Tricholoma populinum (Jakob Emanuel Lange, 1933) din încrengătura Basidiomycota, în familia Tricholomataceae și de genul TricholomaIndex FungorumMycobank 1 este o specie de ciuperci comestibile, denumită în popor ciuperca plopului.Denumire RO Ea coabitează, fiind un simbiont micoriza, formând prin urmare micorize pe rădăcinile arborilor. Buretele se dezvoltă în România, Basarabia și Bucovina de Nord în păduri de foioase, parcuri și la margini de drum cu preferință prin iarbă pe sol nisipos sub diverse specii de plop, în special pe lângă plopi negri, ceva mai rar și sub plopi tremurători sau plopi albi, crescând în grupuri precum cercuri de vrăjitoare mari, nu rar în tufe. Timpul apariției este toamna, din (septembrie) octombrie până în noiembrie (decembrie).Bruno Cetto: „I funghi dal vero”, vol. 4, Editura Arte Grafiche Saturnia, Trento 1983, p. 306-307, ISBN 88-85013-25-2J. E. și M. Lange: „BLV Bestimmungsbuch - Pilze”, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna Viena 1977, p. 90-91, ISBN 3-405-11568-2

Taxonomie Fapt este că numele binomial precum numele curent (2020) Tricholoma populinum a fost determinat de micologul danez Jakob Emanuel Lange, de verificat în volumul 8 al Dansk botanisk Arkiv din 1933.E. J. Lange: „Tricholoma populinum”, în: „Dansk botanisk Arkiv”, vol. 8, nr. 3, Copenhaga 1933, p. 14

Dar speciile cu cuticule brune sunt extrem de asemănătoare macroscopic și microscopic, în relație cu această specie în special Tricholoma pessundatum (Fr.) Quél. (1872)Lucien Quélet: „Psathyrella, genus”, în: „Mémoires de la Société d'Émulation de Montbéliard”, seria. 2, nr. 5, 1872, p. 77, tab. 95Mycobank 2 și Tricholoma stans (Fr.) Sacc. (1887).P. A. Saccardo: „Sylloge fungorum omnium husque cognitorum”, vol. 5, Editura „Sumptibus auctoris typis Seminarii”, (apoi R. Friedländer und Sohn, Berlin), Padova 1887, p. 94 Giacomo Bresadola vede în Tricholoma pessundatum și Tricholoma stans soiuri aproape identice.Giacomo Bresadola: „Iconographia Mycologica, vol. II, Editura Società Botanica Italiana, Milano 1927, p. + tab. 66

Albert Pilát descrie specia de două ori drept variație a Tricholoma pessundatum,Albert Pilát: „Tricholoma pessundatum” „Naše houby II: kritické druhy našich hub”, Editura Nakl. Československé Akademie Věd, Praha 1959, p. 56Albert Pilát: „Mushrooms and Other Fungi” (cu ilustrații de Otto Ušák), Editura P. Nevill, Londra 1961, p. 56 iar Marcel Bon de două ori ca formă suplimentarăMarcel Bon: „Tricholoma populinum f. campestre”, în: „Bulletin trimestriel de la Societe mycologique de France”, vol. 83,. nr. 2, Paris 1967, p. 332Marcel Bon: „Tricholoma populinum f. campestre”, în: „Documents Mycologiques”, Editura Société mycologique du Nord de la France vol. 6, nr. 22-23, Lille 1976, p. 247 (vezi și infocaseta). Denumirile lui Bon și Pilát sunt acceptate sinonim.

Epitetul specific este derivat din cuvântul latin (=plop, ulm, identic cu numele pentru popor).Erich Pertsch: „Langenscheidts Großes Schulwörterbuch”, ed. a 13-ea, Editura Langenscheidt, Berlin, München, Viena, Zürich, New York 1999, p. 913

