombrie 1913 până în 14 iunie 1914. Pe 1 iulie 1914, țarul a sugerat ca Duma să fie redusă la starea de corp consultativ. O sesiune extraordinară a fost convocată în perioada Crizei din iulie, pe 26 iulie 1914. A treia sesiune a avut loc în perioada 27-29 ianuarie 1915, a patra în 19 iulie-3 septembrie 1915, a cincea în 9 februarie-20 iunie 1916 și a șasea în 1 noiembrie-16 decembrie 1916. Nimeni nu știa cu exectitate când urma să fie convocată o nouă sesiune.

În rândul deputaților acestei Dume s-au evidențiat liberalul Aleksandr Kerenski și bolșevicul Roman Malinovski, care era și agent dublu al poliției secrete. În martie 1913, octombriștii conduși de Alexandr Gucikov, președintele Dumei, au pornit o investigație pentru verificarea zvonurilor conform cărora Grigori Rasputin ar fi făcut parte din secta hlîstilor.B. Moynahan (1997) Rasputin. The saint who sinned, p. 169-170. Principalul partid politic al Dumei, octombriștii, s-a divizat în trei secțiuni distincte.

Duma „s-a întâlnit pe 8 august timp de trei ore pentru a vota credite de război de urgență [și] nu i s-a cerut să rămână în ședință, deoarece mai mult ar încurca”.J.H. Cockfield (2002) White Crow, p. 159.J. Joll, p. 192 Duma urma să fie dizolvată până pe 14 februarie 1915. Un scandal serios a izbucnit în ianuarie când s-a aflat că guvernul a ținut secrete față de Dumă informații despre evoluțiile de pe front. În mai, Guchkov a propus formarea Comitetelor pentru Industria de Război pentru unirea tuturor unităților industriale care aprovizionau armata cu muniție și echipamente, pentru mobilizarea industriei pentru nevoile războiului și a acțiunilor militare îndelungate și care să exercite presiuni politice asupra regimului țarist. Pe 17 iulie 1915, Duma a fost convocată într-o nouă sesiune pentru o perioadă de șase săptămâni.