Hanka Paldum (în ; ) este o cântăreață bosniacă de sevdalinka și fondatoare a casei de discuri Sarajevo Disk. Paldum este considerată una dintre cele mai bune interprete de sevdalinka din secolul al XX-lea și este foarte populară în țara sa natală, Bosnia, precum și în țările din fosta Iugoslavie.
Biografie 1956–1971: Viața timpurie și familia Hanka Paldum s-a născut într-un oraș din estul Bosniaei, Čajniče, din părinți musulmani bosniaci, Mujo și Pemba. Paldum a avut un frate mai mare Mustafa și două surori, Raza și Rasema. Tatăl ei a fost tăietor de lemne, iar mama ei a vândut covoare pentru a ajuta familia, întrucât salariul tatălui nu era suficient pentru o familie de șapte persoane. Hanka, cea mai mare fată a familiei, a început să o ajute pe mama ei la treburile casnice de la vârsta de cinci ani. Când Paldum a avut șapte ani, părinții ei s-au mutat de la Čajniče la Vratnik, cel mai vechi cartier din Sarajevo.
Paldum a început să cânte în clasa I, în corul din școala ei primară. Ea a continuat să cânte de-a lungul copilăriei și și-a amintit într-un interviu că: „Am mers cu trenul la casa mătușii mele, sora mamei mele din Rudo. Erau o mulțime de tuneluri și când trenul a intrat într-un tunel, am început să cânt și când a ieșit din tunel m-am oprit, pentru că eram timidă. Ceilalți pasageri au întrebat cine a cântat atât de frumos și am privit pur și simplu pe fereastră ca și cum nu era vorba de mine. Dar, în sinea mea, inima îmi sărea de bucurie."
La vârsta de doisprezece ani, fratele lui Hanka, Mustafa, membru al asociației culturale Bratstvo (Frăția), a încurajat-o să se strecoare prin fereastra dormitorului ei și să cânte la evenimentele asociației, promițând că o să o „acopere”. Ea a cântat timp de 15 până la 20 de minute și a fugit înapoi acasă. Directorul Casei de Cultură, pe nume Marijan Ravlić, i-a rugat pe părinții ei să îi permită să cânte la unele evenimente locale. Tatăl ei i-a permis, doar în prezența fratelui ei mai mare, Mustafa, care era la fel de strict ca tatăl lor. Apoi, Hanka a început să cânte în concursuri de amatori, pe care le-a câștigat adesea, premiile fiind ciocolată cu orez sau zece bilete la cinematograf. A împărțit ciocolatele, în timp ce biletele la cinematograf au rămas nefolosite din cauza stricteții tatălui ei.
După trei ani, Hanka a reușit să dovedească părinților pasiunea sa pentru muzică și le-a spus că vrea să se înscrie la o școală de muzică. Tatăl ei i-a spus că ar trebui să se înscrie la o școală care să-i ofere o carieră sigură, cu care să găsească un loc de muncă care să-i aducă bani. În această perioadă, tatăl lui Hanka, Mujo s-a îmbolnăvit grav și a murit în scurt timp din cauza bolii sale. Fratele ei Mustafa a murit în 2007 de cancer pulmonar, la 49 de ani.
1972–1978: Radio Sarajevo, primele înregistrări și căsătoria Paldum a susținut o audiție la Radio Sarajevo și a început lecții de voce. După doi ani de muncă asiduă, a realizat primele înregistrări de arhivă pentru Radio Sarajevo. Erau cântece de sevdalinka, un gen tradițional bosniac de muzică populară. Prima ei înregistrare a fost versiunea ei a unei melodii veche de sevdalinka numită „Moj behare” (My Blossom). Ea a continuat să înregistreze peste o sută de melodii de sevdalinka pentru arhiva radioului.
Paldum a înregistrat și a lansat prima sa piesă extinsă (EP) în 1973, la șaptesprezece ani, când producătorul și compozitorul Mijat Božović i-a oferit parteneriatul său în înregistrarea a două single-uri „Ljubav žene” (The Love of a Woman) și „Burmu ću tvoju nositi” (Îți voi purta verigheta) alături de marea orchestră populară a Radio-Televiziunii Sarajevo. A înregistrat încă cinci EP-uri în doi ani înainte de a lansa albumul ei de studio de debut, Voljela sam oči nevjerne pe 13 februarie 1974.
