David William Parry un pastor, poet, autor, eseist, teolog, vorbitor TEDx și dramaturg. Este cel mai cunoscut pentru autorul a două colecții de poezie, Redenția lui Caliban (2004) și The Grammar of Witchcraft (2009), precum și o colecție de eseuri, Mount Athos Inside Me: Essays on Religion, Swedenborg, and Arts (2019). Multe dintre lucrările sale examinează ideea că frumusețea este o punte spre transcendență. De-a lungul carierei sale, Parry a fost campioană neclintită la drepturile LGBT, pacifism și libertarianism.
Tinerețe miniatura| Titchfield Abbey, lângă Fareham, unde Parry a citit poezie romană. Parry, născut la 25 august 1958, în Portsmouth, Marea Britanie, este primul copil al unui telegrafist Joan Margaret „Gibbs” Keaveney și al unui polițist galez, William „Bill” Parry. A trăit la Blackbrook Road, Fareham, și a fost educat la Nonigton School și Mile End House School din Portsmouth. El se descrie ca un truant în serie, care și-a pierdut încrederea în sistemul educațional foarte devreme, când profesorii săi au ignorat rugămințile întregii clase susținând că a văzut un „OZN” în plină zi. În timpul copilăriei sale, el a fost pasionat de lectură poezie romană în Titchfield Abbey și pajiști de apă, joc în grădină în casa bunicii sale, vizita mătușa sa de Crăciun și furișându-se jos la miezul nopții pentru a prinde Tatăl Crăciun și cadouri de sezon deschise. Printre strămoșii lui Parry s-a numărat și Sir Hubert Parry, care a fost compozitor și profesor englez al lui Ralph Vaughan Williams.
În adolescență, el a devenit prieten apropiat cu antropologul britanic și prezentatorul Canalului 4, Richard Rudgley. Primul său loc de muncă a fost într-o fermă ca muncitor agricol. Ulterior, el a devenit un poștător și grădinar / groundsman în HMS Collingwood și HMS Centurion. Între timp, în calitate de apreciator al artelor și meșteșugurilor tradiționale, a fost frecvent invitat la evenimente în fareham. În 1978, Parry a petrecut o săptămână la Fundația Findhorn, unde și-a întâlnit profesorul ocult, Jesse Thompson, și viitorul său prieten, Eileen Caddy, scriitor britanic și fondator al Fundației.
Mai târziu s-a mutat la Londra la începutul anilor 1980 și a început să lucreze la Registry of Friendly Societies and Building Societies Commission, un departament al HM Treasury, pe Great Marlborough Street. Cam în același timp, s-a împrietenit cu Sir George Trevelyan, al 4-lea Baronet. Și-a terminat studiile la King's College London, unde a obținut o diplomă de licență în studii religioase. Mai târziu, a obținut un master în teologie pastorală la Heythrop College, Universitatea din Londra.
Carieră
Religie și oculte Cariera bisericească a lui Parry a început ca preot laic în Biserica Metropolitană Comunitară (MCC) din Balham în 1987. Incapabil să-și revină după numărul deceselor legate de HIV/SIDA, el a părăsit MCC în 1991 pentru a deveni un ministru unitarian laic în sudul Londrei și în districtul de Sud-Est până în 1998. Ulterior, el a fost ministru pentru Coverdale și Biserica Congregațională Ebenezer din 1998 până în 2000. Activitățile sale ca ministru au fost descrise ca fiind „radicale și antrenante”, ceea ce a atras congregații pline.
