miniatura|Întoarcerea fiului risipitor, Rembrandt Parabola fiului risipitor sau Pilda fiului risipitor este o parabolă a lui Iisus Hristos în capitolul al 15-lea al Evangheliei după Luca,Pilda fiului risipitor, Luca 15:11-32 Nouă Traducere În Limba Română (NTLR) biblegateway.com ilustrând mila și iertarea inefabilă a lui Dumnezeu pentru toți păcătoșii care se pocăiesc. Personajele principale sunt tatăl, care îl personifică pe Tatăl Ceresc, fiul cel mai mare, care acționează sub pretextul unui credincios neprihănit și al celui mai tânăr (risipitor), care a jucat rolul unui credincios care s-a îndepărtat de Dumnezeu și care a strigat la El pentru iertare.

Narațiune

Pilda începe cu un om bogat care are doi fii, dintre care cel mai tânăr îi cere partea sa din avere. Implicația este că fiul nu voia să aștepte moartea tatălui său pentru a-și primi moștenirea, ci o dorea imediat. Tatăl este de acord și își împarte averea între cei doi fii.

După ce își primește partea de moștenire, fiul cel tânăr pleacă într-o țară îndepărtată, unde își risipește averea printr-o viață desfrânată. Rămâne fără bani chiar înainte ca o foamete severă să lovească ținutul, ajungând într-o sărăcie disperată și fiind nevoit să accepte o slujbă prost plătită ca porcar. Ajunge să poftească până și hrana porcilor pe care îi păștea. În acel moment își vine în fire:

Aceasta sugerează că tatăl privea cu speranță spre întoarcerea fiului său. Fiul începe discursul pregătit dinainte, mărturisindu-și păcatele și declarându-se nevrednic să mai fie numit fiul tatălui său, însă nici măcar nu îl termină înainte ca tatăl să-l primească înapoi fără ezitare.Nicoll, William R., ed. 1897. [https://biblehub.com/commentaries/egt/luke/15.htm Luca 15:21] în Expositor's Greek Testament. New York: George H. Doran Company. Accesat la 20 mai 2020 – prin Bible Hub. Unele autorități vechi completează versetul 21 în conformitate cu declarația pregătită a fiului. Tatăl le poruncește slujitorilor să-l îmbrace pe fiu cu cea mai bună haină, să-i pună un inel în deget și încălțăminte în picioare și să taie „vițelul îngrășat” pentru un ospăț de sărbătoare.

Fiul mai mare, care lucra pe câmp, aude sunetul petrecerii și este informat de un slujitor despre întoarcerea fratelui său mai mic. El nu este impresionat și se mânie. Și el are un discurs pentru tatăl său:

Pilda se încheie cu explicația tatălui că, deși fiul mai mare a fost mereu prezent și tot ceea ce are tatăl îi aparține și lui, era necesar să se sărbătorească întoarcerea fiului mai tânăr, care, într-un anumit sens, revenise din morți:

Interpretare

Formula introductivă „Un om avea doi fii” este un trop narativ care amintește imediat de Cain și Abel, Ismael și Isaac, precum și de Iacob și Esau. Isus răstoarnă apoi așteptările ascultătorilor atunci când fiul mai tânăr este prezentat drept nechibzuit.Levine, Amy-Jill. 25 august 2014. "[https://www.christiancentury.org/article/2014-08/parable-and-its-baggage What the Prodigal Son story doesn't mean]." The Christian Century.

În timp ce numeroși comentatori consideră cererea fiului mai tânăr pentru partea sa de moștenire drept „obraznică, chiar insolentă”Hultgren, Arland J. 2002. [https://books.google.com/books?id=P2UvmRVLF18C&pg=PA70 The Parables of Jesus: A Commentary]. MI: Eerdmans Publishing. . pp. 70–82. și „echivalentă cu dorința ca tatăl să fie mort”, juristul evreu Bernard Jackson afirmă că „sursele iudaice nu oferă sprijin [ideii] că fiul risipitor, cerând avansul, își dorește moartea tatălui”.

Acțiunile tânărului nu îl conduc la succes; își risipește moștenirea și ajunge în cele din urmă servitor angajat, având munca degradantă de a îngriji porci și ajungând chiar să poftească roșcovele pe care acestea le mănâncă. Aceasta amintește de Proverbe 29:3: „Cine iubește înțelepciunea își bucură tatăl, dar cine umblă cu desfrânatele își risipește averea.” (NRSV) – prin Oremus

[http://www.usccb.org/bible/prv/29:3#24029003 Proverbe 29:3] (NABRE) – prin Conferința Episcopilor Catolici din Statele Unite)

La întoarcerea sa, tatăl îl tratează pe tânăr cu o generozitate mult mai mare decât ar fi avut dreptul să se aștepte. El primește cea mai bună haină, un inel pentru deget și încălțăminte pentru picioare. Filosoful evreu Philo observă:

Pesikta Rabbati conține o povestire asemănătoare:

Fiul mai mare, în schimb, pare să gândească în termeni de „lege, merit și răsplată”, mai degrabă decât de „iubire și bunăvoință”. El poate reprezenta Fariseii care îl criticau pe Isus.

