Ahmad Șah Massoud (în dari persană/paștună: احمد شاه مسعود; ) a fost un politician afgan și comandant militar.Antonio Giustozzi, Empires of Mud (London: St. Martin's Press, 2012). ISBN 184904225X, 9781849042253; and Marcela Grad, Massoud: An Intimate Portrait of the Legendary Afghan Leader (Webster MO: Webster University Press, 2009). ISBN 0982161506, 9780982161500 Influent comandant de gherilă în timpul conflictului împotriva forțelor sovietice între 1979 și 1989, în anii '90 a condus aripa militară a guvernului împotriva milițiilor rivale, iar după preluarea puterii de către talibani a devenit principalul lider al mișcărilor de opoziție și a luptat împotriva acestora până la asasinarea sa în 2001.
Massoud era la origine etnic tadjic, musulman sunit din valea Panjșir situată în nordul Afganistanului. A început studiile în inginerie la în anii '70, perioadă în care s-a alăturat mișcărilor religioase anticomuniste dezvoltate în jurul lui Burhanuddin Rabbani, o figură importantă a islamismului. Acesta a luat parte la revolta eșuată împotriva guvernului condus de . Mai târziu s-a alăturat partidului al lui Rabbani. Lider mujahedin al insurgenților în timpul războiului sovietico-afgan, acesta era descris de către adepții săi drept "Leul din Panjshir" (شیر پنجشیر) datorită acțiunilor militare prin care a împiedicat cucerirea văii Panjshir de către sovietici. În 1992, a semnat Acordul de la Peshawar, un acord de pace și partajare a puterii în ,Clements, Frank (2003). "Civil War". Conflict in Afghanistan: A Historical Encyclopedia Roots of Modern Conflict. ABC-CLIO. p. 49. ISBN 9781851094028. și a fost numit atât , cât și comandant principal al armatei. Miliția sa a luptat împotriva forțelor conduse de și alți lideri care bombardau Kabulul, iar mai târziu împotriva talibanilor care au început să asedieze capitala în ianuarie 1995. În urma acestor conflicte militare cel puțin 60.000 de civili și-au pierdut viața.
În urma ascensiunii la putere a talibanilor în 1996, Massoud, care a respins interpretarea fundamentalistă a islamului susținută de aceștia,Marcela Grad. Massoud: An Intimate Portrait of the Legendary Afghan Leader (March 1, 2009 ed.). Webster University Press. p. 310.Peter Bergen (2011), The Longest War: The Enduring Conflict Between America and Al-Qaeda, p. 8, at Google Books. "Mahmoud [...] espoused a more moderate form of Islamism and an orientation to the West." a continuat să lupte împotriva acestora până la retragerea sa în Kulob, Tadjikistan. A devenit liderul militar și politic al sau Alianța Nordică care a ajuns în anul 2000 să controleze între 5-10% din țară. În 2001, Massoud a vizitat Europa și a atras atenția în cadrul unor întâlniri cu Parlamentul European asupra sprijinului oferit de guvernul pakistanez talibanilor. De asemenea, a solicitat ajutor umanitar pentru cei aflați sub domnia acestora. Massoud a fost asasinat pe 9 septembrie 2001. Două zile mai târziu, atentatele din 11 septembrie au loc în Statele Unite. Aceste acțiuni vor conduce la invadarea de către NATO a Afganistanului și încheierea unei alianțe cu forțele lui Massoud. Două luni mai târziu, în decembrie 2001, regimul taliban a fost înlăturat.
Massoud a fost decorat postmortem „euro național” prin ordinul președintelui Hamid Karzai după eliminarea talibanilor de la putere. Ziua de 9 septembrie - ziua morții acestuia - este considerată sărbătoare națională. Adepții lui Massoud îl descriu drept Amer Sāhib-e Shahīd (), adică „comandantul (nostru) martirizat”. Acesta este caracterizat drept unul dintre cei mai buni lideri de gherilă ai secolului XX și a fost comparat cu Iosip Broz Tito, Ho Și Min și Che GuevaraSoldiers of God by Robert D. Kaplan, 2001. datorită strategiilor prin care a reușit să împiedice în repetate rânduri cucerirea atât de către sovietici, cât și de către talibani.
