Crimă sub soare (în ) este un film polițist britanic din 1982, inspirat din romanul Răul sub soare (1941) al Agathei Christie Scott Palmer, The Films of Agatha Christie, Batsford, Londra, 1993, p. 76.Tudor Caranfil, „Afișul săptămînii: «Crimă sub soare»”, în Libertatea, anul III, nr. 345, vineri/sâmbătă 8/9 februarie 1991, p. 2. și regizat de Guy Hamilton. Matthew Bunson, The Complete Christie: An Agatha Christie Encyclopedia, Pocket Books, New York, 2000, p. 382. Ca urmare a succesului public și critic al ecranizării Crima din Orient Express (1974) a lui Sidney Lumet, care a fost nominalizată la șase premii Oscar și a câștigat unul dintre ele, Matthew Bunson, The Complete Christie: An Agatha Christie Encyclopedia, Pocket Books, New York, 2000, pp. 381 și 388. compania britanică EMI Films a realizat alte două filme cu detectivul belgian Hercule Poirot: Moarte pe Nil (1978) și Crimă sub soare (1982).***, „Se poartă «retro»”, în Roxana Pană, Valerian Sava (red. resp.), Magazin estival „Cinema” 1982, 1982, p. 137. Matthew Bunson, The Complete Christie: An Agatha Christie Encyclopedia, Pocket Books, New York, 2000, p. 381. Rolul lui Poirot, atribuit lui Albert Finney în Crima din Orient Express, a fost interpretat în aceste două filme de Peter Ustinov. Matthew Bunson, The Complete Christie: An Agatha Christie Encyclopedia, Pocket Books, New York, 2000, pp. 49, 59. Mitzi M. Brunsdale, Icons of Mystery and Crime Detection From Sleuths to Superheroes, vol. 1, ABC-CLIO, Westport, 2010, p. 149.

Subiectul filmului îl constituie uciderea actriței americane Arlena Stuart Marshall pe o insulă exotică din Marea Adriatică, unde își petrecea vacanța în mijlocul unui grup de persoane care aveau fiecare un motiv pentru crimă. Matthew Bunson, The Complete Christie: An Agatha Christie Encyclopedia, Pocket Books, New York, 2000, pp. 382–383. Mark Aldridge, Agatha Christie on screen, Palgrave Macmillan, Londra, 2016, p. 149. Fiecare persoană aflată pe insulă avea însă un alibi pentru momentul crimei, iar detectivul Hercule Poirot, aflat acolo pentru a rezolva un caz mai vechi, trebuie să stabilească care dintre oaspeți este criminalul. Scott Palmer, The Films of Agatha Christie, Batsford, Londra, 1993, p. 77. Dana Duma, „Am mai văzut pentru dumneavoastră: Crimă sub soare, Străfulgerarea, Cîntărețul de jazz, Nu vreau porno”, în Noul Cinema, anul XXX, nr. 3 (336), martie 1991, p. 22. Filmările au avut loc pe platourile din Wembley (scenele de interior) și în diferite locuri din apropierea insulei spaniole Mallorca.

Crimă sub soare este a patra ecranizare a unui roman al Agathei Christie pe care a produs-o compania EMI, după Crima din Orient Express (1974), Moarte pe Nil (1978) și Oglinda spartă (1980). Spre deosebire de primele trei ecranizări ale romanelor Agathei Christie, care au fost destul de fidele textului literar original, scenariștii Crimei sub soare au mutat acțiunea filmului de pe coasta comitatului Devon pe o insulă exotică din Marea Adriatică.

Recenziile critice publicate în perioada lansării au scos în evidență stilul elegant al ecranizării, calitatea interpretărilor și umorul savuros al detectivului Poirot. La fel ca și alte ecranizări după operele Agathei Christie, Crimă sub soare se bazează pe o distribuție stelară, pe decorurile naturale bine alese, pe costumele elegante ale personajelor și pe dialogurile tăioase între unele personaje.