Tot în 1975, Hanka a câștigat premiul principal la festivalul cântăreților amatori „Pjevamo danu mladosti” (Cântec de Ziua Tineretului), cu piesa „Pokraj puta rodila jabuka” (Pe marginea drumului, un măr), scrisă de Mijat Božović. Premiul ei a fost o șansă de a înregistra un single cu casa de discuri Sarajevo Diskoton. Această melodie nu a fost un mare succes la acea vreme, dar cu timpul a avut un succes moderat. Ea și-a continuat parteneriatul cu Mijat Božović, care a crezut în talentul ei și că va deveni o mare vedetă populară. El a scris o melodie pentru ea, numită "Voljela sam oči zelene" (I Loved Green Eyes), care în câteva luni a devenit un mare succes; multă vreme piesa a fost melodia prin care s-a identificat Hanka și este încă un hit în fosta Iugoslavia. Există, de asemenea, o versiune în limba slovenă.
După succesul cu "Voljela sam oči zelene", a cântat ca debutant la Festivalul Ilidža cu melodia "Ja te pjesmom zovem" (Te chem cu cântecul meu). Piesa a fost descalificată deoarece unul dintre membrii jurului, Milan Radić, care era reporter, a considerat că piesa nu era suficient de demnă pentru a intra în partea competitivă a programului. Cu toate acestea, după ce compozitorul Julio Marić a insistat ca piesa să intre în competiție, Hanka a continuat să concureze. Această melodie a devenit un mare succes și a fost cântată apoi de multi alți artiști.
Hanka l-a cunoscut pe primul ei soț, Muradif Brkić, student la literatură la Universitatea din Sarajevo, pe când era la liceu. După trei-patru luni de prietenie, au început să se întâlnească. S-au căsătorit la scurt timp după ce a absolvit universitatea la sfârșitul anilor 1970. La scurt timp după aceea, s-a dus în serviciul militar obligatoriu în Armata Populară Iugoslavă, iar Hanka a început primul ei mare tur iugoslav cu câmtărețul Meho Puzić.
Ea și primul ei soț au avut doi copii: o fiică Minela și un fiu pe nume Mirzad. A fost declarată moartă din punct de vedere clinic când l-a născut pe Mirzad, dar a supraviețuit.
Hanka a început să cânte în toate locurile de elită din Saraievo, alături de Omer Pobrić, un cântăreț popular de acordeon și a dobândit astfel experiență de cântăreață vocală.
1979–1982: Voljela sam, voljela; Čežnja și Sanjam În 1979, soțul ei și-a încheiat serviciul militar. Apoi, cu Hanka și Braco Đirlo, au fondat o companie de discuri numită Sarajevo Disk. Au semnat cu o trupă rock numită Vatreni Poljubac (Burning Kiss) cu Milić Vukašinović în fruntea trupei. După ce a auzit melodia lui Milić "Volio sam volio" (I Loved, I Loved), Muradif a recomandat ca Hanka să înregistreze acea melodie. La început, Hanka a ezitat și, de asemenea, Milić nu a fost prea încântat de idee: "Am fost un pic sceptic la început, dar când am auzit cum Hanka cânta acea melodie; când am simțit puterea și temperamentul vocii ei, am știut că noi urmam să cucerim Iugoslavia", a spus Milić. Și-a înregistrat versiunea într-un „studio de acasă” deținut de producătorul inovator și compozitorul etno-pop Nikola Borota - Radovan. Întâlnirea lor a fost decisivă pentru cariera ei și ascensiunea sa ca o vedetă a muzicii iugoslave. Interpretarea Hankăi a piesei, "Voljela sam, voljela" (I Loved, I Loved), în 1978, a câștigat publicul și a dus la vânzări de peste un milion de copii; publicul a iubit-o, iar criticii de muzică au lăudat-o. Hanka a devenit recunoscută în toată Iugoslavia și a avut numeroase invitații să cânte în diverse locuri și să susțină propriile concerte. De asemenea, a câștigat multe premii și multă recunoaștere, inclusiv „Oscarul popularității”, trei „Stele de Aur”, și a fost desemnată artista anului.
În anul următor, în 1979, după un succes semnificativ cu acest single, a înregistrat un alt single „Odreću se I srebra I zlata” (Voi renunța la argint și aur). În același timp, ea a pregătit un album de studio cu lungime completă, numit Srebro i zlato (Argint și aur), numit după această melodie.
