Literatura de călătorie este o specie literară care cuprinde: literatură în aer liber, ghiduri de călătorie, scrieri despre natură și memorii de călătorie.
Un memorialist din literatura de călătorie antică a fost Pausanias, un geograf grec din secolul al II-lea. Lucrarea Journal of a Tour to the Hebrides (1786) de James Boswell a ajutat la formarea memoriilor de călătorie ca specie literară la începutul epocii moderne.
Istorie miniatura|Notițe scrise de Cristofor Columb pentru ediția în limba latină a lucrării Il Milione, de Marco Polo Printre primele exemple de literatură de călătorie se numără Description of Greece de Pausanias, în secolul al II-lea, Journey Through Wales (1191) și Description of Wales (1194) de Gerald of Wales, precum și jurnalele de călătorie ale lui Ibn Jubayr (1145–1214) și Ibn Battuta (1304-1377), ambii scriind în detaliu despre călătoriile lor prin lumea cunoscută. Literatura de călătorie a fost un gen destul de des întalnit în literatura arabă din epoca medievală.
Literatura de călătorie a devenit populară în timpul dinastiei Song (960–1279) din China medievală.Hargett 1985, p. 67. Genul s-a numit „jurnale de calătorie” (youji wenxue) și a fost adesea scris sub genul de proză, eseu sau jurnal.Hargett 1985, pp. 67–93. Autorii de literatură de călătorie, cum ar fi Fan Chengda (1126–1193) și Xu Xiake (1587–1641), au încorporat în redactările lor o mulțime de informații geografice și topografice, în timp ce scrierile despre Stone Bell Mountain de către renumitul poet și om de stat, Su Shi (1037–1101) prezintă un argument filosofic și moral ca scop central.Hargett 1985, pp. 74–76.
Unul dintre cele mai cunoscute scrieri despre călătorie, scrisa de cineva care a calatorit de dragul de a scrie despre aventura sa, este ascensiunea lui Petrarca (1304-1374) pe Muntele Ventoux în 1336. El afirmă că a urcat până în vârful muntelui doar pentru a admira priveliștea. Însoțitorii săi, care nu au urcat împreună cu el, au fost numiți frigida incuriositas („lipsiți de curiozitate”). A scris apoi despre călătoria sa până în vârful muntelui, făcând comparații alegorice între călătoria sa și progresul său moral în viață.
Michault Taillevent, poetul ducelui de Burgundia, a călătorit prin Munții Jura în 1430 și și-a scris părerile sale personale, despre chipurile stâncoase și cascadele înfiorătoare ce izvorau din munte. Antoine de la Sale (c. 1388 – c. 1462), autorul cărții Petit Jehan de Saintre, a urcat până la craterul unui vulcan din Insulele Lipari în 1407, lăsând în urma sa scrierea „Councils of mad youth”. unde și-a împărtășit motivele pentru care a efectuat călătoria. La jumătatea secolului al XV-lea, Gilles le Bouvier, în „Livre de la description des pays”, și-a împărtășit motivele călătoriei sale:
Pentru că mulți oameni din diverse națiuni și țări își găsesc plăcerea, așa cum am făcut și eu cu mult timp în urmă, văzând lumea și lucrurile din ea și, de asemenea, pentru că mulți doresc să știe fără să se încumete în aventură, iar alții doresc să vadă și să călătorească, de aceea am scris această carte.
Până în secolul al XVI-lea, scrieriile despre călătoriile în India și Persia deveniseră destul de comune încât au fost compilate în colecții precum („Lumea nouă”) de Simon Grynaeus și colecții de Ramusio și Richard Hakluyt. În 1589, Hakluyt (c. 1552 – 1616) a publicat Călătorii. Călătorii din secolul al XVI-lea în Persia au inclus frații Robert Shirley și Anthony Shirley, iar pentru India Duarte Barbosa, Ralph Fitch, Ludovico di Varthema, Cesare Federici și Jan Huyghen van Linschoten.
