thumb|277x277px|alt=Două calculatoare conectate printr-un server proxy. Primul calculator spune serverului proxy: "întreabă celălalt calculator cât este ora".|Comunicare între două calculatoare (cele gri) conectate printr-un al treilea (cel roșu), care lucrează ca server proxy. Bob nu știe cui i se trimite informația, rațiune pentru care serverele proxi pot fi folosite la protecția intimității.
Într-o rețea de calculatoare un server proxy este un server care acționează ca intermediar între cererile unui client care caută resurse de la serverele care le furnizează și aceste servere. Ari Luotonen, World-Wide Web Proxies , aprilie 1994 Prin urmare un server proxy funcționează în numele clientului atunci când solicită serviciul, putând masca adevărata origine a cererii față de serverul de resurse.
În loc să se conecteze direct la un server care poate furniza resursa solicitată, cum ar fi de exemplu un fișier sau o pagină web, clientul adresează cererea către serverul proxy, care evaluează solicitarea și efectuează în rețea operațiile necesare. Aceasta este o metodă de a simplifica complexitatea cererii, "A Survey of Techniques for Improving Efficiency of Mobile Web Browsing", Concurrency and Computation: Practice and Experience, 2018 sau de a oferi facilități suplimentare, cum ar fi managementul încărcării rețelei, confidențialitate sau securitate. Serverele proxy au fost concepute pentru a structura și încapsula în cadrul sistemele de calcul distribuite. , Marc Shapiro. Structure and Encapsulation in Distributed Systems: the Proxy Principle. Int. Conf. on Distr. Comp. Sys. (ICDCS), 1986, Cambridge, MA, USA, United States. pp.198--204, 1986, Int. Conf. on Distr. Comp. Sys. (ICDCS).
Tipuri Un server proxy poate fi rezident pe calculatorul local al utilizatorului sau în orice alt punct dintre calculatorul utilizatorului și serverele solicitate de pe Internet. Un proxy care lucrează pentru client în sensul descris mai sus este cunoscut drept „proxy direct” (). Un server proxy care transmite cereri și răspunsuri nemodificate este numit de obicei poartă de acces sau uneori „proxy de tunelare”. Un proxy care lucrează invers, de obicei controlând accesul la un server dintr-o rețea privată și protejându-l față de accesul direct este cunoscut drept „” (). De asemenea, un proxy invers îndeplinește de obicei sarcini precum , autentificarea, decriptarea și gestionarea memoriei cache.
Proxy deschis thumb|right|280px|alt=Diagram of server proxy connected to the Internet.|Un proxy deschis transmițând cereri de la și către oricine de pe Internet. Un () este un proxy direct accesibil oricărui utilizator de pe Internet. Gordon Lyon a estimat că în 2008 existau pe Internet „sute de mii” de servere proxy deschise.
Proxy anonim – Acest server se identifică ca proxy, dar nu divulgă adresa IP a clientului. Deși un server de acest tip poate fi descoperit cu ușurință, el nu este util dacă adresa IP a clientului este necesară. Proxy trаnspаrent – Acest server nu numai că se іdentіfіcă ca proxy, ci cu ajutorul câmpurilor din antetele HTTP, cum ar fi X-Forwarded-For, transmite și adresa IP de origine. Scopul principal al unui astfel de server este să acționeze ca memorie cache pentru site-uri web accesate frecvent, asigurând un răspuns mai rapid.
