Shefaram (în ebraică שפרעם sau , în arabă - Shefa Amr - شفاعمرو) este un oraș din Israel, în Districtul de Nord, în dealurile din vestul Galileei. Orașul este populat de 41.024 locuitori (2018)- arabi, majoritatea musulmani suniți (56%), iar o minoritate creștini (30%) și druzi Y.Elezri 2003. Este situat pe șapte coline, la nord și la sud de vechea șosea dintre Haifa și Nazaret. Nucleul principal al orașului se află pe un deal la sud de șosea și se caracterizează printr-o densitate mare de clădiri.Y.Elezri 2003 Aria aflată în jurisdicția orașului este de 2200 hectare. Shefaram se mai află la întâlnirea dintre munții Galileei și văile din regiune, la 4 km est de orașul Kiryat Ata, 13 km distanță de litoralul Mediteranei și la 20 km de orașele Haifa, Acra (Akko) și Nazaret Shefaram avut un rol însemnat în istoria evreilor din Palestina în perioada talmudică, fiind odată sediul Sanhedrinului. A jucat mai târziu un rol însemnat in viața populației arabe din Palestina, mai ales în secolul al XVIII-lea în vremea lui Daher al Omar și a fiului său, Othman.
Numele Denumirea geografică Shefaram sau Shfaram apare prima dată la evrei în scrierea iudaică Tosefta , tractatul Mikvaot, și în câteva pasaje din Talmudul babilonian, în Tractatul Avoda (8,2). În vremea revoltei lui Shimon Bar Kokhba Shefaram este menționat ca fiind un oraș aflat aproape de Usha , iar în tractatul Rosh Hashana (31,2) din Talmudul babilonian, este amintit ca locul de exil al Sanhedrinului, care s-a transferat din Usha vecină prin anul 150 e.n. Unii explică numele ca fiind un amalgam al cuvintelor ebraice Shefer (Shofar)= „frumusețe” sau „plăcere” și „Am”= „popor”. În schimb, numele arab Shefa Amr ar însemna, după o tradiție locală, „Tămăduirea lui 'Amr”, făcând aluzie la comandantul musulman 'Amr ben al-'As (născut în 580) care ar fi băut din apa unui izvor local și s-ar fi vindecat așa de o boală. După Edward Henry Palmer , numele arab Shefa 'Amr înseamnă mai degrabă - „Marginea” sau „Hotarul lui 'Amr”, dar reprezintă, de fapt, o corupere a denumirii ebraice Shefaram. E.H.Palmer - Survey of Western Palestine , The Comittee of Palestine Exploration Fund, London, 1881, p.116 Simboluri În centrul blazonului orașului se află imaginea fortului lui Daher al Omar și Othman al Daher din familia Al Zaidani Dedesubt apare scris numele orasului în ebraică și arabă. Drapelul oficial al orașului este alb, și are un blazon albastru în mjloc. Primaria Shefaram Dov Gutterman Steaguri ale lumii 2008
Istorie Antichitate 200px|miniatura|dreapta|Morminte bizantine la Shefaram În apropiere de localitate, în situl izvorului Eyn Shefaram, aflat astazi sub jurisdicția localității Iblin, s-au găsit vestigii de ziduri, instalații și fragmente de oale din bronzului timpuriu IB și a Bronzului mijlociu IIB, Epoca Fierului, din perioada elenistică și romană.Feig Raport final Eun Shefaram, în Hadashot arkheologiot, vol.126 2014
Unii apreciază că așezarea a fost întemeiată în perioada canaanită, iar locuitorii ei antici au lăsat vestigii arheologice. Este menționată în secolul al II-lea în Talmud ca unul din locurile prin care a pribegit Sanhedrinul după distrugerea celui de-Al Doilea Templu din Ierusalim. În vremea împăratului Marcus Aurelius Sanhedrinul s-a mutat de la Usha la Shfaram și apoi de aici la Beit Shearim. În vremea stăpânirii romane a locuit aici rabinul Yehuda Ben Baba care a ordonat pe unii învățăcei ca rabini. Romanii l-au executat pentru acest motiv prin anul 144. Mormântul său presupus se află în oraș și servește drept loc de pelerinaj. Localitatea a existat fără întrerupere din epoca romană. Cavouri funerare decorate au fost documentate de echipele proiectului Survey of Western Palestine la finele secolului al XIX-lea. Este vorba de morminte creștine din epoca bizantină din secolele al V-lea și al VI-lea. S-au găsit și inscripții în limba greacă. Conder and Kitchener, 1881, SWP I, 339 -343 Excavații arheologice ale unei peșteri și ale unor cariere de piatră au revelat că ele au fost folosite în epocile romană și bizantină.Atrash, 2016, Shefar‘am, Highway 79 Vestigiile bizantine, inclusiv ruinele bisericii și mormintele sunt și ele mărturii despre populația creștină de odinioară a orașului. Conder and Kitchener, 1881, SWP I, p. 343; Guérin, 1880, p 414, TIR, 230. All cited in Petersen, 2001, p. 276 Săpături de protecție s-au executat în cartierul de sud al orașului vechi dezvelind resturi din cele cinci faze ale epocii bizantine târzii și din perioada omeiadă timpurie. Între altele s-au găsit un cuptor de brutărie, o dușumea din pietriș, un planșeu mozaicat făcând probabil parte din planșeul de strivire al unui teasc de vin, o presa de vin mică și pătrată, ceramici artizanale, o strachină cipriotă de import și o oala de gătit deschisă, de asemenea vase de sticla și ceramică.Abu Raya, 2010, Shefar‘am Final Report
Evul mediu Odată cu cucerirea acestor ținuturi de către arabii musulmani, localitatea a fost populată și de aceștia. Evrei nu au mai locuit în Shfaram o vreme îndelungată începând din secolul al IX-lea-al X-lea.Y.Elezri 2003 În veacul al XII-lea sau al XIII-lea, în vremea cruciadelor, au apărut și locuitori din comunitatea druzilor. După cucerirea de către cruciați s-a ridicat aici o cetățuie a Templierilor denumită Saffran sau Seffram (denaturare a numelui Shfaram) sau sub diverse variații - "Sapharanum", "Castrum Zafetanum", "Saphar castrum" or "Cafram".Pringle, 1997, p. 115, care apăra drumul dintre Saint Jean d'Acre (Acra) și Nazaret Y.Elezri 2003. La poalele cetății a existat o așezare fortificată „francă” sau de creștini locali, care poseda o biserică dedicată sfinților Ioan Evanghelistul și Iacob del Mare, care s-au născut pe aceste plaiuri. Ellenblum, 2003, p. 143
Între anii 1190-1191 și 1193-1194 satul Shefa 'Amr a slujit ca bază militară a comandantului musulman Saladin (Salah a-Din) în atacurile pe care le-a dirijat asupra cruciaților din Acra (Akko).Abu Shama RHC (or.), IV, p. 487. Yaqut, p. 304, ambele citate în Petersen, 2001, p. 277 În anul 1229 așezarea a căzut din nou în mâinile cruciaților lui Friedrich al II-lea. Acest fapt a fost confirmat de sultanul mameluc Baibars I în tratatul de pace din 1271 , precum și de sultanul Qalawun în 1283.Barag, 1979, p. 207, No. 63. Călugărul italian Riccoldo da Monte a vizitat localitatea în anii 1287-1288 și a remarcat că avea locuitori creștini.Ellenblum, 2003, p.144 În 1291, odata cu caderea Regatului cruciat din Acra, ea a intrat iarăși sub control musulman al Sultanatului mameluc din Cairo.Ibn al-Furat,citat în Petersen, 2001, p. 277Pringle, 1998, pp. 301-4 În acel an sultanul Al-Ashraf Khalil a alocat venitul provenit din Shefa 'Amr fundației caritabile musulmane (Waqf) din Cairo. Barag, 1979, p. 203 În secolul al XIII-lea geograful arab Yaqut descrie localitatea ca fiind un sat mare.Y.Elezri 2003
Epoca otomană 250px|miniatura|stanga|Shefa'Amr la începutul secolului al XX-lea, circa 1910 250px|miniatura|dreapta|Fortul lui Daher al-Omar la Shfaram În primul veac al dominației otomane în Galileea, în 1564 veniturile satului Shefa 'Amr au fost alocate unui nou waqf, Hasseki Sultan Imaret din Ierusalim, care fusese înființat de Hasseki Hürrem Sultan (Roxelana) , soția sultanului Soliman Magnificul.Singer, 2002, p. 126 În primele decenii ale secolului al XVI-lea majoritatea populației era formată din musulmani și druzi. În afară de creștini, mai trăiau în localitate și zece familii de evrei. La finele veacului nu mai locuia niciunul. Alex Carmel, Peter Schäfer, Yossi Ben-Artzi The Jewish Settlement in Palestine, 634–1881 Beihefte zum Tübinger Atlas des Vorderen Orients : Reihe B, Geisteswissenschaften; Nr. 88 Wiesbaden ,Reichert Verlag ,1990 pp.94,144 Rabini cabaliști renumiți precum Moshe Cordovero și Itzhak Luria au vizitat localitatea în acea perioadă.