În secolul al XVIII-lea, literatura de călătorie era cunoscută în sub numele de „cartea călătoriilor”, care consta în mare parte din jurnale maritime.Stolley 1992, p. 26. În Anglia secolul al XVIII-lea, aproape fiecare scriitor a scris literatura de călătorie.Fussell 1963, p. 54. Jurnalele căpitanului James Cook (1784) erau echivalentul celor mai bine vândute cărți din ziua de azi.Glyndwr Williams, Captain Cook's Voyages: 1768–1779. London: The Folio Society, 1997, p. xxxii. Personal narrative of travels to the equinoctial regions of America, during the years 1799–1804 de Alexander von Humboldt, care a fost publicată inițial în franceză, iar mai apoi a fost tradusă în mai multe limbi și a influențat naturaliștii de mai târziu, inclusiv pe Charles Darwin.
Alte exemple de literatură de călătorie includ relatările Grand Tour. Scrieri ale aristocraților, clericilor și alții calatori bogati și timp liber au călătorit prin Europa pentru a afla despre arta și arhitectura ei. Un printre primii scriitori ai literaturii turistice se numară si Robert Louis Stevenson (1850-1894) cu An Inland Voyage (1878), iar Travels with a Donkey in the Cévennes („Călătoriile cu un măgar în Cévennes”), despre călătoriile sale în Cévennes (Franța), este printre primele cărți de succes care prezintă drumeții și camping ca activități de recreație și povestește despre prima utilizare a unui sac de dormit.Travel with a Donkey in the Cevennes (1879); Re the first sleeping bag in 1876
Cărți de călătorie Cărțile de călătorie variază de la documentare, la genul literar, jurnalistic și de la memorii la anecdotă la povestiri mai serioase. Ele sunt adesea asociate cu turismul și includ ghiduri turistice. Scrieri despre călătorii poate fi găsită pe site-uri web, în publicații periodice, pe bloguri și în cărți. scrise de o varietate de scriitori, inclusiv călători, ofițeri militari, misionari, exploratori, oameni de știință, pelerini, oameni de știință, sociologi și fizicieni, educatori și migranți.
Englezii Eric Newby,Margalit Fox, "Eric Newby, 86, Acclaimed British Travel Writer, Dies", The New York Times, 24 october 2006. HV Morton, americanii Bill Bryson și Paul Theroux și autorul galez Jan Morris sunt sau au fost apreciați ca scriitori de călătorii (deși Morris s-a afirmat frecvent ca scriitoare a „locului”), mai degrabă decât a călătoriilor în sine).
În 2011, Bill Bryson a câștigat Premiul Golden Eagle de la Guild Writers and Photographers Outdoor. Pe 22 noiembrie 2012, Universitatea Durham a redenumit oficial Biblioteca principală Bill Bryson Library pentru contribuțiile sale în calitate de al 11-lea cancelar al universității (2005–2011). Paul Theroux a fost distins cu premiul Memorial Black James Tait în 1981 pentru romanul său The Mosquito Coast, care a fost adaptat pentru filmul din 1986 cu același nume. De asemenea, i-a fost acordat în 1989 Premiul Thomas Cook Travel Book pentru (Riding the Iron Rooster).
În 2005, Jan Morris a primit premiul PEN de aur de către PEN-ul englez pentru „un serviciu distins pentru literatură” („Lifetime's Distinguished Service to Literature”).
Literatura de călătorie se intersectează adesea cu scrierea eseurilor, un exemplu este cartea „India: A Wounded Civilization (1976)” de V. S. Naipaul, a cărei călătorie a devenit prilejul cercetării unei națiuni și a unui popor. Aceeași atitudine o are și Rebecca West în lucrarea despre Iugoslavia, Black Lamb and Grey Falcon(1941).West, Rebecca, intr. Geoff Dyer, (2006). Black Lamb and Grey Falcon: A Journey Through Yugoslavia. Edinburgh.
Uneori, un scriitor se va stabili într-o localitate pentru o perioadă îndelungată, absorbind un sentiment al locului în timp ce va continua să observe cu sensibilitatea unui scriitor de călătorie. Exemple de astfel de scrieri sunt Bitter Lemons (1957) de Lawrence Durrell, The Island of the White Cow: Memories of an Irish Island (Insula vacii albe: Amintiri ale unei insule irlandeze) (1986) de Deborah TallBonnie Gross, „'White Cow` Absorbing Account Of Irish Island The Island Of The White Cow: Memories Of An Irish Island. By Deborah Tall”. 2 martie 1986, News/Sun-Sentinel. și bestsellerul A Year in Provence (1989) al lui Peter Mayle și continuările sale.
