Lactifluus (Christian Hendrik Persoon, 1797 ex Henri François Anne de Roussel, 1806) din încrengătura Basidiomycota în ordinul Russulales și familia Russulaceae,Index Fungorum 1Mycobank 1 cu global aproximativ 150 de specii (Europa: actual mai puțin de zece), denumit în popor lăptar, lăptucă sau râșcov,Constantin Drăgulescu: „Dicționar de fitonime românești”, Ediția a 5-a completată, Editura Universității “Lucian Blaga”, Sibiu 2018, p. 512-513, ISBN 978-606-12-1535-5, Denumiri RO este un gen de ciuperci. Speciile lui coabitează, fiind simbionți micoriza (formează micorize pe rădăcinile arborilor). Lactifluus a fost separat de genul Lactarius în special în urma studiilor al filogeniei moleculare. În România, Basarabia și Bucovina de Nord ele cunosc o răspândire largă. Bureții sunt caracterizați prin emanarea unui suc alb atunci când sunt rupți sau tăiați, fiind preponderent necomestibile. Ei se dezvoltă de la câmpie la munte prin păduri, parcuri și pajiști sub arbori de conifere sau foioase, din iunie până în octombrie (noiembrie). Tip de specie este Lactifluus piperatus (lăptuca iute).
Taxonomie thumb|left|100px|C. H. Persoon Genul a fost determinat de naturalistul francez Henri François Anne de Roussel (1748-1812) cu tipul de specie Lactarius piperatus în 1806,Henri François Anne de Roussel: „Flore du Calvados et terrains adjacents, composée suivant la méthode de Jussieu”, Editura L.-J. Poisson, Caen 1806, p. 66 bazând pe descrierea cunoscutului micolog bur Christian Hendrik Persoon din 1801, anume Agaricus sect. Lactifluus.<ref>C. H. Persoon: „Synopsis methodica Fungorum, vol. 2, Editura Henricus Dieterich, Göttingen 1801, p.429</ref>
Până în 2008, taxonul a fost considerat doar sinonim al genului Lactarius, când s-a dovedit, îndeosebi pe baza filogeniei moleculare, că anumite ciuperci se diferențiază clar. Astfel, Lactifluus a fost preluat, spre deosebirea de genul Lactarius, mai întâi pentru șapte specii din America de Nord respectiv țări tropice.B. Buyck, V. Hofstetter et al.: „Walking the thin line between Russula and Lactarius: the dilemma of Russula sect. Ochricompactae”, în: „Fungal Diversity”, vol. 28, p. 15–40 Repede au fost adăugate o mulțime de alte soiuri.
Toate celelalte încercări de redenumire sunt acceptate sinonim, dar nu sunt folosite.
Numele generic este derivat din cuvintele latine (=lapte)Erich Pertsch: „Langenscheidts Großes Schulwörterbuch”, ed. a 13-ea, Editura Langenscheidt, Berlin, München, Viena, Zürich, New York 1999, p. 668, ISBN 3-468-07202-3 și (=curgând)Erich Pertsch: „Langenscheidts Großes Schulwörterbuch”, ed. a 13-ea, Editura Langenscheidt, Berlin, München, Viena, Zürich, New York 1999, p. 484, ISBN 3-468-07202-3 datorită sucului emanat, fiind preluat pentru toate speciile ale acestui gen.
Morfologie Caracteristici macroscopice Lactifluus seamănă foarte mult cu genul său similar Lactarius, cu care împărtășește latexul asemănător al laptelui exsudant atunci când este lezat. Cuticula zonată și/sau vâscoasă tipică pentru mulți lăptari, apare numai la Lactarius, dar nu la Lactifluus. În plus, acești bureți se deosebesc prin carnea mai aspră, laptele fiind mereu alb. Corpurile fructifere pleurotide (cu picior lateral) sunt cunoscute numai la Lactifluus, în timp ce speciile cu corpuri fructifere angiocarpe apar doar la Lactarius. Până în prezent, caracterele sinapomorfice pentru gen nu au fost descoperite, există doar tendințe care îl disting de Lactarius.Annemieke Verbeken & Jorinde Nuytinck: „Not every milkcap is a Lactarius”, în: „Scripta Botanica Belgica”,vol. 51, 2013, p. 162-168Jurnalul micologic „Der Tintling”
O revizuire din 2017, bazată pe filogenetica, a împărțit genul în patru subgenuri: Lactifluus, Lactariopsis, Gymnocarpi și Pseudogymnocarpi. Acestea au fost în împărțite apoi în secții, dar nu toate speciile au fost atribuite secțiilor numite și multe dintre aceste grupuri noi nu corespund cu subdiviziuni făcute anterior, bazate în principal pe morfologie.E. De Crop et al.: „A multi-gene phylogeny of Lactifluus (Basidiomycota, Russulales) translated into a new infrageneric classification of the genus”, în: „Persoonia”, vol. 38, nr. 1, 2017, p. 58-80
Caracteristici microscopice thumb|left|130px|Sporii la L. volemus Au fost dovedite diferențe ADN între aceste două genuri.
