Războaiele Bizantino-Bulgare au fost o serie de conflicte militare între bizantini și bulgari, care au început atunci când protobulgarii s-au așezat pentru prima dată în peninsula Balcanică în secolul al V-lea și s-au intensificat odată cu extinderea Imperiului Bulgar înspre sud-vest după anul 680 d.Hr. Bizantinii și bulgarii au continuat să se ciocnească în secolul următor cu victorii de o parte și alta, până când bulgarii, conduși de Krum, au provocat o serie de înfrângeri zdrobitoare asupra bizantinilor. După ce Krum a murit în 814, fiul său Omurtag a negociat un tratat de pace de treizeci de ani. În 893, în timpul următorului război major, Simeon I, împăratul bulgar, a învins pe bizantini în încercarea sa de a forma un mare imperiu est-european, dar eforturile sale au eșuat.
În 971, Ioan I Tzimiskes, împăratul bizantin, a subjugat o mare parte a imperiului bulgar slăbit de războaiele cu ruși, pecenegi, maghiari și croați și prin înfrângerea lui Boris al II-lea a cucerit Veliki Preslav, capitala bulgară. Constantinopolul sub conducerea lui Vasile al II-lea a cucerit complet Bulgaria în 1018 ca urmare a bătăliei decisive din 1014 de la Kleidion. Au avut loc răscoale împotriva stăpânirii bizantine din 1040 până în 1041 și în anii 1070 și 1080, dar acestea nu au reușit. În 1185, însă, Petru al IV-lea și Ioan Asan I au început o revoltă, iar Imperiul Bizantin care era slăbit de probleme dinastice interne, nu a putut să împiedice ca revolta să aibă succes.
După ce a Cruciada a patra a cucerit Constantinopolul în 1204, Ioniță Caloian, împăratul bulgar, a încercat să stabilească relații de prietenie cu cruciații, dar Imperiul Latin de Constantinopol, recent creat, a refuzat orice ofertă de alianță cu bulgarii. Datorită primirii sale reci, Caloian s-a aliat cu Imperiul de la Niceea, unul dintre statele bizantine create după căderea Constantinopolului, ceea ce a redus puterea cruciaților în zonă. Chiar dacă nepotul său Borilă s-a aliat cu Imperiul Latin, succesorii lui Borilă au fost de partea Imperiului de la Niceea, în ciuda câtorva atacuri din partea lor. După ce Imperiul Latin s-a prăbușit, bizantinii, profitând de un război civil bulgar, au cucerit teritorii din Tracia, dar împăratul bulgar Teodor Svetoslav a recucerit aceste meleaguri. Relațiile bizantino-bulgare au continuat să fluctueze până când turcii otomani au cucerit cele două state. Capitala bulgară Tărnovo a căzut în 1393 în mâinile lui Baiazid IАндреев & Лалков 1996, p. 285 și capitala bizantină la 29 mai 1453 în fața trupelor aflate sub comanda sultanului Mahomed al II-lea (1432-1481).
Războiul lui Asparuh Bizantinii și protobulgarii s-au confruntat pentru prima dată când fiul cel mai tânăr al hanului Kubrat, Asparuh al Bulgariei, s-a mutat spre vest, ocupând ceea ce este astăzi sudul Basarabiei (Bugeacul). Asparuh i-a învins pe bizantinii conduși de Constantin al IV-lea, care a poruncit o operațiune combinată pe uscat și pe mare împotriva invadatorilor bulgari și le-a asediat în vara anului 680 tabăra fortificată din regiunea Ongal (Bugeac). Având o sănătate precară, împăratul a fost nevoit să-și părăsească armata, care a intrat în panică și a fost învinsă de bulgari. În 681, Constantin a fost forțat să recunoască statul bulgar din Moesia și să plătească bani pentru a evita raidurile ulterioare în Tracia bizantină.Theophanes Confessor. Chronographia, pp. 357–360 Opt ani mai târziu, Asparuh a condus cu succes o campanie de cucerire a Traciei bizantine.