Un firman din 1573 menționează Shefa'Amr printre satele din plasa (nahiya) Akka care s-au răsculat împotriva administrației otomane. În anul 1577 sătenii se aflau în posesia a 200 muschete.Heyd, 1960, pp. 84-85, no. 2. citat în Petersen, 2001, p. 277 În 1596 registrele de impozite (defter) arată ca Shefa'Amr făcea încă parte din nahiya Akka, parte a Sangeacului Safed și număra 83 gospodării familiale (khana) și opt celibatari, cu toții musulmani. Suma totală a impozitelor era de 13.600 akçe, majoritatea fiind încasată în sume fixe.Hütteroth and Abdulfattah, 1977, p. 192 Erau impozate, între altele, veniturile ocazionale, caprele și stupurile de miere, precum și utilizarea unui teasc de ulei.Hütteroth and Abdulfattah, 1977, p. 192. citat în Petersen, 2001, p. 277De reținut că Rhode, 1979, p.6 scrie ca registrul studiat de Hütteroth și Abdulfattah era nu din 1595/6, ci din 1548/9. Domnia lui Daher al Omar În secolul al XVIII-lea satul a crescut în însemnătate. La începutul veacului s-a aflat sub conducerea șeicului beduin Ali Zaydani, unchiul lui Daher al-Omar A-Zaydani și șeic de frunte al Galileei de jos. În anul 1740 se înălța în localitate un castel. După urcarea la putere a lui Daher al-Omar în anii 1740, acesta a cucerit Shefa Amr în anul 1751 și și-a stabilit acolo reședința până în anul 1767. Un fiu al său, Othman, l-a înlocuit pe Ali Zaydani la conducerea orașului și a zonei. Othman a permis zidirea unei noi biserici greco-catolice, închinată sfinților Petru și Pavel, odată cu terminarea construirii noii fortărețe Al-Kala (în gura turcilor - Saray) prin fonduri percepute de la locuitori. Fortăreața aceasta, cunoscuta ca Fortăreața lui Daher al Omar, a fost ridicată, se pare, pe locul acelei din vremea cruciaților Le Saffran, pe locul cel mai înalt din localitate. Sub protecția lui Daher al-Omar s-a reînnoit așezarea evreiască din Shefaram, odată cu sosirea rabinului Haim Abulafia. Împreună cu elevii săi el a reînființat aici o sinagogă. După terminarea construirii fortului lui Daher al-Omar în 1768Y.Elezri 2003, s-au alăturat comunității încă un număr de evrei.Alex Carmel, Peter Schäfer & Yossi Ben-Artzi The Jewish Settlement in Palestine, 634–1881. Beihefte zum Tübinger Atlas des Vorderen Orients : Reihe B, Geisteswissenschaften; Nr. 88. Wiesbaden: Reichert. 1990 pp. 94, 144. Evreii erau de rit sefard și includeau familiile Samoni, Hassan, Cohen, Bonan, Zeut, Atari și Almani.Ofer Aderet în „Haaretz” Jewish israelis find their roots in this now arab city16 decembrie 2019
După moartea lui Dahar în 1775, Jazzar Pașa din Akka l-a întărit pe Othman în continuare, în funcția de conducător al Shefa'Amr în schimbul unei făgăduințe de loialitate și a unui avans al plății impozitelor. În pofida ordinelor de la Istanbul, Jazzar Pașa nu a distrus fortăreața locală, și a lăsat-o intactă.Cohen, 1973, p. 106. citat în Petersen, 2001, p. 277 După câțiva ani, Jazzar pașa l-a înlocuit pe Othman cu Ibrahim Abu Qalush. .Cohen, 1973, p. 106. citat în Petersen, 2001, p. 277
Shefa'Amr a devenit în acele timpuri un centru regional de o anumită însemnătate, datorită așezării sale în inima zonei de creștere a bumbacului și a mijloacelor sale de apărare, naturale și artificiale. Bumbacul a devenit un factor fundamental în economia localității. Creșterea impozitelor încasate atestă asteptările ridicate de la recoltele de bumbac. Cohen, 1973, p. 128. Cited in Petersen, 2001, p. 277 O hartă de Pierre Jacotin din zilele invaziei lui Napoleon Bonaparte din 1799 indică locul, sub numele Chafa Amr. Karmon, 1960,p. 162 (PDF)
În secolul al XIX-lea Dupa datele culese de Sir Moses Montefiore în anul 1839 comunitatea evreilor din Shfaram număra 107 persoane, cu toții evrei sefarzi. După spusele lui Sir Laurence Oliphant, în anul 1850 s-au așezat la Shefaram circa 30 familii evreiești din Maroc, care s-au ocupat cu agricultura, dar au fost nevoite să plece după 20 ani, după ce au suferit de hărțuieli și jafuri. Yehiel Michel Pines susține că au suferit de presiuni economice grele din partea administrației otomane, și de persecuții din partea vecinilor creștini cărora au fost silite să-și vândă loturile de pământ.