Microscopic, speciile ale genului Lactifluus se caracterizează prin prezența unor elemente hialine (translucide) cu pereți parțial păroși, groși de 3–4 µm, preponderent cilindrici sau în forma de lanțetă, numite lamprocistide, în special la pileocistide (elemente sterile de pe suprafața pălăriei) și caulocistide (cistide situate la suprafața piciorului). Structura sub-himenului și a tramei himeniale prezintă sferocistide (celule sferice din țesut), comune în Lactifluus, dar rare în speciile Lactarius.
Sporii elipsoidali spre rotunjiți, mereu ornamentați, sunt hialini, amiloid (ce înseamnă colorabilitatea structurilor tisulare folosind reactivi de iod), pulberea lor fiind albă până crem.B. Buyck, V. Hofstetter et al.: „Walking the thin line between Russula and Lactarius: the dilemma of Russula sect. Ochricompactae”, în: „Fungal Diversity”, vol. 28, p. 15–40
Rezumat Genetic, cele două genuri sunt foarte diferite: Lactarius este un gen mare, cu o diversitate genetică relativ scăzută. Vedem mulți taxoni în care variația morfologică este mare, dar nefiind confirmată molecular. În timp ce cu genul Lactifluus, avem un grup mai mic, dar cu diversitate genetică foarte mare și subgrupuri în clade foarte diferite și îndepărtate, ceea ce sugerează chiar că genul se va destrăma în diferite genuri odată ce mai mulți taxoni vor fi implicați în analize. Tipice pentru acest grup sunt complexele de specii, cum ar fi Lactarius volemus, unde variația moleculară este mult mai mare decât variația morfologică. Se pare că în acest grup parafiletic de lăptari, cu toții de recunoscut prin acest caracter izbitor al latexului emanat, avem două grupuri cu o istorie filogeografică complet diferită și o rată evolutivă diversă.J. Geml et al.: „ Molecular phylogenetic diversity assessment of arctic and boreal ectomycorrhizal Lactarius Pers. (Russulales; Basidiomycota) in Alaska, based on soil and sporocarp DNA”, în: Molecular Ecology, vol. 18, nr. 10, 2009, p. 2213-2227K. Van de Putte, J. Nuytinck, D. Stubbe & A. Verbeken: „Lactarius volemus sensu lato (Russulales) from northern Thailand: morphological and phylogenetic species concepts explored”, în: „Fungal Diversity”, vol. 45, 2010, p. 99-130
Speciile genului La început, acest gen a fost preluat, spre deosebirea de genul Lactarius, pentru șapte specii din America de Nord respectiv din țări tropice. Genul conține între timp aproximativ 150 specii, multe descoperite de abia în secolul XXI, din care majoritatea nu se dezvoltă în Europa. De asemenea, specia L. volemus a fost transferată la noul gen, datorită filogeniei ei moleculare,Index Fungorum 2 deși Mycobank Mycobank sau Pan-European Species Directories Infrastructure.EU-Nomen (Pan-European Species Directories Infrastructure), Lactarius volemus tot o mai văd drept Lactarius, un nume care apare preponderent și în cărțile micologice.
Specii europene Speciile europene cunoscute, în prezent 7 (8), sunt: Lactifluus brunneoviolascens (Bon, 1971) Verbeken (2012) (Lactifluus subg. Gymnocarpi) Lactifluus glaugescens (Fr. : Crossl., 1900) Verbeken (2012) (Lactifluus subg. Lactifluus) Lactifluus hygrophoroides (Berk. & Broome, 1859) O. Kuntze (1891); cresc preponderent în SUA, dar s-au găsit și câteva exemplare în SpaniaGBIF (Lactifluus subg. Pseudogymnocarpi) Lactifluus oedematopus (Scop., 1772) O.Kuntze (1891) (Lactifluus subg. Lactifluus) + imagini Lactifluus piperatus (L., 1753) Roussel (1806) (Lactifluus subg. Lactifluus) Lactifluus rugatus (Kühner & Romagn., 1953) Verbeken (2012) (Lactifluus subg. Pseudogymnocarpi) Lactifluus vellereus (Fr., 1838) O. Kuntze (1891) (Lactifluus subgen. Lactariopsis) Lactifluus volemus (Fr., 1838) O.Kuntze (1891) (Lactifluus subg. Lactifluus)