Proxy invers thumb|right|280px|alt=Un server proxy care conectează Internetul la o rețea internă.|Un proxy invers care preia cererile din Internet și transmițându-le serverelor din rețeaua internă. Cererile de conectare se fac către proxy, care maschează rețeaua internă. Un proxy invers (sau surogat) este un server proxy care apare clienților ca fiind un server obișnuit. Un proxy invers transmite cererile către unul sau mai multe servere obișnuite, care rezolvă cererile. Răspunsul primit de la serverul proxy este cel provenit direct de la serverul care l-a dat, însă fără a da clientului informații despre serverul respectiv. Proxy-urile inverse se instalează în vecinătatea unuia sau mai multor servere obișnuite. Tot traficul care vine de pe Internet, destinația fiind unul dintre serverele web din rețeaua interioară trece prin serverul proxy. Ideea folosirii serverelor proxy inverse este de a fi folosite ca servere directe în sens invers, servind doar un set restricționat de adrese IP (cele interne). Rațiunile pentru instalarea unor servere proxy inverse pot fi: Criptare / accelerare SSL: când sunt create site-uri web securizare, adesea criptarea Transport Layer Security (SSL) nu este făcută de serverele propriu-zise, ci de un proxy care este echipat cu hardware de accelerare SSL. În plus, o gazdă poate avea un singur „proxy SSL” pentru a efectua criptarea SSL pentru un număr arbitrar de gazde, eliminând necesitatea unui certificat separat de server SSL pentru fiecare gazdă. Dezavantajul este că toate gazdele din spatele proxy SSL trebuie să partajeze un nume DNS comun sau o adresă IP comună pentru conexiunile SSL. Această problemă poate fi parțial depășită folosind posibilitatea SubjectAltName a certificatelor . Managementul încărcării: un proxy poate distribui încărcarea la câteva servere, fiecare server web rezolvând cererile din zona sa de aplicații. În aceste cazuri serverul proxy poate înlocui adresele URL în fiecare pagină web (înlocuirea adreselor URL externe cu adrese interne și invers). Memorie cache pentru conținut stabil: un proxy poate descărca serverele web reținând în memoria sa cache conținutul stabil, cum ar fi imagini sau alt conținut grafic. Compresia datelor: un proxy poate optimiza compresia datelor pentru a scurta timpul de transfer. Alimentarea cu lingurița: un proxy poate reduce solicitarea serverelor web generată de clienții lenți prin memorarea în memoria sa cache a conținutului furnizat de aceste servere și „alimentarea cu lingurița” a acelor clienți. Util în special la paginile generate dinamic. Securitate: un proxy asigură un nivel suplimentar de protecție și poate fi protejat împotriva unor atacuri specifice unor sisteme de operare și servere web. Însă el nu oferă nicio protecție împotriva atacurilor împotriva aplicației sau serviciului web în sine, atacuri care sunt considerate amenințări mai mari. Acces extranet: un proxy invers orientat către Internet poate fi utilizat pentru a comunica cu un server-firewall intern al unei organizații, oferind acces la unele funcții, păstrând serverele în spatele firewall-ului. Dacă este utilizat astfel, ar trebui luate măsuri de securitate pentru a proteja restul infrastructurii proprii în cazul în care acest proxy este compromis, deoarece aplicația sa web este expusă atacurilor de pe Internet.
Utilizări Monitorizare și filtrare Software pentru controlul conținutului Un server proxy de tip gestionează („filtrează”) conținutul care poate fi transmis într-un sens sau în ambele prin acel proxy. Este folosit curent atât de organizații comerciale, cât și necomerciale (în special școli) pentru a se asigura că Internetul este folosit conform .
Serverele proxy de filtrare a conținutului folosesc adesea autentificarea pentru a controla accesul la web. De asemenea, de obicei se țin jurnale, fie pentru a oferi informații detaliate privind adresele URL accesate de către utilizatori, fie pentru a monitoriza viteza de transfer pentru statistici. De asemenea, el poate comunica cu programe antivirus bazate pe programe de tip Daemon sau/și protocoale de tip pentru a bloca acțiunile virușilor și a altor software rău intenționate prin scanarea în timp real a conținutului înainte ca el să intre în rețea.
