Constantin Oboroc (n. 2 noiembrie 1950, Cozești, raionul Telenești, RSS Moldovenească, URSS) este un om politic din Republica Moldova, fost deputat în ultimul Parlament al URSS (1989-1991), prim-vice-prim-ministru în Guvernele Druc și Muravschi (1990-1992), consilier al primului Președinte al Republicii Moldova, Mircea Snegur (1992-1996).
A studiat ingineria.
Este cunoscut pentru discursurile sale din plenul Sovietului Suprem al URSS, precum și cele din Piața Marii Adunări Naționale din Chișinău, în favoarea independenței Republicii Moldova, a revenirii la grafia latină și la identitatea românească. A scos monumentul lui Vladimir Ilici Lenin din Piața Marii Adunări Naționale și a promovat unitatea Republicii Moldova în timpul conflictului de pe Nistru, obținând eliberarea unor tineri, deținuți de război, din închisorile separatiștilor de la Dubăsari și Tiraspol.
În 1996, s-a retras din politică. S-a stabilit în satul Vărzărești, raionul Nisporeni.
La 27 august 2010, pentru contribuția la Mișcarea de Eliberare Națională, i-a fost înmânat Ordinul Republicii, cea mai înaltă distincție onorifică a Republicii Moldova.
În septembrie 2020, și-a anunțat intenția de a candida independent la alegerile prezidențiale din 2020 și a început să strângă semnături în acest sens. La sfârșitul lunii, a anunțat că nu a putut să strângă numărul necesar de semnături și s-a retras din cursă.
Viață personală Este văduv. În 2017 a decedat soția sa, Valentina Oboroc, răpusă de boală. Are doi copii, unul stabilit în Canada și al doilea în România.
Note
Categorie:Nașteri în 1950 Categorie:Politicieni moldoveni Categorie:Oameni în viață Categorie:Oameni din raionul Telenești Categorie:Miniștri moldoveni Categorie:Consilieri moldoveni Categorie:Ingineri moldoveni Categorie:Deputați sovietici