Rugăciunea este considerată în religie dialogul omului cu un zeu sau un spirit, ca Dumnezeu la creștini, evrei și musulmani, ca zeii hinduși și zeii Greciei Antice etc.

În Biserica Ortodoxă, rugăciunea este de trei feluri: de slavă, de mulțumire și de cerere.

Tatăl Nostru este probabil cea mai cunoscută rugăciune a creștinătății. Ea a fost dată de însuși Hristos ucenicilor săi și rămâne cea mai puternică, cea mai populară, cea mai simplă și totuși cea mai cuprinzătoare rugăciune.

Devotamentul Sfântului Rozariu, care include Tatăl Nostru și alte rugăciuni, este foarte practicat.

Rugăciunea inimii este o formă de rugăciune care își are originea în centrele monahale din Egipt, Sinai și Palestina. Această rugăciune poate fi rostită de orice creștin, în diverse împrejurări, cu condiția să-și ritmeze respirația în funcție de cuvintele rugăciunii și să-și adune gândurile și imaginația în jurul rugăciunii. Prin "rugăciunea inimii" se readuce mintea în inimă. În intervalul dintre slujbele din biserică și diversele activități practice, călugărul se retrage într-un loc liniștit (de regulă în chilie), se așează pe un scăunel, punând mâna dreaptă, cu vârfurile degetelor în semnul crucii, în dreptul inimii. Își îndreaptă privirea spre piept, își adună gândurile și spune în gând sau cu voce înceată rugăciunea: "Doamne, Isuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-mă pe mine, păcătosul", rugăciunea vameșului din Evanghelie, întors îndreptat la casa sa. Prima parte a rugăciunii ("Doamne, Isuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu...") o spune în timp ce inspiră, iar partea a doua în timp ce expiră. În felul acesta activitatea minții va fi ritmată de activitatea trupului și invers, activitatea trupului va fi ritmată de mintea care se roagă, totul realizându-se în jurul numelui Isus Hristos. De aceea, rugăciunea inimii se numește și rugăciunea lui Isus sau rugăciunea minții.

Există, de asemenea, o formă scurtă a rugăciunii inimii: "Doamne, miluiește-mă!" Ea poate fi rostită de orice creștin, la orice oră din zi și din noapte, putând aduce mari beneficii dacă e rostită corect. Există pe canalul de You Tube câteva clipuri despre rugăciunea inimii, dar și un curs online "Psihoterapia Ortodoxă".

Expresii ale corpului la rugăciune - Ridicarea în sus a mâinilor, ținând ochii îndreptați spre cer. - Întinderea corpului pe pământ, cu fața în jos. - Împreunarea mâinilor peste piept, cu palmele încrucișate deasupra inimii. - Baterea ușoară cu pumnul pe piept, semn autocritic de recunoaștere a păcatelor. - Întinderea mâinilor, de o parte și alta, astfel încât corpul să apară sub forma unei cruci vii. - Menținerea mâinilor în fața pieptului, cu palmele lipite și cu degetele îndreptate în sus, în unghi de c. 45°. - Întinderea mâinilor în față, cu palmele împreunate una peste alta, îndreptate în jos, cu capul aplecat în jos (semn de supunere voinței divine). - Îngenunchiere, cu capul în jos. - Închiderea ochilor (izolare de restul lumii).

Legături externe Rugăciunea prin semne, o misiune recentă a Bisericii , 8 aprilie 2008, Ovidiu Raul Vasiliu, Ziarul Lumina Rugaciunea in marile religii, 20 iulie 2012, pr. conf. dr. Ioan Stancu, CrestinOrtodox.ro

Lectură suplimentară

Daniel, Patriarh al Bisericii Ortodoxe Române. Rugăciunea - izvor de lumină pentru viața și misiunea Bisericii : Lucrarea bisericii în societate în anul 2022. București, Editura Basilica, 766 p. ISBN 9786062905071

Note Categorie:Rugăciune Categorie:Spiritualitate Categorie:Practică spirituală