Manhwa ( hangeul: ; hanja: , pronunție: ) este numele dat benzilor desenate din Coreea, acest termen fiind folosit și în străinătate pentru a face referire la benzile desenate coreene.
Parte importantă a culturii coreene, manhwa este foarte dinamică și are multe suporturi: pe hârtie, pe internet și pe mobil.
Coreea de Sud este astăzi una dintre cele mai mari producătoare de benzi desenate din lume.
Un autor de manhwa se numește manhwaga.
Istoric
Origini La fel ca manga japonez și manhua chinezesc, manhwa este puternic influențat de arta asiatică clasică și mai ales cea chinezească. Gravurile vechi ( xilografie ) din secolul X, foarte sofisticate, au fost folosite pentru diseminarea canoanelor budiste în rândul populației. În gravura coreeană Bomyeongshibudo (보명 십우도 / 普明 十 牛 圖), o vacă povestește o fabulă budistă. Pagina este împărțită în casete, iar imaginea, deasupra textului, îl ilustrează.
Suntem deja în arta secvențială specifică benzii desenate.
În perioada Joseon, arta coreeană se afirmă astfel:
Portretele pictate sunt calme și nu lipsite de umor. Această tradiție se regăsește în ilustrațiile copertelor de romane populare, postere și, ulterior, în primele benzi desenate. Literatura înflorește. Poezii narative cântate ( Kasa 가사), romane populare ( Japga 잡가), pansori (판소리), dar și spectacole cu clovni, toate oferind un loc important narațiunii, neezitând să critice societatea. Aceste caracteristici le regăsim (importanța povestirii, critica societății) și în manhwa.
Prin urmare, manhwa sa dezvoltat sub o dublă influență: tradiție epică și artă picturală orientală bazată pe linie.
Începuturi sub ocupație japoneză (1909-1945) miniatura| Caricatură de Lee Do-yeong, 1909. La 30 octombrie 1883, apare primul ziar coreean: Hanseongsunbo (한성순 보 / 漢子 旬報). Urmează altele, toate controlate de guvern. În aceste prime ziare, nu găsim benzi desenate, ci multe ilustrații care ajută la înțelegerea știrilor. Pe 2 iunie 1909, odată cu prima publicare a lui Daehanminbo (대한 민보 / 大 韓 民 報), apare primul manhwa. Pe prima pagină, sub titlul Saphwa (삽화), coreenii pot descoperi opera caricaturistului Lee Do-yeong (이도영). Gravată pe lemn, manhwa-ul lui Lee Do-yeong încearcă să trezească spiritul poporului coreean printr-o lucrare atât satirică (oficialii projaponezi sunt înfățișați ca maimuțe) cât și didactică.
Publicarea acestor manhwa de către Lee Do-yeong a durat doar un an: în august 1910 începe ocupația japoneză și Daehanminbo este suprimat. Atât presa cât și țara sunt controlate cu un pumn de fier. Dar în urma răscoalei din , Japonia a slăbit puțin presiunea asupra presei și în 1920 au fost publicate noi titluri, inclusiv manhwa. Desenele animate dețin în continuare un loc privilegiat și cunosc o producție foarte bogată datorită concursurilor de benzi desenate organizate de ziare.
Începând cu 1924, cu manhwa Strădaniile zadarnice ale unui idiot (Meongteongguri heonmulkyeogi 멍텅구리 헛물 켜기) de Noh Su-hyeong (노수형), publicată în Chosun Ilbo (조선 일보 / 朝鮮 日報), manhwa a început să adopte convențiile occidentale ale benzilor desenate (casete și în special bulele de vorbire). Sunt publicate primele colecții și reviste de specialitate. Manhwa se afirmă ca un mijloc privilegiat pentru a critica jugul opresiunii japoneze. În același timp, guvernul japonez publică numeroase benzi de propagandă, pentru a sprijini producția de orez sau pentru tineri, pentru a-i încuraja să se alăture armatei.
