Chiril (născut Constantin, 826–869) și Metodiu (născut Mihail, 815–885) au fost doi frați teologi și misionari creștini greci bizantini din Salonic. Pentru munca lor de evanghelizare a slavilor, ei sunt cunoscuți drept „Apostolii slavilor”.
Sunt considerați autorii alfabetului glagolitic, cel mai vechi alfabet cunoscut folosit pentru a reprezenta limba slavă veche în scris.Liturgy of the Hours, Volume III, 14 February. După moarte acestora, ucenicii lor au continuat activitatea misionară printre slavi. Ambii frați sunt venerați în Biserica Ortodoxă ca sfinți cu titlul de „Întocmai cu Apostolii”. În 1880, Papa Leon al XIII-lea a introdus sărbătorirea lor în calendarul Bisericii Romano-Catolice. În 1980 papa Ioan Paul al II-lea i-a declarat sfinți patroni ai Europei, împreună cu Benedict de Nursia.
Impreuna, cei doi frati, Sf. Ier. Metodie si Sf. Cuv. Chiril, sunt prăznuiți pe 11mai.
Cariera timpurie
Tinerețe Cei doi frați s-au născut în Salonic (situat în Grecia de astăzi) - Chiril în perioada 827–828 și Metodiu în perioada 815–820. Chiril era cel mai tânăr dintre cei șapte frați; el a avut numele Constantin,Cyril and Methodius, Encyclopædia Britannica 2005 dar i s-a dat numele Chiril după ce a devenit călugăr la Roma cu puțin înainte de moartea sa,Vita Constantini slavica, Cap. 18: Denkschriften der kaiserl. Akademie der Wissenschaften 19, Wien 1870, p. 246Chapter 18 of the Slavonic Life of Constantine , an English translationEnglish Translation of the 18th Chapter of the Vita Constantini, Liturgy of the Hours, Proper of Saints, 14 February conform Vita Cyrilli („Viața lui Chiril”). Metodiu s-a născut Mihail și i s-a dat numele de Metodiu după ce a devenit călugăr pe muntele Olimp din Misia (azi muntele Uludağ), în nord-vestul Turciei. Tatăl lor era Leo, un droungarios (comandant) al temei bizantine din Tesalonic, iar mama lor era Maria.
Originile etnice exacte ale fraților sunt necunoscute, există controverse cu privire la faptul dacă frații Chiril și Metodiu au fost de origine slavă sau greacă bizantină sau ambele. Cei doi frați și-au pierdut tatăl atunci când Chiril avea paisprezece ani, iar puternicul ministru Theoktistos, care era logothetes tou dromou (șef principal al oficiului poștal), unul dintre miniștrii șefi ai Imperiului, a devenit protectorul lor. De asemenea, el a fost responsabil, împreună cu regentul Bardas, de inițierea unui program educațional de anvergură în cadrul Imperiului, care a culminat cu înființarea Universității Magnaura, unde Chiril urma să predea. Chiril a fost hirotonit ca preot la ceva timp după educația sa, în timp ce fratele său Metodiu a rămas diacon până în 867/868.
Misiunea la khazari În jurul anului 860, împăratul bizantin Mihail al III-lea și Patriarhul Constantinopolului Fotie I (profesor al lui Chiril la Universitate și lumina sa de călăuzire în anii trecuți) l-au trimis pe Chiril într-o expediție misionară la hazari, care au cerut anterior să le fie trimis un savant care ar putea discuta atât cu evreii, cât și cu sarazinii. S-a afirmat că Metodiu l-a însoțit pe Chiril în misiunea sa la hazari, dar aceasta poate fi o invenție ulterioară. Relatarea în limba latină a vieții sale, „Legenda”, susține că a învățat limba hazară în timp ce se afla la Chersonesos, în Taurica (azi în Crimeea).
După întoarcerea sa la Constantinopol, Chiril și-a asumat rolul de profesor de filozofie la Universitate, în timp ce fratele său era deja o figură semnificativă în afacerile politice și administrative bizantine și un stareț al mănăstirii sale. Expediția lui Chiril și Metodiu este menționată în Dicționar khazar (în sârbă: Hazarski rečnik), primul roman de ficțiune al scriitorului sârb Milorad Pavić.Dicționar khazar (Hazarski rečnik), București, Nemira, 1998; Editura Paralela 45, 2004.
