Flăcări în taiga***, „Filmele lunii decembrie”, în Informația Bucureștiului, anul IX, nr. 2581, luni 20 noiembrie 1961, p. 1.Al. Marinoiu, „În curînd pe ecrane”, în Scînteia tineretului, anul XVII, seria II, nr. 3893, marți 21 noiembrie 1961, p. 3.***, „Pe ecranul cinematografului «Tineretului» «Flăcări în taiga»”, în Flacăra Sibiului, Sibiu, anul XIX, nr. 3227, miercuri 11 aprilie 1962, p. 4. (în ) este un film de aventuri sovietic din 1961, regizat de Agasi Babaian Carsten Sander Christensen (PhD), „The Beginning of the 1900s, Russian civilization of the Outer Manchuria seen from the Artistic World: Akira Kurosawa’s “Dersu Uzala”, Vladimir Arseniev’s book, the Russian Far Wild East, American Wild West and Greenland”, în Studia Humanitatis, nr. 4, 2019, . după un scenariu inspirat din cărțile autobiografice Prin Ținutul Ussuri (1921; ) și Dersu Uzala (1923; ) ale exploratorului rus Vladimir Arseniev (1872–1930), care descriu expedițiile sale de explorare a regiunii munților Sihote-Alin din Orientul Îndepărtat Rus la începutul secolului al XX-lea. V.M. Dianova [В.М. Дианова], Rossiia-Mongoliia : kulturnaia identicinost i mejkulturnoe vzaimodeistvie [Россия-Монголия : культурная идентичность и межкультурное взаимодействие], Direkt-Media, Moscova–Berlin, 2014, p. 440.T. Caranfil, „Pe ecrane: «Flăcări în taiga»”, în Informația Bucureștiului, anul IX, nr. 2620, vineri 5 ianuarie 1962, p. 2. ***, „Idziemy do kina” [„Mergem la cinema”], în revista Film, Wydawnictwa Artystyczne i Filmowe, Varșovia, nr. 35, 2 septembrie 1962, p. 15. Rolul personajului titular este interpretat de actorul kazah Kasîm Jakibaev.
Filmul prezintă prima expediție a căpitanului Arseniev în ținutul străbătut de râul Ussuri (un afluent al fluviului Amur) până la țărmul Oceanului Pacific – care a avut loc la începutul secolului al XX-lea***, „Pe ecranele noastre în 1962”, în Magazin, anul V, nr. 221, vineri 29 decembrie 1961, p. 5.***, „Filmele săptămînii”, în Viața nouă, Galați, anul XVIII, nr. 5.377, marți 20 martie 1962, p. 3.Val. Coliban, „Filmele săptămînii: «Flăcări în taiga»”, în Drum nou, Brașov, anul XIX, nr. 5365, miercuri 28 martie 1962, p. 3. și a stat la baza colonizării acelui teritoriu siberian pustiu și a construirii unor întreprinderi industriale de mare anvergură, – și evocă figura vânătorului nanai Dersu Uzala (călăuza expediției),Atanasie Toma, „Film: Flăcări în taigă”, în Tribuna, Cluj, anul VI, nr. 4 (260), joi 25 ianuarie 1962, p. 9.Atanasie Popa, „La Cinematograful «Steagul roșu»: «Flăcări în taigă»”, în Steaua roșie, Târgu Mureș, anul XI, nr. 73 (1.258), miercuri 28 martie 1962, p. 2. transmițând astfel un mesaj de prietenie între popoarele sovietice.
O a doua ecranizare a cărților lui Arseniev intitulată tot Dersu Uzala a fost realizată în 1975, ca o coproducție sovieto-japoneză, de regizorul japonez Akira Kurosawa. Filmul lui Kurosawa a câștigat Premiul de Aur și Premiul FIPRESCI la Festivalul Internațional de Film de la Moscova din 1975, Premiul Oscar pentru cel mai bun film străin în 1976 și mai multe alte premii.