Cu toate acestea, pentru a-și continua căutarea pentru conștiința lui Hristos în afara tradiției Abrahamice, a devenit implicat în neo-păgânism prin prelegeri, ritualuri publice, meditație ghidată și activism ecologic. El a devenit un „universalist” zeu Heathen și un wiccan gardnerian în acest proces. A vorbit și a interpretat într-o serie de evenimente, printre care Treadwell's Bookshop, Atlantis Bookshop, Chez Kristof Restaurant, The Devereux for the Secret Chiefs, Aberystwyth Arts Center, Pushkin House, și Hyde Park 's Speaker's Corner. Mai mult, ca parte a Allthing, noua sa companie tranzitorie după închiderea Gruntlers', Parry a convocat The London Thing la Chartered Institute of Arbitrators (CIArb) în 2012. A fost o adunare internațională de păgâni, care a invitat vorbitori notabili din întreaga lume, printre care David Beth (Germania), Richard Rudgley (Canada), Freya Aswynn (Danemarca), Annemarie Jensen, Vladimir Wiedemann (Estonia) și Ralph Harrison. În 2013, a co-convocat Quest of the Heart la Birkbeck, Universitatea din Londra, alături de dr. Minna Koivuniemi, susținut în comun de Unitatea de cercetare în domeniul psihologiei, moralității și politicii filozofice de la Universitatea din Helsinki și a departamentului de filozofie de la Birkbeck. În octombrie 2014, Parry a fost unul dintre specialiștii pentru Institutul Francis Hutcheson, în Casa Lorzilor găzduită de Lordul Laird.
Cu toate acestea, Parry a revenit la creștinism după ce a fost hirotonit preot și episcop în Italia de către episcopul Luca Satori. Doi ani mai târziu, a fost recunoscut ca preot și episcop în Vechiul Scaun Catolic din Antiohia de către Patriarhul Paul de Burton. În zilele noastre, este un pastor independent al San Valentin Hall, ca o comunitate de oaze emergente autorizate de către Mitropolia Comunității (MCC). În această calitate, a încurajat apariția a cinci biserici din Africa (Kenya și Nigeria).
Scris Parry este autorul publicat al trei cărți. Prima sa carte, Redenția lui Caliban (2004), este o colecție de poeme oculte care Parry explorează alter-ego-ul, Caliban, de la William Shakespeare s The Tempest, precum și meditațiile sale despre sexualitate, izolare și Shakespeare. Prinzând momentan momentele versurilor metafizice ale lui Caliban, Parry se confruntă încet-încet ca un prizonier dispus pe insula magică de violență și dorință. El susține că nici Browning, nici Nietzsche nu au înțeles pe deplin etica răscumpărării, care poate fi găsită doar în egoismul neadulat. Cartea se află în prezent în discuții pentru a fi adaptată ca o reprezentație teatrală, produsă și regizată de Victor Sobchak în 2021.
În continuare, Parry a publicat The Grammar of Witchcraft (2009), o colecție de mini-saghe și poezii care povestesc călătoria finală a lui Caliban din deliciile suprarealiste ale unei nunți lesbiene din Liverpool, până la un oraș inexistent din Londra. În el însuși, Parry și-a propus să rezolve contradicțiile lirice existente între diferite niveluri ale conștiinței, în mod specific între realitate, starea visătoare și conștiința superioară. Ulterior, scenarii neobservator ilogice apar dintr-un flux de conștiință în care peisajele teatrale neplăcute concurează activ cu noțiuni de vrăjitorie anglo-saxonă, tradiționalism radical și lipsă de autenticitate britanică. Fiecare analiză indică acele spirite jungiene care bântuie o lume arhetipală în cele din urmă binevoitoare.
A treia carte a lui Parry, Mount Athos Inside Me: Essays on Religion, Swedenborg and Arts (Manticore Press 2019), este o colecție de eseuri, care a apărut după ce a fost invitat de Vladimir Wiedemann pentru a participa ca vorbitor la trei conferințe internaționale din Salzburg (2011), Weimar (2012) și Belgrad (2013). Cartea cuprinde opt eseuri sau „Probleme” și duce cititorul într-o călătorie la Muntele Sfânt din Athos, un bastion sacru al Ortodoxiei Creștine. El examinează simbolismul munților în contextul mai larg al filozofiei perene, explorându-i ca simbol al ascensiunii spirituale la divin. El delves într-o gamă largă de subiecte, inclusiv Emanuel Swedenborg, Quakers, păgâni europene, literatură, teatru, istorie, și arte. Dr. Bernard Hoose, lector emerit în teologie morală (Colegiul Heythrop), a scris prefața cărții în 2012.
