a fost o scenaristă japoneză.
Născută la Tokyo, ea a absolvit ulterior cursurile școlii Bunka Gakuin și a început să scrie scenarii pentru a-și susține familia, după moartea tatălui ei. Mizuki a scris scenarii bazate pe o perspectivă feminină, a fost activă în epoca de aur a cinematografiei japoneze din anii 1950 și este cunoscută pentru colaborarea cu regizorii Tadashi Imai și Mikio Naruse. Creațiile ei au câștigat mai multe premii ale revistei Kinema Junpō pentru cel mai bun scenariu, iar Mizuki a fost descrisă în cartea Women Screenwriters: An International Guide drept „una dintre cele mai importante și mai pricepute scenariste japoneze din toate timpurile”.
Biografie Yoko Mizuki s-a născut sub numele de Tomiko Takagi la 26 august 1910 în Tokyo. Ea a absolvit mai târziu cursurile Școlii de Artă Bunka Gakuin și a început să joace la Teatrul de Stânga din Tokyo (Tokyo Sayoku Gekijo). După moartea tatălui ei, când ea avea vârsta de 23 de ani, a început să scrie piese de teatru pentru a-și sprijine familia scriind piese de teatru. În timpul celui de-al Doilea Război Mondial, Mizuki a scris piese de teatru radiofonic.
Inspirată de fostul ei profesor de limba rusă Toshio Yasumi, a început să scrie scenarii de filme. Ei au scris împreună scenariul filmului La Vie d'une femme (Onna no isshō, 1949), regizat de Fumio Kamei. Filmul urmărește viața unei femei însărcinate care lucrează la o tipografie în condiții precare. Cel de-al doilea scenariu, scris pentru filmul Jusqu'à notre prochaine rencontre (Mata au hi made, 1950), i-a adus aprecieri și Mizuki a început o colaborare cu regizorul Tadashi Imai. În ciuda elogiilor aduse filmului de criticii revistei Kinema Junpō, Mizuki a declarat că nu lucra deloc cu ușurință și încă se chinuia să scrie scenarii, fiind nevoită rescrie rescrie o mare parte a scenariului filmului Jusqu'à notre prochaine rencontre în timpul filmărilor.
Mizuki a scris apoi scenariul filmului Histoire d'un amour pur (Jun'ai monogatari, 1957), care a câștigat Ursul de Argint la Festivalul Internațional de Film de la Berlin. Ea a imaginat, de asemenea, subiecte neconvenționale pentru scenariile unor filme precum Kiku to Isamu (1959), o poveste despre doi copii de rasă mixtă din Okinawa. Ulterior a fost distinsă cu premiile Kinema Junpō pentru cel mai bun scenariu pentru contribuția sa la filmele Les Lumières du port (1961), L'Âge du mariage (1961), Sueur douce (1964) și Kwaïdan.
La sfârșitul carierei sale, Mizuki a lucrat intens pentru televiziune, scriind scenariul serialului Ryoma Forever (1968) pentru postul național de televiziune Nippon Hōsō Kyōkai (NHK). Mizuki a murit la 8 aprilie 2003 în Ichikawa, Chiba. Casa în care a locuit a fost transformată în Muzeul Memorial Mizuki.
Viața personală Înaintea celui de-al Doilea Război Mondial, Mizuki a fost căsătorită pentru scurt timp cu regizorul și scenaristul Senkichi Taniguchi, care a colaborat adesea cu Akira Kurosawa.
Dintre cele 34 de scenarii pe care le-a scris pentru marele ecran în perioada 1949-1976, filmele favorite ale lui Mizuki au fost Jusqu'à notre prochaine rencontre, Histoire d'un amour pur, Kiku to Isamu și L'Âge du mariage.
Filmografie
1949: , regizat de Fumio Kamei 1950: , regizat de Tadashi Imai 1951: , regizat de Shirō Toyoda 1952: , regizat de Seiji Hisamatsu 1952: , regizat de Mikio Naruse 1952: , regizat de Yasuki Chiba 1953: , regizat de Tadashi Imai 1953: , regizat de Mikio Naruse 1953: , regizat de Yasuki Chiba 1953: , regizat de Mikio Naruse 1953: , regizat de Tadashi Imai 1954: , regizat de Mikio Naruse 1955: , regizat de Mikio Naruse 1955: , regizat de Noboru Nakamura (remake) 1955: , regizat de Tadashi Imai 1956: , regizat de Mikio Naruse 1956: , regizat de Ishirō Honda 1957: , regizat de Mikio Naruse 1957: , regizat de Tadashi Imai 1958: , regizat de Seiji Hisamatsu 1958: , regizat de Hiromichi Horikawa 1959: , regizat de Tadashi Imai 1960: , regizat de Kon Ichikawa 1961: , regizat de Kōzaburō Yoshimura 1961: , regizat de Tadashi Imai 1961: , regizat de Minoru Shibuya 1962: , regizat de Tadashi Imai 1962: , regizat de Kōzaburō Yoshimura 1964: , regizat de Shirō Toyoda 1964: , regizat de Masaki Kobayashi 1966: , regizat de Satsuo Yamamoto 1976: , regizat de Tadashi Imai 1976: , regizat de Tadashi Imai (remake) 1976: , regizat de Shigeyuki Yamane (remake) 1982: , regizat de Tadashi Imai (remake)
Premii și distincții 1953: Premiul Kan-Kikuchi 1960: Premiul Panglica Albastră pentru cel mai bun scenariu pentru contribuția sa la filmul Kiku et Isamu 1960: Premiul Mainichi pentru cel mai bun scenariu pentru contribuția sa la filmul Kiku et Isamu 1962: Premiul Kinema Junpō pentru cel mai bun scenariu pentru contribuția sa la filmele Les Grincheuses, L'Âge du mariage și Les Lumières du port 1965: Premiul Kinema Junpō pentru cel mai bun scenariu pentru contribuția sa la filmele Kwaïdan și Sueur douce 1981: Medalia de Onoare cu panglică purpurie
Note
Bibliografie
Legături externe
Categorie:Nașteri în 1910 Categorie:Decese în 2003 Categorie:Scenariști japonezi