miniatura|261x261px| O vizualizare a diferitelor rute printr-o porțiune de internet. Revoluția digitală reprezintă trecerea de la tehnologia electronică mecanică și analogică la electronica digitală, care a început undeva pe la sfârșitul anilor 1950 până la sfârșitul anilor 1970, odată cu adoptarea și proliferarea calculatoarelor digitale și a păstrării digitale a înregistrărilor care continuă în prezent. Implicit, termenul se referă la schimbările radicale aduse de calculul digital și de tehnologia comunicațiilor în timpul (și după) cea de-a doua jumătate a secolului al XX-lea. Analog Revoluției Agricole și Revoluției Industriale, Revoluția Digitală a marcat începutul erei informaționale.
În centrul acestei revoluții se află producția în masă și utilizarea pe scară largă a logicii digitale, a MOSFET-urilor (a tranzistoarelor MOS), a circuitelor integrate (IC) și a tehnologiilor lor derivate, precum calculatoarele, microprocesoarele, telefoanele celulare digitale și Internetul. Aceste inovații tehnologice au transformat tehnicile tradiționale de producție și de afaceri.
Istorie miniatura| Inele de timp care prezintă câteva date importante în Revoluția digitală din 1968 până în 2017
Scurt istoric Tehnologia de bază a fost inventată în a doua jumătate a secolului al XIX-lea, incluzând motorul analitic al lui Babbage și telegraful. Comunicarea digitală a devenit economică pentru adoptarea la scară largă după inventarea calculatorului personal (PC). Claude Shannon, un matematician de la Laboratoarele Bell, este cel care a pus bazele digitalizării în articolul său de pionierat din 1948, A Mathematical Theory of Communication (O Teorie Matematică a Comunicării). Revoluția digitală a transformat tehnologia care fusese analogică într-un format digital. Făcând acest lucru, a devenit posibilă realizarea copiilor identice cu originalul. În comunicarea digitală, de exemplu, suportul fizic de redundanță a fost utilizat la amplificarea semnalului digital și transmiterea fără nicio pierdere de informații în semnal. La fel de importantă pentru revoluție a fost capacitatea de a muta cu ușurință informația digitală între mediile de stocare și accesarea sau distribuirea sa la distanță.
Punctul de cotitură al revoluției a fost trecerea de la muzica înregistrată analogic la cea înregistrată digital. În anii 1980, formatul digital al discurilor compacte optice a înlocuit treptat formatele analogice, cum ar fi discurile de vinil și casetele cu bandă magnetică, ca mijloc de alegere popular."The Digital Revolution Ahead for the Audio Industry," Business Week. New York, 16 March 1981, p. 40D.
Origini (1947–1969) În 1947, primul tranzistor funcțional, dioda cu contact punctiform realizată din germaniu, a fost inventat de John Bardeen și Walter Houser Brattain, în timp ce lucrau sub conducerea lui William Shockley la Laboratoarele Bell. Acest lucru a condus către fabricarea unor calculatoare digitale mai avansate. De la sfârșitul anilor 1940, universitățile, forțele militare și afacerile au dezvoltat sisteme informatice, pentru a reproduce și automatiza calculele matematice efectuate anterior manual, LEO fiind primul computer cu scop general disponibil comercial.
La sfârșitul anilor 1950, inginerul de la Laboratoarele Bell, a demonstrat eficacitatea siliciului ca material semiconductor cu procesul său de pasivizare a suprafeței prin oxidare termică. Acest lucru a dus la câteva etape majore în tehnologia semiconductorului de siliciu în 1959: procesul planar de Jean Hoerni, cipul monolitic de circuit integrat (IC) de Robert Noyce la Fairchild Semiconductor, și MOSFET ( tranzistor MOS) de Mohamed Atalla și Dawon Kahng la Laboratoarele Bell. Aceste evoluții au deschis calea pentru producerea în masă a dispozitivelor semiconductoare de siliciu.