De-a lungul carierei sale de scriitor, Parry a publicat eseuri individuale, poezii, piese satirice, bloguri, interviuri, articole de știri în numeroase reviste, inclusiv E-International Relations (E-IR), The European Azerbaijan Society (TEAS), C. G. Jung Club London, The Oldie, Psychic World, Through The Woods și Open Central AsianY Magazine. Ca editor ocazional, el a scris, de asemenea, prefețe la cărți de un număr de autori notabili din Asia Centrală.
Parry a fost invitat să participe în calitate de vorbitor în TEDxLambeth alături de pictorul și istoricul Haralampi G. Oroschakoff la Royal Society of Arts din Londra. Discuția lor a fost intitulată „a chat on conceptual arts”. De atunci Parry și-a construit o reputație internațională în teatru ca conceptualist.
Teatru Parry a fondat compania sa, Gruntlers 'Arts Group, în 2008, ca un grup de imagiști, conectat în mod larg, organizând evenimente artistice și culturale regulate la The Poetry Café din Covent Garden și Russkiy Mir din Bloomsbury. Gruntlers a prezentat producții teatrale, saloane literare, lansări de carte și cabarete în stilul Cabaret Voltaire. Încă din primele zile, Gruntlers 'a căutat să sărbătorească reclame puțin cunoscute din alte părți până la audiențe de limbă engleză. Într-adevăr, în 2010, Parry a fost sponsorizat de The European Azerbaidjan Society (TEAS), Societatea Caspian-Khazari și Ambasada Republicii Azerbaidjan pentru a introduce publicul britanic (prin intermediul scenariului de scenariu) în opera lui Mirza Fatali Akhundov cu premiera în Marea Britanie a The Botanist Monsieur Jordan and The Sorcerer-Dervish Mastali Shah. Parry a descris producția drept „făcând istorie”, precum și reprezentând „continuitatea de la Shakespeare”. În plus, el s-a referit la personajele feminine puternice, precum și la erorile interculturale care au cuprins povestea. După aceea, în același an, l-a prezentat pe poetul azerbaidjan Imadaddin Nasimi la Pushkin House, Londra, în cadrul unui eveniment multimedia. Cu toate acestea, prima producție teatrală majoră a lui Parry în calitate de regizor și producător a fost Dadaistul al profesorului Elchin Efendiyev, Shakespeare: o comedie în zece scene atât serioase cât și tragice la Spitalul de cai în 2011. Gruntlers 'a fost încheiată în 2012.
Cu toate acestea, în urma succesului lui Shakespeare: O comedie în zece scene atât de serioase, cât și de tragice, Parry a fost invitat de Efendiyev din nou pentru a regiza cealaltă piesă a lui Citizens of Hell, despre atitudinea tiranică a lui Stalin față de Azerbaidjan. Rolul lui Parry ca regizor a fost transferat lui Nick Pelas, făcându-l să fie un producător principal pentru restul producției. Potrivit lui Pelas, viziunea lui Parry asupra piesei a fost menținută pe tot parcursul spectacolului. Citizens of Hell a fost pus în scenă în Theatro Technis, Camden, în iulie 2013.
Ulterior, ca parte a noii sale trupe de teatru emergente, Parry a fondat Theo-Umanist Arts în 2014 și și-a petrecut următorii trei ani regizând, precum și producând spectacole de teatru virtuale și private alături de saloane de artă coordonatoare într-o varietate de locații, în principal foaierul Centrului Galez din Londra, coridoarele Queen Elizabeth Hall și Biserica Sf. Petru, Clapham. În 2014, în timpul unui scurt stagiu cu postul de televiziune pe internet al lui David Icke, The People's Voice, Parry a regizat un spectacol virtual de 10 episoade, Anglo-Saxon Poetry, interpretat de Andrew Rea, pentru Art@The People's Voice. În același an, Parry a fost invitat de Lord Laird și dr. Roger Prentis să pună în scenă propria mini-dramă, A Day in the Light, pentru o audiență privată despre viața și opera umanitară a lui Albert Schweitzer, interpretată la House of Lords în urma o discuție susținută de medici fără frontiere. Piesa nu a putut fi filmată sau publicizată din cauza Regulii House Chatham. În anul următor, Parry a scris și regizat o mini-dramă de 13 minute, Norocul Soartei, despre moartea, viața și momentele din purgatorul fostului președinte al Azerbaidjanului, Heydar Aliyev.