Virgil Hălăceanu ()Adelina Georgescu, George-Valentin Cîrlig, Cătălin-Liviu Bichir, Ramona Radoveanu, „Matematicieni români de pretutindeni. Ediția a doua”, Matematică Aplicată și Industrială (2006) pp. 1-462. a fost un matematician, inginer, arhitect și antreprenor român.
Biografie Studiile secundare le-a făcut la Liceul Național din orașul natal (1889-1893), iar pe cele universitare la Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” din Iași și la Universitatea din Stuttgart. Doctoratul l-a susținut la Universitatea din Bruxelles, în anul 1896, unde a obținut titlul de doctor în științe și inginerie.
Timp de 6 luni fost suplinitor la Catedra de Fizică experimentală a Universității din Iași.
A fost înmormântat la Cimitirul Eternitatea din Iași.
Lucrări semnificative
Esplanada Elisabeta din Iași (Râpa Galbenă, IS-II-m-B-04014) Coloseul Bragadiru din Iași Casa Hălăceanu (IS-II-m-B-03931) Gara fluvială din Brăila (BR-II-m-B-02128)Ioan Munteanu, „Monumentele istorice ale orașului Brăila. O istorie ilustrată”, ed. Proilavia, Brăila, 2016. Biserica Vovidenia din Iași (IS-II-m-B-04092) - restaurare Antrepriza Hălăceanu a realizat lucrări și în alte localități, notabile fiind cele de împrejmuire a Palatului CEC din București.Ionel Ioniță, „Palatul Casei de Economii și Consemnațiuni”, București. Materiale de Istorie și Muzeografie. Muzeul Municipiului București XV (2001) pp. 79-92.
Muzeul etnografic retrospectiv al Moldovei
Pe la 1906, Virgil Hălăceanu începe a face publică colecția sa particulară în casa din strada Vasile Alecsandri nr. 3Sever Zotta, „Mănăstirea Golia. Schiță istorică”, Iași 1925. (viitorul Muzeu al Teatrului). La data de 22 februarie 1912, acesta a adresat un apel către autorități și posesori de piese în vederea constituirii unui Muzeu etnografic retrospectiv al Moldovei care să constituie o „oglindă vie a vieții vechi și noi a poporului și a țării, cu caracter național”.Nicolae Iorga, „Oameni cari au fost”, vol. II, București, Editura pentru Literatură, 1967.Geanina Cristina Chirilă, „Evoluția muzeelor și preocupări muzeistice până la Primul Război Mondial”, Acta Moldavie Meridionalis XXV-XXVII (2004-2006), vol. II, pag. 11-53. Acesta a fost înființat într-o sală din curtea Mănăstirii Golia.Andi Mihalache, „Centrul și provincia în disputele muzeale”, Historia Universitatis Iassiensis V (2014) pp. 159-279. După decesul său, colecțiile au fost depozitate în Turnul Goliei.Petru Cazacu, „Preocupări pentru organizarea unui muzeu etnografic la Iași”, Cercetări Istorice (serie nouă) VII (1976), pp. 17-29.Sorin Iftimi, „Vechi turnuri ale Iașilor” , Monumentul, 2002. Din 1921, o mare parte din patrimoniu (obiectele de artă, inscripții, arme, trăsuri, odoare bisericești, stampe, documente istorice și cărți) au intrat în patrimoniul Muzeului Orașului Iași, condiția fiind ca o secție a acestuia să poarte numele Secțiunea inginer Virgil Hălăceanu.Ina Chirilă, „Societatea culturală, istorico-arheologică «Muzeul orașului Iași». Destinul unei instituții uitate”, Ioan Neculce. Buletinul Muzeului de istorie al Moldovei (serie nouă) XVI-XVIII (2010-2012) pp. 177-208.
Distincții A fost decorat de către Regele Carol I cu Medalia pentru bărbăție și credință.
Galerie
Note
Legături externe
Nicolae Iorga, „Oameni cari au fost”, vol. II, București, Editura pentru Literatură, 1967
Categorie:Nașteri în 1873 Categorie:Decese în 1917 Categorie:Ingineri români Categorie:Arhitecți români Categorie:Matematicieni români din secolul al XIX-lea Categorie:Matematicieni români din secolul al XX-lea Categorie:Decorați cu Medalia „Bărbăție și Credință”