Specii ale genului neeuropene (selecție) {| align="center" | valign="top" |Lactifluus subg. Lactifluus Verbeken (2012) Lactifluus acicularis' Van de Putte & Verbeken (2012) Lactifluus allardii (Coker, 1918) De Crop (2012) Lactifluus ambicystidiatus X.H.Wang (2015) Lactifluus atrovelutinus (J.Z.Ying, 1991) X.H.Wang (2012) Lactifluus bicapillus De Crop et al. (2019) Lactifluus bicolor (Massee, 1914) Verbeken (2012) Lactifluus conchatulus Stubbe & H.T.Le (2012) Lactifluus coniculus Stubbe & Verbeken ( 2012) Lactifluus corrugis (Peck, 1879) O.Kuntze (1891) Lactifluus crocatus Van de Putte & Verbeken (2012) Lactifluus distantifolius Van de Putte, Stubbe & Verbeken (2012) Lactifluus dwaliensis (K.Das, J.R.Sharma & Verbeken, 2003) K.Das (2012) Lactifluus genevievae Stubbe & Verbeken ( 2012) Lactifluus hora Stubbe & Verbeken ( 2012) Lactifluus igniculus E.S.Popov & O.V.Morozova (2013) Lactifluus lamprocystidiatus (Verbeken & E.Horak, 2000) Verbeken (2012) Lactifluus leae Stubbe & Verbeken ( 2012) Lactifluus leonardii Stubbe & Verbeken ( 2012) Lactifluus leucophaeus (Verbeken & E.Horak, 1999) Verbeken (2012) Lactifluus limbatus Stubbe & Verbeken ( 2012) Lactifluus longipilus Van de Putte, H.T.Le & Verbeken (2012) Lactifluus ochrogalactus (Hashiya, 2006) X.H.Wang (2012) Lactifluus parvigerardii X.H.Wang & Stubbe (2012) Lactifluus petersenii (Hesler & A.H.Sm., 1979) Stubbe (2012) Lactifluus pinguis Van de Putte & Verbeken (2012) Lactifluus reticulatovenosus (Verbeken & E.Horak, 2001) Verbeken (2012) Lactifluus roseophyllus (R.Heim, 1996) De Crop (2012) Lactifluus sepiaceus (McNabb, 1971) Stubbe (2012) Lactifluus subgerardii (Hesler & A.H.Sm., 1979) Stubbe (2012) Lactifluus tenuicystidiatus (X.H.Wang & Verbeken, 2006) X.H.Wang (2012) Lactifluus uyedae (Singer, 1985) Verbeken (2012) Lactifluus venosus (Verbeken & E.Horak, 2000) Verbeken (2012) Lactifluus vitellinus Van de Putte & Verbeken (2012) Lactifluus wirrabara (Grgur., 1997) Stubbe (2012) | valign="top" | Lactifluus subgen. Lactariopsis (Henn., 1901) Verbeken (2011) Lactifluus annulatoangustifolius (Beeli, 1936) Buyck (2011) Lactifluus annulifer (Singer, 1983) Nuytinck (2011) Lactifluus aureifolius (Verbeken, 1996) Verbeken (2011) Lactifluus bertillonii (Neuhoff ex Z.Schaef., 1979) Verbeken (2011) Lactifluus brachystegiae (Verbeken & C.Sharp, 2000) Verbeken (2011) Lactifluus chamaeleontinus (R.Heim, 1955) Verbeken (2011) Lactifluus cocosmus (Van de Putte & De Kesel, 2009) Van de Putte (2012) Lactifluus cyanovirescens (Verbeken, 1996) Verbeken (2011) Lactifluus deceptivus (Peck, 1885) O.Kuntze ( 1891) Lactifluus densifolius (Verbeken & Karhula, 1996) Verbeken (2011) Lactifluus edulis (Verbeken & Buyck, 1994) Verbeken (2011) Lactifluus emergens (Verbeken, 2000) Verbeken (2011) Lactifluus heimii (Verbeken, 1996) Verbeken (2011) Lactifluus indusiatus (Verbeken, 1996) Verbeken (2011) Lactifluus inversus (Gooss.-Font. & R.Heim, 1955) Verbeken (2011) Lactifluus laevigatus (Verbeken, 1996) Verbeken (2011) Lactifluus latifolius (Gooss.-Font. & R.Heim, 1955) Verbeken (2011) Lactifluus leoninus (Verbeken & E.Horak, 1999) Verbeken (2011) Lactifluus longipes (Verbeken, 1996) Verbeken (2011) Lactifluus madagascariensis (Verbeken & Buyck, 2007) Buyck (2011) Lactifluus neotropicus (Singer, 1952) Verbeken (2011) Lactifluus nodosicystidiosus (Verbeken & Buyck, 2007) Buyck (2011) Lactifluus pelliculatus (Beeli, 1927) Buyck (2011) Lactifluus phlebophyllus (R.Heim) Buyck 2011 Lactifluus pilosus (Verbeken, H.T.Le & Lumyong, 2007) Verbeken (2011) Lactifluus pruinatus (Verbeken & Buyck, 1998) Verbeken (2011) Lactifluus roseolus (Verbeken, 1996) Verbeken (2011) Lactifluus ruvubuensis (Verbeken, 1996) Verbeken (2011) Lactifluus sesemotani (Beeli, 1928) Verbeken (2011) Lactifluus subvellereus (Peck, 1879) Nuytinck (2011) Lactifluus urens (Verbeken, 1996) Verbeken (2011)