Rezumat
thumb|left|230 px|Căpitanul Arseniev și călăuza Dersu Uzala (1906). Ofițerul topograf rus Vladimir Arseniev este informat în primăvara anului 1908 că poliția descoperise trupul neînsuflețit al unui om din populațiile nomade, care fusese ucis în taigaua Extremului Orient și nu avea la el niciun act de identitate, ci doar o carte de vizită a ofițerului. Н. А. Глаголева [N. A. Glagoleva], В. Н. Антропов [V. N. Antropov], Н. И. Клейман [N. I. Kleiman] (red.), Всесоюзный государственный фонд кинофильмов, Советские художественные фильмы. Аннотированный каталог, vol. 4 (1958–1963), Iskusstvo, Moscova, 1968, p. 367. Bărbatul asasinat este identificat a fi Dersu Uzala, iar gândurile ofițerului zboară în trecut în perioada când cei doi s-au cunoscut.Al. Racoviceanu, „Spectacolele săptămînii: «Flăcări în taigă»”, în Contemporanul, anul XVI, nr. 1 (795), vineri 5 ianuarie 1962, p. 5.
În vara anului 1902 căpitanul Arseniev pornise împreună cu un mic grup de soldați într-o expediție topografică în regiunea Ussuri din estul Imperiului Rus, având misiunea să exploreze acest ținut sălbatic necunoscut (care constituia pe atunci „o pată albă pe harta lumii”), să alcătuiască o hartă și să găsească un drum de acces către Marea Japoniei. Membrii expediției se rătăcesc în taigaua siberiană și întâlnesc un vânător nomad goldi pe nume Dersu Uzala, care acceptă să servească pe post de călăuză. Vânătorul trăia în mijlocul pădurii de mai mulți ani, după moartea soției sale și a copiilor săi, se îndeletnicea cu comerțul de piei de samur și avea convingeri religioase animiste, crezând că toate elementele naturale (soarele, luna, munții, râurile, vântul, ploaia, ceața, focul, plantele) sunt ființe vii. Considerat inițial un bătrân needucat și excentric, Dersu îl surprinde pe Arseniev prin marea sa experiență de viață, prin instinctele precise, prin puterea de observație și prin compasiunea profundă față de semenii săi și de animalele pădurii.
Călătorind prin taiga, detașamentul este urmărit de un tigru siberian, pe care Dersu reușește să îl alunge doar prin forța convingerii. Membrii expediției traversează apoi o mlaștină și întâlnesc un grup de braconieri, pe care îi alungă din ținutul Ussuri după ce le confiscă pieile și coarnele de animale obținute ilegal. Sosirea toamnei îi surprinde la poalele lanțului muntos Sihote-Alin, iar Dersu descoperă o rădăcină de ginseng (plantă cunoscută pentru proprietățile ei energizante). Câtva timp mai târziu, căpitanul Arseniev găsește în albia unui râu o bucată de cărbune și, despărțindu-se de detașament, merge împreună cu Dersu să caute depozitul ei de proveniență. În cursul acestei expediții ofițerul se îmbolnăvește și nu se mai poate deplasa, iar viața sa este pusă în pericol de un incendiu forestier care izbucnește curând; Dersu îl scoate din foc, cărându-l în spate, și îi salvează însemnările. Cei doi se reunesc apoi cu detașamentul, iar căpitanul se odihnește câteva zile în satul unor țărani ruși fugiți de pe meleagurile lor din cauza asupririi țariste, după care își continuă drumul.
Sosirea iernii îi surprinde pe drum, iar deplasarea călare și pe jos devine riscantă din cauza atacurilor lupilor. Împrumutând o lotcă de la un grup de indigeni, membrii expediției navighează pe cursul unui râu aproape înghețat și suferă un accident, în care își pierd marea parte a bunurilor (haine groase, puști și cartușe, alimente etc.). În ciuda condițiilor vitrege, detașamentul își continuă călătoria în plin viscol și face un popas în plin câmp în noaptea de Anul Nou. Călătoria se încheie însă cu bine deoarece popasul a avut loc nu departe de țărmul mării, unde îi aștepta un vapor. Membrii expediției se despart acolo de călăuza lor, iar căpitanul Arseniev îi oferă lui Dersu o carabină și o carte de vizită, spunându-i că poate să-l viziteze oricând la Habarovsk.