Scrierile despre calatorii si natura se îmbină în multe dintre lucrările lui Sally Carrighar, Gerald Durrell și Ivan T. Sanderson. Lucrările lui Sally Carrighar includ One Day at Teton Marsh (1965), Home to the Wilderness (1973) și Wild Heritage (1965). Familia mea și alte animale de la Gerald Durrell (1956) este o lucrare autobiografică a naturalistului britanic. Acesta povestește despre anii în care a trăit ca un copil împreună cu frații și mama văduvă pe insula greacă Corfu între 1935 și 1939. Ea descrie viața familiei Durrell într-o manieră plină de umor și explorează fauna insulei. Este prima și cea mai cunoscută din „Corfu trilogy” („trilogia Corfu”) a lui Durrell, împreună cu păsările. (Birds, Beasts, and Relatives and The Garden of the Gods (1978).
Ivan T. Sanderson a publicat Animal Treasure, un raport al unei expediții în junglele din Africa de Vest britanică de atunci; Caribbean Treasure, o relatare a unei expediții în Trinidad, Haiti și Surinam, începută la sfârșitul anului 1936 și care se încheie la sfârșitul anului 1938; și Living Treasure, relatarea unei expediții în Jamaica, Hondurasul Britanic (acum Belize) și Yucatán. Acești autori sunt naturaliști, care scriu în sprijinul domeniilor lor de studiu.
Un alt naturalist, Charles Darwin, și-a scris faimoasa poveste despre călătoria HMS Beagle la intersecția dintre știință, istorie naturală și călătorii.„Review of Narrative of the Surveying Voyages of H.M.S. Adventure and Beagle between the Years 1826 and 1836 ... & Journal of Researches into the Geology and Natural History of the various Countries visited by H.M.S. Beagle...”. The Quarterly Review. 65: 194–234. decembrie 1839.
O serie de scriitori celebri în alte domenii au scris despre experiențele lor de călătorie. Exemple sunt A Journey to the West Islands of Scotland (1775) de Samuel Johnson, American Notes for General Circulation (1842) Charles Dickens, Letters Written during a Short Residence in Sweden, Norway, and Denmark (1796) de Mary Wollstonecraft, The Path To Rome (1902) de Hilaire Belloc, Twilight in Italy and Other Essays (1916) de D. H. Lawrence, Mornings in Mexico and Other Essays (1927), Black Lamb and Grey Falcon (1941) de Rebecca West și Travels with Charley: In Search of America (1962) de John Steinbeck.„Sorry, Charley”, Bill Steigerwald, Reason, aprilie 2011 „A Reality Check for Steinbeck and Charley”, Charles McGrath, New York Times, 3 aprilie 2011
Literatura de aventură În lumea navigatorilor, Joshua Slocum, Sailing Alone Around the World (1900) este un clasic al literaturii în aer liber.Joshua Slocum Society . În aprilie 1895, Joshua Slocum a navigat din Boston, Massachusetts își descrie călătoria în Sailing Alone Around the World:Slocum (1899), Sailing Alone Around the World
Mă hotărâsem să călătoresc în jurul lumii, și cum vântul dimineața de 24 aprilie 1895 era domol, la prânz am ridicat ancora, am navigat și m-am îndepărtat de Boston, unde Spray-ul fusese acostat în toată iarna. ... îmi bătea inima puternic. Păseam ușor pe punte în aerul intoxicant. Am simțit că nu pot da înapoi și că mă urmam să plec într-o aventură de care eram constient că nu va fi ușoară
Trei ani mai târziu, pe 27 iunie 1898, Slocum s-a întors la Newport, Insula Rhode, după ce a circumnavigat lumea.
Ghid turistic dreapta|miniatura|Popasul Claife, construit la una dintre „stațiile” lui Thomas West, pentru a permite turiștilor și artiștilor aflați în vizită să se bucure mai mult de priveliștea din regiunea muntoasă engleză Lake District