Vatroslav Mimica () a fost un scenarist și regizor de film croat.
Tinerețea Născut în orășelul dalmatic Omiš, Mimica s-a înscris la Școala de Medicină a Universității din Zagreb înainte de izbucnirea celui de-al Doilea Război Mondial. În 1942 s-a înscris în Liga Tineretului Comunist din Iugoslavia (SKOJ) și în 1943 s-a alăturat partizanilor iugoslavi, devenind membru al unităților medicale.
Carieră După război, Mimica a scris recenzii literare și de film și a început o carieră în domeniul cinematografic în anul 1950, când a devenit directorul studioului de producție Jadran Film.
Filme de animație A debutat ca scenarist și regizor în filmul iugoslav În furtună (în croată: U oluji, 1952), în care au jucat Veljko Bulajić, Mia Oremović și Antun Nalis. În anii 1950 Mimica a lucrat ca scenarist și regizor al câtorva filme de animație apreciate de critici și a devenit un membru proeminent al Școlii de Filme de Animație de la Zagreb (scurtmetrajul de animație Singuraticul (Samac) din 1958 a fost premiat la un festival de film de la Veneția), alături de cineaști ca Vlado Kristl și Dušan Vukotić, câștigător al Premiului Oscar pentru cel mai bun scurtmetraj de animație.Jean Ann Wright, Animation Writing and Development: From Script Development to Pitch, Focal Press, Stoneham, Massachusetts, 2005, p. 26.
Film de cinema În anii 1960 Mimica s-a îndepărtat de animație (ultimul său film de animație a fost filmul Pompierii (Vatrogasci) din 1971) și s-a orientat către regia filmelor de cinema, începând cu filmul iugoslavo-italian Soliman Cuceritorul (în , 1961) cu Edmund Purdom și Giorgia Moll. Filmul Prometeu din insulă (Prometej s otoka Viševice, 1965) a câștigat Marele Premiu Arena de Aur pentru cel mai bun film la Festivalul de Film de la Pula din 1965 și i-a adus lui Mimica un premiu Arena de Argint pentru cel mai bun regizor. El a concurat, de asemenea, la ediția a IV-a a Festivalului Internațional de Film de la Moscova, obținând o diplomă specială.
În anul următor, filmul Luni sau marți (Ponedjeljak ili utorak, 1966) a câștigat Marele Premiu Arena de Aur pentru cel mai bun film, iar Mimica a câștigat Arena de Aur pentru cel mai bun regizor.
Mimica a realizat alte câteva filme în cursul anilor 1970, în special filmele de epocă Anno Domini 1573 (Seljačka buna 1573) - care prezintă Răscoala țărănească croată-slovenă din secolul al XVI-lea - și Șoimul (Banović Strahinja) - cu acțiunea petrecută în Serbia secolului al XIV-lea -, înainte de a se retrage din cariera de cineast în 1981. În anul 2012 a fost distins cu premiul Unicornul de Aur pentru întreaga carieră la Festivalul Internațional de Film de la Amiens.
Viața personală Fiul său, Sergio Mimica-Gezzan, este un regizor american de film și televiziune.
Filmografie Jubileul domnului Ikel (Jubilej gospodina Ikla, 1955) Suleiman Cuceritorul (Solimano il conquistatore, 1961) Prometeu al insulei (Prometej s otoka Viševice, 1964) Luni sau marți (Ponedjeljak ili utorak, 1966) Kaya (Kaja, ubit ću te!, 1967) Un eveniment (Događaj, 1969) Cei hrăniți (Hranjenik, 1970) Partea macedoneană a iadului (Makedonskiot del od pekolot, 1971) Anno Domini 1573 (Seljačka buna 1573, 1975) Ultima misiune a sabotorului Oblak (Posljednji podvig diverzanta Oblaka, 1978) Șoimul (Banović Strahinja, 1981)
Note
Legături externe
Interviu cu Vatroslav Mimica pe Kinoeye.com Biografia lui Vatroslav Mimica pe Filmski-Programi.hr
Categorie:Nașteri în 1923 Categorie:Decese în 2020 Categorie:Regizori de film iugoslavi Categorie:Regizori de film croați