Rezumat

La sfârșitul anilor 1930 o drumeață găsește o femeie moartă în zona mlăștinoasă North York Moors. Victima, care fusese sugrumată, este identificată ca Alice Ruber. Câteva luni mai târziu, detectivul belgian Hercule Poirot este solicitat să examineze un inel cu diamant aparținând industriașului milionar Sir Horace Blatt și susține că este fals. Compania de asigurări London Trojan îl angajează pe Poirot să investigheze acest caz, iar detectivul se întâlnește cu Sir Horace pe iahtul acestuia ancorat în sudul Franței. Terry M. Rowan, Character-Based Film Series. Part 3, lulu.com, 2016, p. 71. Milionarul îi mărturisește că a achiziționat un diamant scump de la magazinul Tiffany din New York și l-a făcut cadou unei actrițe americane, care l-a părăsit apoi pe drumul către Anglia, fără a-i mai restitui darul primit. El a dat de urma actriței și i-a cerut să-i restituie diamantul, dar a primit în schimb o copie ieftină. Fosta sa amantă urma să ajungă trei zile mai târziu pe o insulă exotică din Marea Adriatică, unde se afla fostul palat de vară al regelui domnitor al Tyraniei, care fusese transformat de Daphne Castle într-un hotel exclusivist. James Robert Parish, Michael R. Pitts, The Great Detective Pictures, Scarecrow Press, Lanham, Md., 1990, p. 188. Sir Horace intenționa să meargă acolo pentru a se confrunta cu fosta amantă și îl invită pe Poirot să-l însoțească.

Suferind de rău de mare, Poirot se deplasează însă cu trenul și apoi ajunge pe insulă, unde se cazează în hotelul luxos al lui Daphne Castle. El o cunoaște acolo pe Arlena Stuart Marshall, fosta amantă a lui Sir Horace, care se afla în vacanță împreună cu noul ei soț, Kenneth, și cu fiica acestuia, Linda. Arlena se comportă brutal cu Linda și flirtează cu tânărul Patrick Redfern, aflat pe insulă împreună cu soția sa, Christine. Michael R. Pitts, Famous Movie Detectives II, Scarecrow Press, Lanham, Md., 1991, p. 14. Hotelul îi găzduiește, de asemenea, pe producătorii de spectacole Odell și Myra Gardener, care intenționează să o convingă pe Arlena să-și respecte un angajament mai vechi, și jurnalistul Rex Brewster, care încearcă să obțină acordul Arlenei pentru publicarea unei biografii complete a ei. Vilegiaturiștii se scaldă în apa mării sau fac plajă, iar detectivul constată că trupurile lor sunt întinse la soare precum „cadavrele pe mesele de la morgă” și susține profetic că „răul își croiește drum pretutindeni sub soare”. În cea de-a treia dimineață, Arlena pleacă cu hidrobicicleta către Ladder Bay și este descoperită mai târziu pe o plajă retrasă de către Patrick și Myra, aflați într-o excursie cu șalupa în jurul insulei. Scott Palmer, The Films of Agatha Christie, Batsford, Londra, 1993, pp. 76–77. Patrick coboară din șalupă, se apropie de femeia aparent adormită și o anunță pe Myra că Arlena a fost sugrumată. Momentul morții este estimat a fi între 11:30 și 12:00. Poirot trebuie să stabilească care dintre cei opt oaspeți, plus Daphne, este criminalul. Fiecare persoană avea un motiv pentru a săvârși crima, dar și un alibi pentru momentul crimei.

Începând interogatoriul, detectivul belgian descoperă că toți cei nouă suspecți aveau alibiuri pentru ora presupusă a crimei. Astfel, Daphne și Kenneth se aflau în hotel în momentul crimei, iar Christine picta pe plaja Gull Cove, în prezența Lindei, plecând de acolo la ora 11:55 pentru a se schimba pentru un meci de tenis programat la 12:30. Rex s-a întâlnit cu Linda la intrarea în Gull Cove în jurul orei 12:00 și a susținut că a fost aproape lovit de o sticlă aruncată de pe stânci. Odell, care a fost văzut citind de Daphne și de personalul hotelului, susține că apa nu curgea la robinet în jurul orei 12:15, dar nimeni nu recunoaște că a făcut baie atunci. Sir Horace, abia sosit pe insulă, afirmă că s-a întâlnit cu Arlena pe plaja Ladder Bay la 11:30, pentru a-i cere diamantul, lucru confirmat de echipajul iahtului său și de Daphne. Arlena a păstrat diamantul fals și a promis să rezolve situația în acea seară; diamantul fals a fost găsit însă de Poirot într-o grotă din apropiere.