Leviticus Rabbah 13:4 conține, de asemenea, o scurtă afirmație care corespunde caracterului pildei:

Ultimele versete ale pildei rezumă povestirea în conformitate cu învățătura iudaică despre cele două căi de viețuire: calea vieții (ascultarea) și calea morții (păcatul).[http://www.jewishencyclopedia.com/articles/5181-didache Jewish Encyclopedia: Didache] Dumnezeu, potrivit iudaismului, se bucură pentru păcătoșii pocăiți și le acordă mai mult har decât sufletelor drepte care nu au nevoie de pocăință.Kohler, Kaufmann, și Max Schlesinger. 2011 . "[http://www.jewishencyclopedia.com/articles/12680-repentance Repentance (ebr. „teshubah”)]" Jewish Encyclopedia

După Pilda oii pierdute și Pilda drahmei pierdute, aceasta este ultima dintre cele trei pilde despre pierdere și răscumpărare pe care Isus le spune după ce fariseii și conducătorii religioși îl acuză că primește și mănâncă împreună cu „păcătoșii”.Longenecker, Richard N. 2000. [https://books.google.com/books?id=JojVvncUgk0C&pg=PA201 The Challenge of Jesus' Parables]. MI: Eerdmans. . pp. 201–13. Bucuria tatălui descrisă în pildă reflectă iubirea divină: „mila fără margini a lui Dumnezeu”,Hahn, Scott, Curtis Mitch și Dennis Walters. 2001. [https://books.google.com/books?id=ZavVZE0xIq8C&pg=PA51 Gospel of Luke: The Ignatius Study Guide] (ed. a 2-a). Ignatius Press. . p. 51. precum și „refuzul lui Dumnezeu de a limita măsura harului Său”.

Catolicism Justus Knecht, asemenea altora, împarte această pildă în trei părți, observând că „tatăl din pildă îl reprezintă pe Dumnezeu; fiul mai mare, pe cel drept; iar fiul mai tânăr, pe păcătos”. În prima parte:

Roger Baxter, în lucrarea sa Meditations, descrie a doua parte:

Ortodoxie În Biserica Ortodoxă Răsăriteană, pilda Fiului risipitor ocupă un loc central în înțelegerea creștină care subliniază iubirea fără margini a lui Dumnezeu pentru omenire. Protoiereul Victor Potapov rezumă aceasta ca fiind „o multitudine de teme... greu de enumerat”, incluzând contrastul istoric dintre poporul ales al lui Dumnezeu și păgâni, natura păcatului (unul dintre motivele pentru care pilda este citită în a treia duminică înainte de Postul Mare, împreună cu perioada de post care urmează pentru a încuraja disciplina și reînnoirea spirituală), precum și procesul și binecuvântările pocăinței. Îmbrățișarea iertătoare a Tatălui reprezintă bucuria lui Dumnezeu de a primi păcătoșii care se întorc la El cu smerenie și căință. Ea este interpretată și ca o alegorie a Bisericii, elemente precum botezul și Euharistia fiind simbolizate prin darurile oferite fiului de către tatăl său.

După cum citează pr. Potapov, Sfântul Teofan Zăvorâtul compară păcătosul cu un om cufundat într-un somn adânc, iar în întoarcerea sa către Dumnezeu identifică trei momente psihologice corespunzătoare evenimentelor din pildă: 1. Trezirea din somnul păcatului (); 2. Maturizarea hotărârii de a părăsi păcatul și de a se dedica plăcerii lui Dumnezeu (); 3. Înzestrarea păcătosului cu putere divină prin „Tainele Pocăinței și Împărtășaniei”.

Pr. James Guirguis exprimă mesajul atât în termeni simpli, cât și citându-l pe Sfântul Tihon din Zadonsk:

Rezumat Parabolă Povestea începe cu fiul cel mic care îi cere tatălui partea sa de moștenire, o cerere șocantă pentru acea vreme. Era ca și cum i-ar fi spus: „Aș vrea să fii mort ca să-mi pot primi banii acum.”

Tatăl acceptă și îi dă fiului partea sa. Acesta pleacă într-o țară îndepărtată și își risipește toată averea ducând o viață destrăbălată. Curând vine o foamete, iar el ajunge să moară de foame. Se angajează la cea mai josnică muncă posibilă (hrănirea porcilor) și chiar tânjește după mâncarea lor. Atunci își dă seama cât de jos a ajuns.

Hotărăște să se întoarcă acasă, fără a se aștepta să fie primit din nou ca fiu, ci sperând doar să devină unul dintre servitori. Însă, înainte să ajungă la casă, tatăl său aleargă în întâmpinarea lui, îl îmbrățișează și dă o mare petrecere. Tatăl îl primește înapoi ca fiu cu drepturi depline, fără nicio întrebare.

Fratele mai mare, însă, este furios. Refuză să participe la sărbătoare, simțindu-se neglijat și plin de resentimente. Tatăl îi amintește cu blândețe că tot ce are îi aparține deja, dar că trebuie să se bucure pentru că „acest frate al tău era mort și a înviat; era pierdut și a fost găsit.”

Această poveste biblică despre fiul risipitor ne descoperă atât de multe despre dragostea lui Dumnezeu și despre natura umană.

Note

Categorie:Biblia Categorie:Parabolele lui Iisus Categorie:Noul Testament