În urma dezvoltării cipurilor de circuit integrat MOS la începutul anilor 1960, jetoanele MOS au atins o densitate mai mare a tranzistorului și costuri de producție mai mici decât circuitele integrate bipolare până în 1964. Jetoanele MOS au crescut în continuare în complexitate, la un ritm prevăzut de legea lui Moore, ceea ce a dus la integrarea pe scară largă (LSI) cu sute de tranzistoare pe un singur cip MOS până la sfârșitul anilor 1960. Aplicarea cipurilor MOS LSI la calcule a fost baza pentru primele microprocesoare, deoarece inginerii au început să recunoască faptul că un procesor complet de computer ar putea fi conținut pe un singur cip MOS LSI. În 1968, inginerul Fairchild Federico Faggin a îmbunătățit tehnologia MOS odată cu dezvoltarea cipului MOS cu poartă de silicon, pe care ulterior a folosit-o pentru a dezvolta Intel 4004, primul microprocesor cu un singur cip. A fost lansat de Intel în 1971 și a pus bazele revoluției microcomputerului care a început în anii 1970.
Tehnologia MOS a dus, de asemenea, la dezvoltarea de senzori de imagine semiconductori potriviți pentru camere digitale . Primul astfel de senzor de imagine a fost dispozitivul cu cuplaj de sarcină, dezvoltat de Willard S. Boyle și George E. Smith la Laboratoarele Bell în 1969, bazat pe tehnologia condensatorului MOS.
Publicul a fost introdus pentru prima dată în conceptele care au condus la internet când un mesaj a fost trimis prin ARPANET în 1969. Rețelele comutate de pachete precum ARPANET, Mark I, CYCLADES, Rețeaua Merit, Tymnet și Telenet, au fost dezvoltate la sfârșitul anilor 1960 și începutul anilor 1970 folosind o varietate de protocoale. ARPANET a condus în special la dezvoltarea de protocoale pentru prelucrarea lucrului pe internet, în care mai multe rețele separate puteau fi unite într-o rețea de rețele.
Mișcarea Întregul Pământ din anii 1960 a pledat pentru utilizarea noii tehnologii.
1970 În anii 1970, computerul personal, calculatoarele Time-Sharing, consola de jocuri video și primele jocuri video cu opțiunea de achiziții în cadrul acestora au fost inventate. În același deceniu, a fost epoca de aur a jocurilor video arcade care au început cu Space Invaders. Pe măsură ce tehnologia digitală a proliferat și trecerea de la tehnologia analogică la cea digitală a devenit noul standard în afaceri, a fost popularizată o descriere relativ nouă a meseriei de grefier de introducere a datelor. Extras din rândul secretarilor și dactilografilor din decenii anterioare, meseria de grefier de intrare a datelor a constat în transformarea datelor analogice (înregistrări ale clienților, facturi etc.) în date digitale.
O dezvoltare importantă în tehnologia digitală de compresiune a datelor a fost transformata cosinus discretă (DCT), o tehnică de compresie cu pierderi propusă prima dată de Nasir Ahmed în 1972, destinată inițial compresiei imaginii. Compresia DCT a devenit mai târziu fundamentală pentru Revoluția digitală, ca bază pentru majoritatea standardelor de compresie media digitale de la sfârșitul anilor 1980, inclusiv formate de imagini digitale precum JPEG (1992), formate de codare video precum H.26x (1988) și MPEG (1988), standarde de compresie audio, cum ar fi Dolby Digital (1991) și MP3 (1994), și standarde de televiziune digitală, cum ar fi video la cerere (VOD) și televiziune de înaltă definiție (HDTV).
1980 În țările dezvoltate, calculatoarele au obținut semi-omniprezență în anii 1980, în timp ce își croiau drum în școli, case, afaceri și industrie. Bancomatele, roboții industriali, CGI-ul în film și televiziune, muzica electronică, sistemele de tip Bulletin Board și jocurile video au alimentat tot ceea ce a devenit spiritul epocii anilor 1980. Milioane de oameni au achiziționat calculatoare casnice, făcând nume casnice ale unor producători de computere personale timpurii, precum Apple, Commodore și Tandy. Până în zilele noastre, Commodore 64 este adesea citat drept cel mai vândut computer din toate timpurile, care a vândut 17 milioane de unități (după majoritatea surselor) între 1982 și 1994.