Adunându-i împreună pe toți suspecții, Poirot îi acuză de crimă pe soții Redfern: astfel, Christine a lovit-o cu o piatră pe Arlena, lăsând-o inconștientă, și i-a ascuns trupul în grota din apropiere, iar Patrick a ștrangulat-o mai târziu. Christine s-a dat cu loțiune de plajă pentru a crea impresia că se bronza și s-a îmbrăcat în hainele Arlenei pentru a fi identificată intenționat greșit de Patrick în prezența Myrei. De altfel, Poirot simțise anterior parfumul Arlenei în grotă. Christine potrivise ceasul Lindei cu douăzeci de minute mai târziu, îi sugerase să înoate cu cască pentru a nu putea auzi tunul care trăgea la ora 12:00 și îi reglase apoi ceasul. Ea a fugit imediat după crimă, a aruncat pe drum sticla de loțiune în mare, fiind cât pe ce să-l lovească pe Rex, și s-a spălat de bronzul artificial, reducând astfel presiunea apei din hotel. Poirot bănuiește că Patrick a înlocuit bijuteria lui Sir Horace cu o copie și că soții Redfern au ucis-o pe Arlena pentru a proteja furtul. Cei doi soți neagă acuzațiile și îi cer detectivului să aducă dovezi.

Neputând fi reținuți, soții Redfern se pregătesc să părăsească hotelul. Patrick își plătește șederea cu o filă de cec, semnându-și numele într-un mod distinctiv pe care Poirot îl recunoaște ca fiind similar cu cel în care Felix Ruber, soțul femeii ucise în mlaștinile din Yorkshire, își semnase numele pe cererea de despăgubiri trimisă companiei de asigurări. Detectivul afirmă că fotografiile făcute de poliția britanică îi vor identifica pe cei doi soți ca Felix Ruber și drumeața care găsise trupul lui Alice Ruber, precizează că Redfern este traducerea în limba engleză a latinescului Felix Ruber și smulge din gura lui Patrick Redfern pipa pe care bărbatul o ținuse tot timpul stinsă în timpul șederii sale, descoperind acolo diamantul veritabil. Enervat la culme, Patrick Redfern îl pocnește pe Poirot, lăsându-l inconștient. Matthew Bunson, The Complete Christie: An Agatha Christie Encyclopedia, Pocket Books, New York, 2000, p. 383. Soții Redfern sunt arestați, iar detectivul este decorat ulterior de regele Tyraniei pentru modul rapid și discret în care a soluționat acest caz de crimă.

Distribuție

Peter Ustinov — detectivul belgian Hercule Poirot James Robert Parish, Michael R. Pitts, The Great Detective Pictures, Scarecrow Press, Lanham, Md., 1990, p. 187. Michael R. Pitts, Famous Movie Detectives II, Scarecrow Press, Lanham, Md., 1991, p. 19. Colin Blakely — Sir Horace Blatt, industriaș milionar Jane Birkin — Christine Redfern, soția lui Patrick Nicholas Clay — Patrick Redfern, profesor de latină, soțul Christinei, amantul Arlenei Maggie Smith — Daphne Castle, fosta amantă a regelui Tyraniei, proprietara unui hotel exclusivist de pe o insulă exotică Roddy McDowall — Rex Brewster, ziarist american, autorul biografiei neautorizate a Arlenei Sylvia Miles — Myra Gardener, producătoare teatrală americană, soția lui Odell James Mason — Odell Gardener, producător teatral american Denis Quilley — Kenneth Marshall, ofițer britanic, soțul Arlenei Diana Rigg — Arlena Stuart Marshall, actriță americană, soția lui Kenneth Emily Hone — Linda Marshall, fiica lui Kenneth din prima căsătorie John Alderson — sergentul de poliție din North Riding Paul Antrim — inspectorul de poliție care anchetează uciderea lui Alice Ruber Cyril Conway — medicul legist din North Riding Barbara Hicks — secretara dlui Flewitt, care-l prezintă pe detectiv ca „Hercules Parrot” Mark Aldridge, Agatha Christie on screen, Palgrave Macmillan, Londra, 2016, p. 150. Richard Vernon — Flewitt, directorul companiei de asigurări London Trojan Robert Dorning — recepționerul de la hotelul de pe continent Dimitri Andreas — Gino, servitor la hotelul lui Daphne Castle Eric Kent — sergentul de serviciu de la secția de poliție din North Riding (nemenționat) Guy Standeven — preotul care călătorește în tren cu Patrick Redfern (nemenționat)

Producție Dezvoltarea proiectului