Misiunea la slavi Moravia Mare dreapta|miniatura|311x311px| Chiril și Metodiu, pictură de Jan Matejko, 1885
În 862, frații au început lucrarea istorică care i-a făcut faimoși. În acel an, prințul Rastislav al Moraviei Mari a cerut împăratului Mihail al III-lea și Patriarhului Fotie să trimită misionari pentru a evangheliza supușii săi slavi. Motivele sale în acest sens au fost probabil mai mult politice decât religioase. Rastislav a devenit rege cu sprijinul conducătorului franc Ludovic Germanul, dar ulterior a căutat să-și afirme independența față de franci. Este o concepție greșită comună faptul că Chiril și Metodiu au fost primii care au adus creștinismul în Moravia, dar scrisoarea de la Rastislav către Mihail al III-lea afirmă clar că oamenii lui Rastislav „au respins deja păgânismul și au respectat legea creștină”.Vizantiiskoe missionerstvo, Ivanov S. A., Iazyki slavianskoi kul'tury, Moskva 2003, p. 147 Se spune că Rastislav a expulzat misionarii Bisericii Romane și, în schimb, a apelat la Constantinopol pentru asistență ecleziastică și, probabil, pentru un oarecare sprijin politic.Encyclopædia Britannica, Cyril and Methodius, Saints, O.Ed., 2008 Împăratul bizantin a ales imediat să-l trimită pe Chiril, care a fost însoțit de fratele său Metodiu. Cererea a fost o oportunitate de extindere a influenței bizantine în zonă. Prima sarcină a fraților pare să fi fost cea de instruire a ajutoarelor acestora. În 863, ei au început să traducă Biblia în limba cunoscută acum ca limba slavă veche și au călătorit în Moravia Mare pentru a o promova. S-au bucurat de un succes considerabil în acest demers. Cu toate acestea, au intrat în conflict cu ecleziasticii germani care s-au opus eforturilor lor de a crea o liturghie specific slavă.
Pentru această misiune, au conceput ceea ce acum este cunoscut ca alfabetul glagolitic, primul alfabet folosit pentru manuscrise slavone (bisericești). Alfabetul glagolitic a fost creat pentru a se potrivi cu caracteristicile specifice ale limbii slave. Scrierea sa descendentă, cu litere chirilice, este încă folosită de multe limbi astăzi.Encyclopædia Britannica, Cyril and Methodius, Saints, O.Ed., 2008
Frații au scris primul Cod civil slav, care a fost folosit în Moravia Mare. Limba derivată din slava veche, cunoscut sub numele de slavonă, este încă folosită în liturghia mai multor biserici ortodoxe și, de asemenea, în unele biserici catolice de rit oriental.
Este imposibil de determinat cu certitudine ce părți din Biblie au tradus cei doi frați. Noul Testament și Psalmii par să fi fost primele părți traduse, urmate de alte lecții din Vechiul Testament. „Translatio” vorbește doar despre o versiune a Evangheliilor tradusă de către Chiril, iar „Metoda Vita” doar de „Evangelium Slovenicum”, deși probabil au fost traduse și alte selecții liturgice.
De asemenea, nu se știe cu siguranță ce liturghie, cea a Romei sau cea a Constantinopolului, au folosit-o ca sursă de inspirație. Este posibil s-o fi folosit pe cea latină, așa cum sugerează fragmente liturgice care seamănă izbitor cu cele latine. Această părere este confirmată de „fragmentele de la Praga” și de anumite fragmente liturgice glagolitice vechi aduse de la Ierusalim la Kiev și descoperite acolo de Izmail Sreznevsky - probabil cel mai vechi document în limba slavonă; acestea respectă îndeaproape tipul latin, așa cum se arată în cuvintele „Masa”, „Prefața” și numele unui anume Felicitas. În orice caz, în circumstanțele date, frații nu puteau spera la un succes permanent fără a obține o autorizație a Romei.