Războaiele lui Tervel Tervel este menționat pentru prima dată în textele bizantine, în 704, când împăratul Iustinian al II-lea a venit la el și i-a cerut ajutorul, Hanul bulgar l-a sprijinit pe Iustinian în tentativa sa de a redobândi tronul bizantin, în schimbul prieteniei, cadourilor și fiicei sale. Cu o armată de 15.000 de călăreți oferiți de Tervel, Iustinian a avansat brusc asupra Constantinopolului și a reușit să intre în oraș în 705. Împăratul restaurat i-a executat pe împărații Leontios al II-lea și Tiberiu al II-lea, împreună cu mulți dintre susținătorii acestora. Iustinian l-a recompensat pe Tervel cu multe daruri, cu titlul de kaisar (Cezar), ceea ce l-a făcut al doilea împărat și primul conducător străin din istoria bizantină care a primit un astfel de titlu și, eventual, o concesie teritorială în nord-estul Traciei, regiunea numită Zagore. Nu se știe dacă fiica lui Iustinian Anastasia s-a căsătorit cu Tervel așa cum a fost înțelegerea.
După trei ani, Iustinian al II-lea însuși a încălcat acest aranjament și a început operațiunile militare pentru recuperarea zonei cedate. Tervel l-a învins în bătălia de la Anchialus (sau Ankhialo) în 708. În 711, confruntat cu o revoltă serioasă în Asia Mică, Iustinian a căutat din nou ajutorul lui Tervel, dar a obținut doar un sprijin minor, o armată de doar 3.000 de oameni. Învins de împăratul rebel Philippikos Bardanes, Iustinian al II-lea a fost capturat și executat, în timp ce aliații săi bulgari au fost lăsați să se retragă în țara lor. Tervel a profitat de tulburările din Imperiul Bizanin pentru a face raiduri în Tracia în 712, jefuind regiunea până în apropiere de Constantinopol.
Conform informațiilor cronologice din Nominalia, Tervel a murit în 715. Cu toate acestea, cronicarul bizantin Teofan Mărturisitorul îi atribuie lui Tervel un rol în încercarea de a readuce la putere pe împăratul Anastasiu al II-lea în 718 sau 719. Dacă Tervel a supraviețuit atât de mult, el a fost conducătorul bulgar care a încheiat un nou tratat cu împăratul Teodosie al III-lea în 716 (confirmând tributul anual plătit de bizantini Bulgariei și concesiile teritoriale din Tracia, precum și reglementarea relațiilor comerciale și a tratamentului refugiaților politici) și el a fost, de asemenea, conducătorul bulgar care a ajutat la ridicarea celui de-al doilea asediu arab al Constantinopolului în anii 717 – 718. Potrivit lui Teofan Mărturisitorul, bulgarii au ucis vreo 22.000 de arabi în luptă.
Războaiele lui Constantin al V-lea dreapta|miniatura|292x292px| Războaiele bizantine – bulgare (741–775) După moartea lui Sevar, Bulgaria a intrat într-o perioadă lungă de criză și tulburări, în timp ce bizantinii și-au consolidat pozițiile. Între anii 756 și 775, noul împărat bizantin Constantin al V-lea a condus nouă campanii împotriva vecinului său din nord pentru a stabili o frontieră bizantină pe Dunăre.Theophanes Confessor. Chronographia, p.429 Datorită schimbării frecvente a conducătorilor (opt hani au fost tron în douăzeci de ani) și a crizei politice constante, Bulgaria a fost pe punctul de a dispărea de pe hartă.
În prima sa campanie din 756, Constantin al V-lea a avut succes și a reușit să-i învingă pe bulgari de două ori, dar în 759, Vineh, hanul bulgar, a învins definitiv armata bizantină în bătălia din Pasul Rișki.Theophanes Confessor. Chronographia, p.431 Vinek a căutat apoi să facă pace cu bizantinii, dar a fost asasinat de nobilii bulgari. Noul conducător, Teleț, a fost învins la bătălia de la Anchialus în 763.Nicephorus. Opuscula historica, pp. 69–70 Pe parcursul următoarelor campanii, ambele părți nu au reușit să obțină un succes semnificativ, deoarece bizantinii nu au putut trece prin Munții Balcani, iar flota lor a fost distrusă de două ori în furtuni grele (2.600 de nave s-au scufundat într-una din furtuni în 765).Nicephorus. Opuscula historica, p. 73Theophanes Confessor. Chronographia, p. 437 În 774, au învins o forță bulgară inferioară la Berzitia (Litosoria), dar acesta a fost ultimul succes al lui Constantin al V-lea: ca urmare a înfrângerii lor, bulgarii au luat măsuri serioase de precauție pentru a scăpa de spionii bizantini din Pliska, prima capitală a Țaratului Bulgar. Hanul Telerig a trimis un emisar secret lui Constantin al V-lea, care să-i spună că are intenția de a fugi din Bulgaria și de a căuta refugiu la împărat și de a căuta asigurări de ospitalitate. Telerig a reușit să-l facă pe împărat să-și trădeze propriii agenți în Bulgaria, care au fost prinși și executați. Represaliile bizantine nu a reușit să se concretizeze, deoarece Constantin al V-lea a murit în 775.