Susținerea în vremurile grele (1945-1980) Odată cu eliberarea, țara se află sub administrație americană și sovietică. Mass-media își recapătă libertățile, iar manhwa satirică are o reaparitie timidă. Primul personaj popular, Profesorul Kojubu de Kim Yong-hwan (김영환), a apărut în Seoul Times. Se creează noi jurnale și se nasc reviste manhwa pentru adulți. La 15 septembrie 1948 , Kim Yong-hwan fondează Manhwa Haengjin (만화 행진 / 漫 畵 行進) (Manhwa în mișcare), care este prima revistă dedicată în întregime benzilor desenate. Cu toate acestea, trebuie să înceteze publicarea începând cu al doilea număr, victimă a unei cenzuri tot mai dure. Cu toate acestea, anul următor, la 13 martie 1949, Manhwas news își începe publicarea săptămânală, care va dura un an cu mare succes. Această revistă publică cei mai buni graficieni ai vremii: Kim Seong-hwan (김성환), Kim Yong-hwan (김영환), Shing Dong-heon (신동헌), Kim Eu-hwan (김의환) sau Lee Yong-chun (이영천). Ca și în Japonia în aceeași epocă, benzile desenate s-au despărțit de știrile zilnice și au devenit un gen popular autonom.
Odată cu Războiul din Coreea, manhwa a recăpătat un loc central în propaganda de pe ambele părți ale conflictului. Graficienii sunt mobilizați și produc multe pliante, în special în sud. Soldatul lui Kim Yong-hwan, pe nume,Todori, care proslăvește curajul soldaților, are un succes uriaș. Cenzura se înăsprește din nou și caricaturiștii excesiv de critici sunt condamnați sever. Cu toate acestea, pentru a sprijini o societate puternic afectată de război și de sărăcie, și în special pe copii, revistele manhwa publică o mulțime de aventuri și povești fanteziste precum Doctor Hendel de Choi Sang-gwon (최상 권). Aceste povești sunt publicate în reviste cu costuri reduse, pe hârtie de foarte slabă calitate, din care doar câteva exemplare au supraviețuit. Aceste reviste, numite <i>takji manhwa (딱지 만화</i> ) și publicate în Pusan, permit autorilor tineri să se afirme. Odată cu takji manhwa, benzile desenate au început să se diversifice pentru a se adapta gusturilor cititorilor din ce în ce mai numeroși și mai diverși. Totodată, de la aceste takji manhwa, manhwa contemporană a luat casetele și bulele.
Sfârșitul războiului din Coreea marchează începutul unei perioade prolifice pentru manhwa. Aceasta a durat până la mijlocul anilor ’60 și a fost însoțită de deschiderea și succesul foarte rapid al primelor librării de împrumuturi care au făcut posibilă închirierea și citirea benzilor desenate: manhwabangs 만화방 / 漫 畵 房. Piața începe să se structureze, sunt create editurile de specialitate precum Manhwa Segyesa (만화 세계사) și mulți editori independenți pornesc în aventură și noi reviste intră pe piață, cum este foarte popularul Arirang (아리랑.) Se începe publicarea de albume de 200 de pagini cu povești complete, favorizând apariția unor povești dramatice lungi în care excelează, de exemplu, Park Ki-jeong (박기정) sau Kim Jong-rae (김정래). Dar această experiență a unui album de benzi desenate va fi de scurtă durată, succesul manhwabang-urilor care promovează întâlnirea dintre manhwa și public a pus rapid capăt acesteia, în beneficiul multor reviste. Această pasiune pentru manhwa permite autorilor să trăiască mai confortabil și editorilor să lanseze noi graficieni și noi forme de manhwa.