Biografie Ahmad Șah Massoud s-a născut în 1953Conform biografului său, Michael Barry, data exactă a nașterii sale nu a fost înregistrată (M. Barry, Massoud: de l'islamisme à la liberté, p.56). în , valea Panjshir (astăzi parte a provinciei Panjșir) într-o familie bogată, originară din valea Panjshir. Numele său la naștere era "Ahmad Șah"; el a luat numele de "Massoud" ca nom de guerre când s-a alăturat mișcării de rezistență în 1974.Barry, Michael, Massoud: de l'islamisme à la liberté, p.57. Tatăl său, Dost Mohammad Han, era colonel în armata regală afgană . Din Panjshir, familia sa s-a mutat pentru o scurtă perioadă la Herat și apoi la Kabul, unde Massoud și-a petrecut cea mai mare parte a copilăriei.M. Barry, Massoud, p. 57.
Massoud a frecventat cursurile renumitului liceu franco-afgan Lycée Esteqlal. Considerat un student înzestrat, Ahmad a studiat ingineria la Universitatea din Kabul după absolvirea liceului. Limba maternă a lui Massoud era dari (farsi afgan) dar era fluent și în pașto, urdu ( Lashkari), franceză și avea abilități bune de citire în limba engleză. În timpul tinereții sale, Massoud a citit lucrările revoluționarului chinez Mao Zedong și ale argentinianului Che Guevara. El a spus că a învățat de la Mao, dar a considerat că ideile lui Guevara erau prea simple.
În 1973, fostul premier Mohammed Daoud Han a fost adus la putere printr-o lovitură de stat susținută de , luând astfel naștere Republica Afganistanului. Ca urmare a acestor evoluții, o mișcare islamică s-a dezvoltat cu scopul de a limita influența comunistă și sovietică în Afganistan. Pe parcursul acestei perioade, în timp ce studia la universitate, Massoud s-a implicat în activitățile grupul (Sazman-i Jawanan-i Musulman), filiala studențească a Jamiat-e Islami (Societatea Islamică), al cărei președinte era atunci profesorul Burhanuddin Rabbani. Universitatea din Kabul era cunoscută ca centru de dezbatere politică și activism în acea perioadă.
În iulie 1975, Tineretul Musulman - cu ajutorul - a organizat o revoltă împotriva guvernului din valea Panjshir. Grupul, printre membrii căruia era și Massoud, spera să obțină sprijin din partea societății civile, însă planul a eșuat, iar aceștia au fost goniți în munți de către localnici. După acest eșec, „o schismă profundă și de lungă durată” a apărut în cadrul mișcării islamice. Societatea Islamică s-a scindat între susținătorii forțelor mai moderate din jurul lui Massoud și Rabbani, lideri ai Jamiat-i Islami, și elemente islamice mai radicale din jurul lui , fondatorul organizației Hezb-i Islami. Conflictul a degenerat atât de puternic încât Hekmatyar ar fi încercat să-l ucidă pe Massoud, în vârstă de 22 de ani la acea vreme.
Invazia sovietică și regimul comunist afgan
Revoluția comunistă din Afganistan (1978) Guvernul lui Mohammed Daoud Han a încercat să reducă influența Partidului Democrat Popular Popular din Afganistan prin demiterea membrilor PDPA din funcțiile guvernamentale și numirea unor conservatori în locul lor. Mai târziul partidul PDPA a fost dizolvat, iar membrii seniori au fost arestați.
La 27 aprilie 1978, PDPA și trupele militare fidele partidului l-au ucis pe Daoud Khan, iar apoi i-au ucis familia și gărzile de corp în timpul unei lovituri de stat în urma căreia au preluat controlul asupra capitalei Kabul. Noul guvern PDPA, condus de o comisie revoluționară, nu s-a bucurat însă de sprijinul maselor. Aceștia au implementat o doctrină ostilă disidenților atât din interiorul, cât și din afara partidului.
PDPA a inițiat o serie de reforme de sorginte marxist-leninistă. Reformele și poziția prosovietică a PDPA s-au lovit de o puternică rezistență din partea populației, mai ales după ce guvernul a încercat să își aplice politicile marxiste prin arestarea sau executarea celor care se opuneau regimului. Se estimează că între 50.000 și 100.000 de oameni au fost arestați și uciși de trupele comuniste doar în mediul rural. Datorită represiunii, părți mari din țară, în special zonele rurale, s-au revoltat împotriva guvernului. Până în primăvara anului 1979, tulburările s-au răspândit în 24 din cele 28 de provincii afgane, inclusiv în principalele zone urbane. Peste jumătate din armata afgană a dezertat sau s-a alăturat insurgenților.