Descriere thumb|left|210px|Bres.: T. pessundatum Pălăria: are un diametru de 5-10 (15) cm, este destul de cărnoasă, inițial conică, pentru ca la maturitate să devină plată și în sfârșit adâncită în mijloc. Marginea netedă este pentru mult timp răsfrântă în jos. Cuticula este netedă până fin catifelată, mată și uscată, la umezeală lucioasă până slab unsuroasă. Se poate îndepărta ușor de pălărie. Coloritul variabil poate fi gri-brun deschis, carneu, ocru-maroniu, brun de scorțișoară cu o tentă roșiatică sau brun murdar, nu rar flamat sau pătat negricios. Lamelele: sunt inegale, destul de subțiri, dense (astfel că au în tinerețe nu rar un aspect ondulat), devenind cu avansarea în vârstă bombate. Deși par a fi libere, sunt slab aderate la picior (ce nu este tipic pentru acest gen). Muchiile sunt zimțate, dințate. Coloritul alb, adesea cu pete ruginii, se decolorează după apăsare sau la bătrânețe slab brun-roșiatic. Piciorul: are o înălțime de 5-12 cm și o lățime de 1,5-2 cm, este solid, plin, mai mult sau mai puțin cilindric și neted până fin fibros-solzos. Coloritul este alb sub pălărie, spre jos brun-ruginiu sau cu benzi ori pete de aceiași culoare, dar cu nuanțe gălbuie la bază. Prezintă o zonă inelară vagă. Carnea: este compactă, solidă și albă ce nu se decolorează în urma unei tăieri, având un miros puternic de faină, chiar și de castraveți proaspeți precum un gust similar care însă devine amar cu avansarea în vârstă a ciupercii. Caracteristici microscopice: prezintă spori elipsoidali până aproape ovoidali, gutulați, netezi hialini (translucizi), neamilozi (nu se decolorează cu reactivi de iod) și o picătură uleioasă mare în centru, având o mărime de 5-6 x 3,5-4 microni. Pulberea lor este albă. Basidiile clavate cu 2 sterigme fiecare, măsoară 25-30 x 6-7 microni. Cistidele (elemente sterile situate în stratul himenal sau printre celulele din pielița pălăriei și a piciorului, probabil cu rol de excreție) asemănătoare cu vârfuri rotunjite sunt mai mici.Giacomo Bresadola: „Iconographia Mycologica, vol. II, Editura Società Botanica Italiana, Milano 1927, p. + tab. 65 Reacții chimice: nu sunt cunoscute.

Confuzii Specia este mai mult sau mai puțin similară pe exterior cu Tricholoma pessundatum care însă se dezvoltă numai în păduri de conifere, fiind necomestibil cu un miros rânced de faină și o amărie în gust deja din tinerețe.Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 2, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1980, p. 292-293, ISBN 3-405-12081-0 Asemănătoare sunt și alte specii ale genului cu cuticulă posibil brună ca de exemplu: Tricholoma acerbum (necomestibil),Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 2, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1980, p. 328-329, ISBN 3-405-12081-0 Tricholoma albobrunneum sin. Tricholoma striatum (otrăvitor),Ewald Gerhard: „Der große BLV Pilzführer“ (cu 1200 de specii descrise și 1000 fotografii), Editura BLV Buchverlag GmbH & Co. KG, ediția a 9-a, München 2018, p. 84-85, ISBN 978-3-8354-1839-4 Tricholoma batschii (otrăvitor, foarte amar),Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 1, ed. a 5-a, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1979, p. 304-305 - 1, ISBN 3-405-12116-7 Tricholoma fucatum (comestibil, dar de valoare scăzută, carne slab gălbuie, miros de făină și gust identic, neamar, trăiește în păduri de conifere),Bruno Cetto: „I funghi dal vero”, vol. 5, Editura Arte Grafiche Saturnia, Trento 1986, p. 342-343, ISBN 88-85013-37-6 Tricholoma fulvum (necomestibil, carne galbenă, fără miros),Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 3, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1980, p. 260-261, ISBN 3-405-12124-8 Tricholoma imbricatum (comestibil, trăiește în păduri de conifere sub pini),Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 2, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1980, p. 296-297, ISBN 3-405-12081-0 Tricholoma pessundatum (otrăvitor), Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 2, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1980, p. 294-295, ISBN 3-405-12081-0 Tricholoma portentosum (comestibil),Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 1, ed. a 5-a, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1979, p. 296-297, ISBN 3-405-12116-7 Tricholoma psammopus (necomestibil), Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 2, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1980, p. 332-333, ISBN 3-405-12081-0 Tricholoma sejunctum (necomestibil),Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 1, ed. a 5-a, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1979, p. 288-289 - 1, ISBN 3-405-12116-7 Tricholoma stans (necomestibil),Rose Marie Dähncke: „1200 Pilze in Farbfotos”, Editura AT Verlag, Aarau 2004, p. 237, ISBN 3-8289-1619-8 Tricholoma ustale (slab otrăvitor)Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 2, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1980, p. 294-295, ISBN 3-405-12081-0 și Tricholoma vaccinum,Bruno Cetto: „I funghi dal vero”, vol. 5, Editura Arte Grafiche Saturnia, Trento 1986, p. 302-303 - 1, ISBN 88-85013-37-6 sau chiar cu Tricholoma saponaceum (necomestibil)Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 1, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1976, p. 86-287, ISBN 3-405-11774-7 sau cu forme mai maronii ale Lepista nuda (comestibilă).Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 1, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1976, p. 300-301, ISBN 3-405-11774-7