Călătorie spre Roma dreapta|miniatura|200x200px| Sfinții Chiril și Metodiu la Roma. Frescă în San Clemente Misiunea lui Chiril și Metodiu a avut un mare succes în rândul slavilor, deoarece au folosit mai mult limba maternă a poporului decât latina sau greaca. În Moravia Mare, Chiril și Metodiu s-au întâlnit și cu misionari din Francia Răsăriteană, reprezentând ramura occidentală sau latină a Bisericii și, mai ales, reprezentând Imperiul Carolingian, întemeiat de regele Carol cel Mare, și care se angajau în favoarea uniformității lingvistice și culturale. Au insistat asupra folosirii liturghiei latine și au considerat că este dreptul lor să evanghelizeze Moravia și popoarele slave.
Când tensiunile au crescut, frații, care nu doreau să fie o cauză a neînțelegerii între creștini, au decis să călătorească la Roma pentru a-l vedea pe Papa și să caute o soluție care să evite certurile între misionari. În 867, Papa Nicolae I (858-867) i-a invitat pe frați la Roma. Misiunea lor de evanghelizare în Moravia ajunsese până în acest moment în centrul unei dispute cu arhiepiscopul Adalwin al Salzburgului (859-873) și episcopul Ermanrich de Passau (866-874), care au revendicat controlul ecleziastic al aceluiași teritoriu și au dorit să folosească aici doar liturghia latină.
Au călătorit cu moaștele Sfântului Clement și cu un sobor de discipoli și au trecut prin Panonia (Principatul Balaton al lui Pribina și Koțel), unde au fost bine primiți de prințul Kocel. Această activitate din Panonia a dus inevitabil la escaladarea conflictelor cu episcopii germani și, în special, cu episcopul Salzburgului, care avea în jurisdicție Panonia de șaptezeci și cinci de ani.
Frații au căutat sprijin de la Roma și au ajuns acolo în 868, unde au fost primiți cu căldură. Acest lucru s-a datorat în parte aducerii moaștelor Sfântului Clement; în ceea ce privește jurisdicția asupra teritoriului slavilor, Roma a înclinat să pună în valoare frații și influența lor.Encyclopædia Britannica, Cyril and Methodius, Saints, O.Ed., 2008
Noul Papa Adrian al II-lea (867-872) i-a acordat lui Metodiu titlul de arhiepiscop de Sirmium (acum Sremska Mitrovica în Serbia) și l-a trimis înapoi în 869, cu jurisdicție asupra întregii Moravii și Panonii și cu autorizație de a folosi Liturghia Slavonă. Frații au fost lăudați în Constantinopol pentru munca și pentru influența lor. Anastasius Bibliotecarul l-a numit mai târziu pe Chiril „un om al vieții apostolice” și „un om cu o mare înțelepciune”."Vir apostolicae vitae...sapientissimus vir" MGH Epist., 7/2, 1928, p. 436
Proiectul lor din Moravia a găsit sprijin din partea Papei Adrian al II-lea, care a autorizat formal utilizarea noii liturghii slave. Ulterior Metodiu a fost hirotonit ca preot de papa însuși și cinci discipoli slavi au fost hirotoniți ca preoți (Sfântul Gorazd, Sfântul Clement din Ohrida și Sfântul Naum) și diaconi (Sfântul Angelar și Sfântul Sava) de către episcopi proeminenți ca Formosus și Gauderic. Chiril și Metodiu împreună cu acești cinci ucenici sunt venerați colectiv (în principal de către Biserica Ortodoxă Bulgară) ca cei „Șapte Sfinți”. Noii preoți au ținut slujbe în limbile lor. Simțindu-și sfârșitul apropiindu-se, Constantin (Chiril) a devenit un călugăr bazilian, a primit numele ChirilAs is customary, when one becomes a monk in the Eastern Orthodox tradition, one receives a new name. și a murit la Roma cincizeci de zile mai târziu (la 14 februarie 869). Există o întrebare cu privire la afirmația din Translatio (ix.) dacă a fost făcut episcop. Afirmația din „Vita” că Metodiu a fost făcut episcop în 870 și că nu a fost ridicat la demnitatea de arhiepiscop până în 873 este contrazisă de textul papei Ioan al VIII-lea, scris în iunie 879, potrivit căruia Adrian l-a consacrat arhiepiscop; Ioan a inclus în jurisdicția sa nu numai Moravia Mare și Panonia, dar și în Serbia.
Metodiu singur miniatura| Sfinții Chiril și Metodiu de Stanislav Dospevski, pictor bulgar