Motivat de faptul că o răscoală împotriva comuniștilor sprijiniți de forțele sovietice va fi susținută de popor, Massoud a pornit la 6 iulie 1979 o revoltă în Panjshir care inițial a eșuat. Massoud a evitat o confruntare convențională cu numeroasele forțe guvernamentale și a apelat la tacticile de gherilă. Mai târziu, acesta preia controlul integral al văii Panjshir, alungând trupele comuniste afgane. Oliver Roy menționează că „prestigiul personal al lui Massoud și modul eficient de organizare militară i-au convins pe mulți comandanți locali să vină să învețe tacticile sale”.
Rezistența antisovietică (1979-1989)
miniatura|Trupele de rezistență antisovietice în 1985. După invazia sovietică din 1979 și ocuparea Afganistanului, Massoud a conceput un plan strategic cu scopul de a expulza invadatorii și răsturna regimului comunist. Prima etapă a constat în a alcătui un grup de rezistență care să câștige loialitatea populației. A doua etapă a reprezentat protejarea bastionului Panjshir și desfășurarea în același timp a unor operațiuni militare asimetrice. În a treia etapă, trupele lui Massoud urmau să preia controlul unor teritorii vaste situate în nordul Afganistanului. A patra etapă a constat în aplicarea principiilor lui Massoud întregii țări și eliminarea guvernului comunist afgan.
Mujahedinii, aflați sub conducerea lui Massoud, au atacat convoaiele comuniștilor sovietici și afgani care traversau , cauzând o criză de combustibil în Kabul. Sovieticii au răspuns prin desfășurarea unor . Între 1980 și 1985, aceste acțiuni aveau loc de două pe an. În ciuda superiorității numerice și tehnologice, forțele sovietice nu au reușit să-l învingă pe Massoud. În 1982, sovieticii au desfășurat forțe militare majore (i.e. 30.000 de soldați) în valea Panjshir. Comandantul afgan și-a retras trupele în văile din zonă. Când armata sovietică a ajuns în zonele fortificate ale mujahedinilor, au căzut într-o ambuscadă. După retragerea sovieticilor, soldații afgani le-au preluat pozițiile. Massoud și trupele sale i-au eliminat și au cucerit garnizoanele acestora una după alta.Roy, p.199.
În 1983, armata sovietică i-a oferit lui Massoud un armistițiu temporar, acceptat de acesta cu scopul de a-și reconstrui trupele și a oferi populației civile o pauză de la atacurile sovietice. În acest timp a înființat grupul (Consiliul de supraveghere) care cuprindea 130 de comandați din 12 provincii afgane. Acest consiliu a fost separat de celelalte partide din Peshawar - cunoscute pentru conflictele și rivalitatea dintre acestea din cauza diferențelor politice și etnice - și a contribuit atât la stabilirea unor relații între grupurile de rezistență, cât și înființarea unei armate afgane unificate.Barry, Michael (2002).
Relațiile cu sediul partidului din Peshawar erau deseori tensionate deoarece Rabbani nu a dorit să-i asigure lui Massoud mai multe provizii și echipamente militare decât celorlalți comandanți Jamiat. Neavând materiale suficiente, Massoud s-a concentrat pe obținerea de venituri din exporturile de smaralde și lapis lazuli.
Pentru a organiza trupele de mujahedini, Massoud a pus bazele unui sistem administrativ care impunea legea și ordinea (nazm) în zonele aflate sub controlul său. Panjshirul era împărțit în 22 de baze (qarargah) guvernate de un comandant militar și un administrator civil, iar în fiecare exista un judecător, un procuror și un avocat din oficiu.Davies, L. Will; Shariat, Abdullah (2004). Politicile lui Massoud au fost implementate de către comisii diferite: o comisie economică era însărcinată cu susținerea financiară a războiului; comisia de sănătate punea la dispoziție servicii de sănătate, fiind asistată de voluntari ai unor organizații nonguvernamentale străine precum și comisia de învățământ era însărcinată cu pregătirea militare și administrative. De asemenea, exista și o comisie a culturii, respectiv o comisie judiciară.Barry, p.194.