Specii asemănătoare în imagini

Valorificare Comestibilitate Deși câteodată considerată necomestibilă, ciuperca plopului se poate mânca, dar este de valoare culinară scăzută. Se poate adaugă la o mâncare de ciuperci împreună cu alte soiuri sau conservată după prăjire în ulei respectiv oțet.Fritz Martin Engel, Fred Timber: „Pilze: kennen – sammeln – kochen”, Editura Südwest, München 1969, p. 105-108 Dacă este ingerata în porții mari, provoacă uneori reacții de intoleranță la diverse persoane.Pilzforum 123

Efecte medicinale S-au observat efecte pozitive la Thromboangiitis obliterans (o inflamație progresivă, recurentă și tromboză (coagulare) a arterelor și venelor mici și mijlocii ale mâinilor și picioarelor) precum la Polyarteritis nodosa (o inflamație sistemică necrozantă a vaselor de sânge care afectează arterele musculare de dimensiuni medii, implicând în mod obișnuit arterele rinichilor și ale altor organe interne, dar care, în general, scutește circulația plămânilor. În anii 1980, s-au efectuat diverse studii asupra efectului imunosupresiv al ciupercii și a ingredientelor responsabile pentru aceasta.U. Lindequist et al.: „Immunosuppressive and cytostatic effectiveness of the poplar mushroom Tricholoma populinum LANGE”, în: „ Allergie und Immunologie”, vol. 35, nr. 4, 1989, p. 265-69 Peroxidul de ergosterol (C28H44O3) a putut fi izolat ca ingredient imunosupresiv al ciupercii.U. Lindequist et al: „Isolation, characterization and structure elucidation of a substance with immunosuppressive action from Tricholoma populinum LANGE”, în: „Die Pharmazie”, vol. 44, nr. 2, 1989, p. 165 Activitatea in vitro a fost găsită în testul plăcii de hemoliză (HPT) și în testul de transformare a limfocitelor (LTT). Când s-a administrat la șoareci la o doză de 11g/kg greutate corporală, pulberea de ciuperci a redus numărul de celule formatoare de plăci cu 50-60% în comparație cu controlul. Peroxidul de ergosterol a arătat un efect similar cu cel al corticosteroidului sintetic Dexamethason (C22H29FO5) în acest test. Miceliul cultivat al ciupercii a fost de asemenea eficient. În LTT, în care se măsoară încorporarea ³H-timidinei în limfocitele umane stimulate cu (PHA), peroxidul de ergosterol a arătat un efect care corespunde aproximativ în putere cu cel al hidrocortizonului.Simon Merdivan: „Untersuchungen zur antiallergischen Wirkung von Tricholoma populinum LANGE und Armillaria ostoyae (ROMAGN.) HERINK sowie zur Qualitätssicherung von Pilzen am Beispiel von Polysacchariden/β-Glucanen und Agaritin”, teza de doctorat, Universitatea din Greifswald, Greifswald 2016, p. 6-8

Mai departe, soiul este văzut drept ciupercă medicinală și vitală în medicina naturală sau în medicina tradițională chineză și japoneză și se aplică pentru reacții alergice ca de exemplu la o rinită alergică sau la exanteme.Universitatea din Greifswald

Nu mâncați niciodată bureți de genul Tricholoma iuți și/sau amari pentru că provoacă mereu tulburări gastrointestinale, parțial foarte severe.Pilzforum 123

Note

Bibliografie Bruno Cetto: „I funghi dal vero”, vol. 1-7, Editura Arte Grafiche Saturnia, Trento 1976-1993 (pentru cercetarea în total) (Marcel) Bon: “Pareys Buch der Pilze”, Editura Kosmos, Halberstadt 2012, ISBN 978-3-440-13447-4 Rose Marie Dähncke: „1200 Pilze in Farbfotos”, Editura AT Verlag, Aarau 2004, ISBN 3-8289-1619-8 Hans E. Laux: „Der große Pilzführer, Editura Kosmos, Halberstadt 2001, ISBN 978-3-440-14530-2