În 1984, Biroul de recensământ al SUA a început să strângă date despre utilizarea computerului și a internetului în Statele Unite; primul lor sondaj a arătat că 8,2 % din toate gospodăriile din SUA dețineau un computer personal în 1984 și că gospodăriile cu copii sub 18 ani aveau aproape de două ori mai multe șanse să dețină unul, de 15,3 % (cele mai mari șanse erau ca gospodăriile clasei de mijloc și superioare să dețină unul, la 22,9 %). Până în 1989, 15 % din toate gospodăriile americane dețineau un computer și aproape 30 % din gospodăriile cu copii sub vârsta de 18 ani aveau unul. Până la sfârșitul anilor 1980, multe afaceri erau dependente de calculatoare și tehnologie digitală.
Motorola a creat primul telefon mobil, Motorola DynaTac, în 1983. Cu toate acestea, acest dispozitiv a utilizat comunicare analogică - telefoanele digitale digitale nu au fost vândute în comerț până în 1991, când rețeaua 2G a început să fie deschisă în Finlanda pentru a satisface cererea neașteptată de telefoane celulare care a devenit evidentă la sfârșitul anilor '80.
Revista Compute! a prezis că CD-ROM-ul va fi piesa centrală a revoluției, cu mai multe dispozitive casnice citind discurile.
Prima cameră digitală a fost creată în 1988, apoi a început să fie comercializată în decembrie 1989 în Japonia și în 1990 în Statele Unite. La mijlocul anilor 2000, ei au eclipsat un film tradițional în popularitate.
Cerneala digitală a fost inventată la sfârșitul anilor 1980. Sistemul CAPS al Disney (creat în 1988) a fost folosit pentru o scenă în Mica sirenă din 1989 și pentru toate filmele de animație ale acestora dintre anii 1990 (Salvatorii din Australia) și 2004 (O fermă trăsnită).
Tim Berners-Lee a inventat World Wide Web în 1989.
1990 Prima transmisie publică digitală de televiziune HD a fost cea de la Cupa Mondială din iunie 1990 . Aceasta a fost redată în 10 teatre din Spania și Italia. Cu toate acestea, televiziunea HD nu a devenit standard până la mijlocul anilor 2000 în afara Japoniei.
World Wide Web a devenit accesibil public în 1991, care a fost disponibil numai guvernului și universităților. În 1993, Marc Andreessen și Eric Bina au introdus Mosaic, primul browser web capabil să afișeze imagini în linie și bază pentru browserele ulterioare, precum Netscape Navigator și Internet Explorer. Uniunea Federală de Credit Stanford a fost prima instituție financiară care a oferit servicii bancare online pentru toți membrii săi în octombrie 1994. În 1996, OP Financial Group, de asemenea o bancă cooperativă, a devenit a doua bancă online din lume și prima din Europa. Internetul s-a extins rapid, iar până în 1996, a făcut parte din cultura populară și multe companii au listat site-uri web în anunțurile lor. Până în 1999, aproape fiecare țară avea o conexiune și aproape jumătate dintre americani și oameni din alte câteva țări foloseau internetul în mod regulat. Cu toate acestea, de-a lungul anilor 1990, „a ajunge online” a implicat o configurație complicată, iar conexiunea prin linie comutată a fost singurul tip de conexiune accesibil de către utilizatorii individuali; cultura internetului actual nu a fost posibilă.
În 1989, aproximativ 15 % din toate gospodăriile din Statele Unite aveau un computer personal, iar până în 2000, acesta era de până la 51 %;https://www.census.gov/prod/2005pubs/p23-208.pdf pentru gospodăriile cu copii aproape 30 % au deținut un computer în 1989, iar în 2000 65 % au deținut unul.
Anii 2000 Telefoanele mobile au devenit la fel de omniprezente ca și computerele la începutul anilor 2000, cinematografele începând să afișeze reclame care să le spună oamenilor să-și pună pe mut telefoanele. De asemenea, au devenit mult mai avansate decât telefoanele anilor 1990, fiindcă majoritatea celor din urmă efectuau și primeau doar apeluri sau cel mult permiteau jucatul unor jocuri simple.
Mesageria text a existat în anii 90, dar nu a fost utilizată pe scară largă până la mijlocul anilor 2000, când a devenit un fenomen cultural.