Distribuție Adolf Șestakov — căpitanul Vladimir Klavdievici Arseniev ***, Ежегодник кино 1961, Iskusstvo, Moscova, 1961, p. 168. Kasîm Jakibaev — călăuza goldi Dersu Uzala Nikolai Gladkov — pușcașul cazac Turtîghin Lev Lobov — pușcașul cazac Zaciurski Aleksandr Baranov — pușcaș, membru al expediției militare Spiridon Grigoriev — pușcaș, membru al expediției militare A.D. Evstifeev — pușcaș, membru al expediției militare Mihail Medvedev — braconierul hunhuz Piotr Liubeșkin — refugiatul bărbos din satul Vladimirov Nikolai Hriașcikov — ghidul local de la începutul expediției A. Konciuga
Producție Cinematografia de călătorie Publicul cinefil a fost atras dintotdeauna de filmele de aventuri (documentare sau de ficțiune) care prezintă expediții de pionierat în diferite locuri ale lumii, în cursul cărora au fost descoperite și cercetate continente noi, ținuturi noi sau alte locuri necunoscute, și au ca personaje exploratori îndrăzneți ce au călătorit pe pământ, pe mare și prin aer. Motivul acestui interes deosebit îl reprezintă contactul cu situații extraordinare, cu peisaje inedite și cu obiceiuri diferite de cele ale spectatorilor.
La vremea realizării acestui film, cinematografia de călătorie avea o tradiție îndelungată îndeosebi în țările occidentale, dar era considerată compromisă de unii critici din țările Blocului răsăritean (precum Tudor Caranfil) din cauza existenței unor producții pline de clișee rasiste, în care colonizatorii albi încercau să-i civilizeze pe băștinași sub amenințarea armelor de foc, sau a unor producții aventuroase naive, în care exploratorii aduceau în orașele lor de reședință băștinași sălbatici și musculoși gen Tarzan, alături de maimuțe și crocodili. Filmele sovietice de călătorii au încercat să se deosebească de producțiile occidentale printr-un conținut „uman și generos” elaborat potrivit ideologiei realismului socialist. Cele mai cunoscute filme sovietice de călătorie realizate până în anii 1960 sunt Mikluho-Maklai (1947) și Călătorie peste trei mări (1957), care erau considerate de Tudor Caranfil „un adevărat pamflet la adresa rasismului” (primul film) și, respectiv, „o caldă evocare a începutului legăturilor de prietenie dintre popoarele rus și indian” (al doilea film).
Scenariul filmului thumb|300 px|Râul Ussuri în apropierea satului Gornîe Kliuci Tânărul Igor Bolgarin (n. 1929) a scris un scenariu cinematografic, după două cărți ale lui Vladimir Arseniev: Prin Ținutul Ussuri (1921; ) și Dersu Uzala (1923; ).***, „Săptămîna viitoare pe ecrane”, în Informația Bucureștiului, anul IX, nr. 2616, sâmbătă 30 decembrie 1961, p. 2. Ofițerul topograf și exploratorul rus Vladimir Arseniev a condus mai multe expediții de cercetare în Orientul Îndepărtat în primele decenii ale secolului al XX-lea, fiind însoțit în unele dintre ele de călăuza Dersu Uzala, și a cartografiat zone aproape necunoscute până atunci. Însemnările sale au stat la baza cărților sus-menționate, care au fost folosite ca un material documentar important pentru viitoarele expediții în acea regiune și l-au inspirat ulterior pe Aleksandr Fadeev în scrierea romanului neterminat Ultimul din Udeghe. Toate aceste expediții au reprezentat preludiul industrializării regiunii Siberia în epoca sovietică și al colonizării acestui teritoriu.
Scenariul filmului Flăcări în taiga prezintă prima expediție a lui Arseniev prin ținutul străbătut de râul Ussuri (un afluent al fluviului Amur) până la țărmul Oceanului Pacific, refăcând „cu rigurozitate științifică” traseul acelei expediții desfășurate prin taigaua siberiană pe parcursul unei veri, toamne și ierni și făcând cunoscută figura vânătorului goldi Dersu Uzala (călăuza expediției). Încheierea filmului cu despărțirea fericită a lui Arseniev și Dersu după prima expediție topografică și eliminarea scenelor care arată incapacitatea adaptării lui Dersu la viața de la oraș și reîntoarcerea ulterioară în sălbăticie (care există în filmul lui Kurosawa) au creat impresia că scenaristul a vrut să purifice filmul de orice fel de interpretări politice cu privire la efectele urbanizării forțate și a sedentarizării populației indigene.
Filmări Filmul a fost produs în 1961 de compania sovietică Mosnaucifilm (Моснаучфильм) din Moscova, care producea în principal filme cu caracter științific. Producția a fost coordonată de directorul N. Makarov și de redactorul G. Kemarskaia, care au apelat la ajutorul profesorului Nikolai Kabanov, care a fost folosit aici pe post de consultant. Regizorul filmului a fost cineastul sovietic de origine armeană Agasi Babaian.