Pârșul de deșert (Selevinia betpakdalaensis) este o specie de rozătoare din familia pârșilor, Gliridae. Această specie a fost anterior plasată în propria sa familie, Seleviniidae, dar acum este considerată a fi un pârș, singura specie din genul Selevinia. Se găsește în Kazahstan și posibil și în nord-vestul Chinei.
Taxonomie Pârșul de deșert a fost descris pentru prima dată în 1939 de Belosludov și Bajanov ca Selevinia betpakdalaensis, numele științific fiind derivat de la Deșertul Bet-Pak-Dala, la vest de lacul Balhaș din Kazahstan, unde a fost găsit specimenul tip. L-au inclus în familia Muridae, dar mai târziu au propus plasarea sa într-o familie nouă înrudită cu pârșii (Myoxidae sau Gliridae). Până în 1947 concluzionaseră că ar trebui plasat în subfamilia de pârși Leithiinae.
Relația pârșului de deșert cu alți pârși pe baza ADN-ului mitocondrial, după Petrova et al. 2024:
Descriere Pârșul de deșert are o lungime a capului plus cea a trunchiului de între 75 și 95 mm, iar a cozii de între 58 și 77 mm. Cântărește 18 până la 24 g. Are un corp robust și rotunjit și blană moale și deasă. Blana de pe partea dorsală este cenușie și cea de pe partea ventrală este albă. Își pierde straturile superioare ale pielii cu firele de păr atunci când năpârlește, începând de la partea din spate a gâtului și continuând de-a lungul corpului și al părților laterale, întregul proces durând aproximativ o lună. Firele de păr ale cozii sunt scurte, iar partea interioară a labelor nu are păr. Incisivii superiori sunt mari, dar molarii sunt foarte mici și de abia ies din gingie.
Ecologie Specia trăiește pe soluri nisipoase sau argiloase, în habitate aride. Este un animal în principal nocturn, dar uneori iese la suprafață și ziua. Se deplasează în cea mai mare parte în ritm liniștit, dar dacă este alarmat, se poate deplasa mai repede printr-o serie de sărituri scurte. Trăiește printre arbuști de deșert, cum ar fi Artemisia maritima și Salsola laricifolia , și se poate cățăra eficient. Aceste animale au fost studiate puțin în sălbăticie, însă în captivitate se pot adăposti sub stânci sau frunziș atunci când vremea este caldă și intră în galerii numai în perioadele reci. Pârșul de deșert se hrănește preponderent cu insecte și păianjeni, dar se știe să fi consumat și vegetație. Hibernează pe durata celor mai reci luni ale anului, fiind activ aproximativ numai din martie până în septembrie. Au fost găsite femele, gestante și care alăptau, la sfârșitul lunii mai și în iunie. Au fost înregistrate rânduri de pui de patru până la opt pui.
Răspândire și stare Pârșul de deșert are un areal larg în sudul și estul Kazahstanului, dar nu se găsește în număr mare, fiind știut pe baza a numai în jur de patruzeci de indivizi răsfirați pe cuprinsul a în jur de treizeci de locații, multe în deșerturile din jurul lacului Balhaș. Este posibil să se găsească și în nord-vestul Chinei. Nu se știe dacă populația sa este în creștere sau în scădere și este posibil să fie amenințat de pierderea arbuștilor de deșert printre care trăiește. Din cauza acestor incertitudini, Uniunea Internațională pentru Conservarea Naturii a clasificat starea sa de conservare ca fiind „deficientă de date”.
Note
Categorie:Gliridae Categorie:Mamifere din Asia Categorie:Mamifere descrise în 1939