Manhwa de la sfârșitul anilor 1950 și începutul anilor 1960 este foarte diversă. Dacă genul dominant este <i>myeongrang manhwa</i> (명랑 만화 / 明朗 漫 畵) (manhwa plină de umor pentru adulți, de 3 sau 4 pagini), benzile desenate coreene narative se dezvoltă și înfloresc și, odată cu ea, o nouă generație de manhwaga (/漫 畵 家). Shin Dong-u (신동우), Kim San-ho (김산호) și Park Ki-dang (박기 당) creează manhwa SF și fantasy manhwa în timp ce Park Ki-jeong (박기정) dezvoltă manhwa istorică și revine la epoca ocupației japoneze în Poktana (폭탄 아 / 爆彈 兒) (Bombă) care povestește despre aventurile unui tânăr coreean care luptă împotriva japonezilor din Manchuria. Sunjeong manhwa (순정 만화 / 純情 漫 畵) devine un gen în sine cu Kwon Yeong-seop (권영섭), Choi Sang-rok (최상록), Jo Won-ki (조원기) sau Jang Eun-ju (장은주). Dar această perioadă de euforie a fost de scurtă durată. După lovitura de stat din 16 mai 1961, manhwa va decădea sub asalturile cenzurii, care distrug creativitatea autorilor. Distribuitorul și editura Habdong Munwhasa (합동 문화사) preia controlul distribuției manhwa și cumpără editori manhwa. În 1966 a instituit un monopol privind publicarea și distribuirea de manhwas. Deși cărțile de benzi desenate coreene sunt prizoniere atât ale cenzurii de stat, cât și ale monopolului lui Habdong Munwhasa, ea continuă totuși prin aventuri comice pentru copii și povești dramatice pentru adulți pentru a-i consola pe coreeni. Subiectele contemporane sunt abandonate în favoarea unor lungi romane grafice istorice, emblematice pentru manhwa anilor '70 și care permit o critică discretă a puterii în vigoare. Coreenii se identifică cu luptele împotriva feudalismului de la sfârșitul Perioadei Joseon sau cu nefericirile strămoșilor lor. Aceste manhawa, în timp ce oferă un pic de divertisment și mângâiere într-o perioadă dificilă, permit totodată coreenilor să-și recupereze istoria după cenzura ocupației japoneze și anii lungi de război.
Primul serial istoric lung a fost publicat de cotidianul Ilgan Sport din 1972: Im Keog-Jeong (임꺽정) de Go U-Yeong (고우영), care este unul dintre cei mai importanți autori ai acestei perioade cu celelalte serii precum Suhoji (수호지 /水滸 志), sau <i id="mwmA">Samgukji</i> (삼국지 / 三國 志) adaptări ale Istoriei celor trei regate, care a fost cel mai mare succes al său; la fel, Chohanji (초한지 / 楚漢 志), Seoyuki (서유기 / 西遊記) sau Garujikijeon (가루지기 전). Aceste lungi relatări istorice nu erau lipsite de umor și de situații dramatice. De asemenea, în Ilgan Sports s-a publicat din 1974 seria Goindol (by) de Park Su-dong (박수동). Această serie apare de 18 ani. Cu o linie foarte originală susținută de un ton direct și plin de umor, Park Su-dong se ocupă de relațiile dintre bărbați și femei, introducând discret un erotism, pe atunci, interzis. Săptămânalul Sunday Seul a dominat piața manhwa în anii ’70, datorită dramelor istorice ale lui Bang Hak-ki (방학기), care s-a distins de restul producției prin calitatea scenariilor și naturalețea dialogurilor. Dar aceste prime succese majore ale manhwa pentru adulți nu umbresc manhwa pentru tineri, ale căror reviste sunt înfloritoare. Aceste benzi desenate sunt superbe și vesele. Printre cei mai căutați și apreciați autori se numără Kil Chang-deok (길창덕), Yun Seung-hun (윤승훈), Park Su-dong (박수동) și Shin Mun-su (신문 수).
Renașterea și dinamica manhwa în anii '80 În 1981, Kim Su-jeong (김수정) s-a inspirat din manhwa pentru copii a anilor '70 pentru realiza Dooly micul dinozaur (아기 공룡 둘리), primul manhwa adaptat într-un desen animat și subiectul multe produse derivate. El este, de asemenea, primul erou manhwa antipatic. Acest succes spectaculos marchează începuturile renașterii manhwa.