Alături de Milić Vukašinović, ca principal compozitor, au fost prezente și alte nume recunoscute din lumea muzicii populare iugoslave, pop și rock: Goran Bregović, Nikola Borota - Radovan, Bodo Kovačević, Mijat Božović, Blagoje Kosanin. Sub conducerea lui Nikola Borota, pentru prima dată în istoria muzicii populare iugoslave, s-au folosit instrumente de muzică electronică și orchestre de muzică pop, iar melodiile au avut un ritm diferit și, în consecință, interpretările Hankăi au fost diferite și originale.
Cu melodia „Voljela sam, voljela” și albumul Čežnja (1980), Hanka a contopit muzica folk și rock. Lucrările ei nu au fost bine primite de critici de muzică, compozitori și colegi. Aceștia au afirmat că muzica ei a subminat muzica populară tradițională. Cu toate acestea, Hanka, împreună cu echipa ei, au crezut în ea însăși și în succesul ei și a fost sigură că materialul, chiar dacă este neobișnuit și nedorit, a fost ceva nou și de bună calitate.
Acest lucru a fost confirmat mai târziu, deoarece Čežnja a avut un succes copleșitor la public, a depășit multe recorduri ale industriei și a vândut peste un milion de copii, iar melodiile în noul stil folk-rock au atras oamenii care nu au ascultat niciodată așa ceva sau muzică populară.
Cu o abordare netradițională, Hanka a început să atragă mass-media, precum și publicul: în timp ce cântăreața a promovat albumul Čežnja în cadrul festivalului de muzică de la Opatija, a promovat-o și la Belgrad și a avut primul său concert solo în Dom Sindikata, produs din nou de Nikola Borota - Radovan. Lazar Ristovski a cântat la sintetizator, Džemo Novaković la chitară, Sanin Karić a cântat la bas, la două seturi de tobe, în timp ce Ljubiša Pavković și Mico Radovanović, care erau cei doi instrumentiști tradiționali prezenți pe scenă, au cântat la acordeon. A urmat un tur al Iugoslaviei și aproape fiecare melodie din album a devenit un hit, în special piesele „Crne kose” (Părul negru), „Zbog tebe” (Din cauza ta), „Čežnja” (Anul) și „Zbogom” (Adio).
În 1982, ea a lansat albumul Sanjam (Visez) cu Milić Vukašinović ca principalul compozitor. Cu acest album, Milić a creat opera principală a vieții sale, în timp ce Hanka a trecut de la a fi o cântăreață populară la o mare vedetă iugoslavă. Ținând cont de faptul că firma sa "Sarajevo Disk" nu avea propria casă de discuri, albumul, din cauza cererii copleșitoare, a fost realizat și publicat de patru companii diferite. Succesul Hankăi a fost neașteptat pentru scena muzicală iugoslavă, ea a devenit favorita în ochii publicului și respectată de criticii muzicali.
1983–1991: Južni Vetar, turneu și actorie Hanka a început un turneu și, pentru prima dată în muzică populară, a susținut concerte în marile arene sportive din Iugoslavia. În „Dom Sindikata” din Belgrad, timp de șapte zile, a susținut un maraton record format din 14 concerte solo. Asemănător albumului precedent de studio, aproape fiecare melodie din album a devenit un hit, în special piesa din titlu „Sanjam” și un mega hit absolut „Ja te volim” (Pe tine te iubesc). La fel "Ljubav je radost i bol" (Dragostea este bucurie și durere) și "Voljeni moj" (Iubitul meu). A primit un premiu ca vedetă iugoslavă, patru Oscaruri pentru popularitate la rând, câteva premii ca artista anului, o placă de aur a premiului umanist și a câștigat următoarele festivaluri: „Ilidža”, „Vogošća”, „MESAM” și „Poselu” al programului 202 Radio Belgrad.
Hanka este unul dintre cântăreții rari care a susținut concerte solo în arenele „Lisinski”, în Zagreb, Croația, „Sava Center”, la Belgrad, Serbia și „Zetra”, în Sarajevo, capitala țării sale de origine Bosnia și Herțegovina. A susținut multe concerte umanitare. Ea a reprezentat Iugoslavia la Festivalul Internațional de la Berlin. În acest moment, companiile de producție concurau între ele pentru a publica noile melodii ale sale. Hanka cu ajutorul soțului său Muradif a decis să înregistreze cu „Jugodisk” de la Belgrad. S-a spus că suma de bani pe care a primit-o de la Jugodisk a fost cea mai mare din istoria Iugoslaviei. În 1983, a lansat albumul Dobro došli prijatelji (Welcome Friends) din nou, alături de compozitorul Milić Vukašinović.