Represalii eșuate ale lui Constantin al VI-lea În 791, împăratul bizantin Constantin al VI-lea a pornit într-o expediție împotriva Bulgariei, ca represalii pentru incursiunile bulgare în valea Struma din 789. Kardam a preîntâmpinat invazia bizantină și i-a înfruntat pe bizantini în apropiere de Adrianopoli, în Tracia. Armata bizantină a fost învinsă și pusă pe fugă.
În 792, Constantin al VI-lea a condus o altă armată împotriva bulgarilor și a ridicat o tabără la Marcellae, lângă Karnobat, și a poruncit fortificarea acesteia. Kardam a sosit cu armata sa pe 20 iulie și a ocupat culmile învecinate. După o perioadă în care cele două forțe s-au măsurat reciproc, Constantin al VI-lea a ordonat atacul, dar în bătălia care a urmat de la Marcellae,O altă bătălie a avut loc la Marcellae (lângă Karnobat), în 756, când Constantin al V-lea l-a învins pe Vineh al Bulgariei. Zlatarski, V. History of the Bulgarian state during the Middle Ages, vol. I, part 1, Sofia 1970, "Nauka i Izkustvo" (from „Books for Macedonia“, 29.11.2008) forțele bizantine au rupt formația și au fost din nou înfrânte și puse pe fugă. Kardam a cucerit cortul imperial și i-a lut prizonieri pe slujitorii împăratului. După întoarcerea la Constantinopol, Constantin al VI-lea a semnat un tratat de pace și s-a angajat să plătească un tribut anual Bulgariei.
În 796, guvernul imperial era recalcitrant și Kardam a considerat necesar să ceară tributul, în timp ce amenința că va devasta Tracia, dacă nu va fi plătit. Potrivit cronicarului Teofan Mărturisitorul, Constantin al VI-lea și-a bătut joc de această cererea prin faptul că a trimis bălegar în locul aurului ca „tribut potrivit” și promițând că va conduce o nouă armată împotriva bătrânului Kardam la Marcellae. Încă o dată armata împăratului s-a îndreptat spre nord și a întâlnit-o din nou pe a lui Kardam în apropiere de Adrianopol. Armatele s-au confruntat timp de 17 zile fără a intra în luptă, în acest timp cei doi monarhi probabil că au început negocierile. În cele din urmă, conflictul a fost evitat și pacea a fost reluată în aceleași condiții ca în 792.
Războaiele hanului Krum thumb|Pagâni bulgari ucigând creștini, Menologhionul împăratului Vasile al II-lea (976-1025) Hanul Krum s-a angajat într-o politică agresivă în interiorul Balcanilor, cu raiduri de-a lungul văii râului Struma în 807, unde a învins o armată bizantină și a jefuit o cantitate enormă de aur destinată salariului întregii armate bizantine.Theophanes Confessor. Chronographia, pp. 484–486 În 809, Krum a asediat și a forțat predarea orașului Serdica (Sofia), măcelărind garnizoana bizantină în ciuda promisiunii sale că le va cruța viața. Acest lucru l-a făcut pe împăratul bizantin Nicefor I Genikos să mute populația din Anatolia de-a lungul frontierei pentru a-o proteja și pentru a încerca să recucerească și să refortifice Serdica, cu toate că acest plan a eșuat în cele din urmă.
Conflictul cu Nicefor I Genikos