Mulți angajatori, școli și colegii restricționează site-urile web și serviciile online care sunt accesibile și disponibile în clădirile lor. De asemenea, guvernele cenzurează conținutul nedorit. Acest lucru se realizează fie cu un proxy specializat, numit filtru de conținut (sunt disponibile atât produse comerciale, cât și libere), sau prin utilizarea unui protocol cum ar fi ICAP.
Site-urile web utilizate în mod obișnuit de către studenți pentru a ocoli filtrele și a accesa conținutul blocat includ adesea un proxy, de unde utilizatorul poate apoi accesa site-urile web pe care filtrele încearcă să le blocheze.
Cererile pot fi filtrate prin mai multe metode, cum ar fi liste negre de URL sau DNS, filtre de expresii regulate, filtre de MIME sau filtrare a cuvintelor cheie. Listele negre sunt adesea furnizate și întreținute de companii de filtrare web, adesea grupate în categorii (pornografie, jocuri de noroc, cumpărături, rețele sociale etc.).
Dacă URL-ul solicitat este acceptabil, conținutul este apoi preluat de către proxy. În acest moment se poate aplica un filtru dinamic pe traseul de întoarcere. De exemplu, fișierele JPEG ar putea fi blocate pe baza unor potriviri ale culorilor pieii, sau filtrele de expresii ar putea detecta dinamic limbajul nedorit. Dacă conținutul este respins, atunci răspunsul returnat solicitantului poate fi sub forma unei erori.
Majoritatea companiilor de filtrare web folosesc roboți de căutare pe internet, care evaluează probabilitatea conținutului de a fi de un anumit tip. Baza de date rezultată este apoi corectată manual pe baza reclamațiilor sau a slăbiciunilor cunoscute ale algoritmilor de evaluare a conținutului.
Filtrarea datelor criptate Proxy-urile de filtrare web nu sunt capabile să se interpună în tranzacțiile HTTP cu socket-uri securizate, considerând că lanțul de încredere al SSL / TLS este valid, nu a fost afectat. Lanțul de încredere SSL / TLS se bazează pe certificatele de autoritate.
La un loc de muncă unde clientul este gestionat de organizație, dispozitivele pot fi configurate pentru a avea încredere într-un certificat rădăcină a cărui cheie privată este cunoscută de proxy. În astfel de situații, analiza de către proxy a conținutului unei tranzacții SSL / TLS devine posibilă. Proxy-ul lucrează ca într-un , permis de încrederea clientului în certificatul rădăcină deținut de proxy.
Ocolirea filtrelor și a cenzurii Dacă serverul de destinație filtrează conținutul în funcție de originea solicitării, utilizarea unui proxy poate ocoli acest filtru. De exemplu, un server care utilizează bazată pe IP pentru a restricționa serviciul într-o anumită țară poate fi accesat folosind un proxy localizat în țară nerestricționată pentru a accesa serviciul. Proxy-urile sunt cele mai obișnuite mijloace de a ocoli cenzura guvernamentală, deși nu mai mult de 3% dintre utilizatorii de Internet utilizează instrumente de ocolire. În unele cazuri utilizatorii pot ocoli proxy-urile care filtrează pe bază de liste negre folosind proxy dintr-o locație care nu este listată.
Unii furnizori de servicii proxy permit accesul mediului de afaceri la serverele lor pentru redirecționarea traficului în scop de afaceri.
Autentificare și ascultare thumb|400px|Multe școli blochează accesul la site-uri web populare, precum Facebook. Studenții pot utiliza servere proxy pentru a evita această restricție. Însă asta poate duce la transmiterea prin proxy a unor informații sensibile, cum ar fi fotografii personale și parole. Serverele proxy pot fi folosite pentru a asculta traficul datelor între clienți și web. Tot conținutul trimis sau accesat – inclusiv parolele și cookie folosite – poate fi interceptat și analizat de deținătorul serverului proxy, motiv pentru care întotdeauna parolele trebuie trimise printr-o conexiune securizată prin criptare, ca SSL.