miniatura| Namdaemun, fosta comoară națională nr.1 Cultura coreeană are peste 10.000 de ani de istorieSin, Hyong-sik (2005). A Brief History of Korea. The Spirit of Korean Cultural Roots. 1 (2nd ed.). Seoul: Ewha Womans University Press. ISBN 978-89-7300-619-9.Christopher J. Norton, "The Current State of Korean Paleoanthropology", (2000), Journal of Human Evolution, 38: 803-825.A Concise History of Korea: From the Neolithic Period through the Nineteenth Century by Michael J. Seth. Ea a absorbit influențe din toată Asia, în special din China, dar a reușit să păstreze trăsături specifice. Influențe importante au fost confucianismul și budismul, iar în ultimele decenii în Coreea de Sud, tot mai mult creștinismul - astăzi aproximativ 26% din populație fiind creștină în Coreea de Sud. Cultura coreeană a fost puternic influențată de poziția sa de punte între China și JaponiaA Concise History of Korea: From the Neolithic Period through the Nineteenth Century by Michael J. Seth.
Domenii mai noi, precum filmul, muzica modernă și îmbrăcămintea s-au dezvoltat foarte diferit în Coreea de Nord și de Sud de când țara a fost divizată în 1948. În ansamblu însă, societatea se bazează pe aceleași moduri tradiționale de gândire. În ultimii ani, cultura coreeană, în special prin filme, seriale TV și muzică pop, a cunoscut un boom în țările vecine din Asia de Est, cunoscut sub numele de „ valul coreean ” (한류 - Hallyu). Drept urmare, limba coreeană, cultura coreeană și multe staruri sud-coreene sunt cunoscute nu numai în întreaga regiune asiatică, dar și în Occident.
Origini Conform istoriografiei coreene, strămoșii coreenilor de azi au întemeiat Regatul Go-Joseon în Manciuria. Teritoriul lor s-a extins în ceea ce este acum Coreea de Nord. În sudul Peninsulei Coreene, a existat o confederație formată din trei triburi cunoscute sub numele de Samhan. Conform mitului lor tribal, un om pe nume Hwanung a coborât din cer pe pământ. A întâlnit un tigru și un urs care doreau să fie transformați în ființe umane. Doar ursul a trecut testul și a fost transformat într-o femeie care a fost luată de soție de Hwanung. Ei au născut pe Dangun, care s-a născut în 2333 î.Hr. A urcat pe tron ca primul mitic conducător al Coreei. Se spune că urmașii săi au continuat dinastia regală mai bine de 1000 de ani.
Coreenii sunt descendenții coreenilor originari care sunt considerați ca făcând parte din poporul siberian din Siberia și Manchuria care au populat toată Peninsula Coreeană în timpul epocii bronzuluiNelson, Sarah M. The Archaeology of Korea.Ahn, Sung-Mo (June 2010). "The emergence of rice agriculture in Korea: archaeobotanical perspectives". Archaeological and Anthropological Sciences. 2 (2): 89–98. doi:10.1007/s12520-010-0029-9. .Vovin, Alexander. 2008. "高句麗에서 耽羅까지ᅳ韓国祖語를 말한 騎馬人들과 함께 南쪽을 향하여 천천히 내려오면서ᅳ" ("From Koguryo to Tamna: Slowly Riding South with the Speakers of Proto-Korean"). Lecture at the Seoul National University on May 15, 2008. Travel fully funded by the Seoul National University.. Încetul cu încetul, au absorbit influențele altor popoare, în special a chinezilor timpurii.
Numeroasele tradiții și cunoștințe străvechi modelează și astăzi conștiința coreeană, deși aparent ar fi dispărut din cauza influențelor occidentale moderne, în cea mai mare parte americană. Gândirea în multe domenii este încă înrădăcinată în șamanismul coreean antic, în timp ce confucianismul a fost profund interiorizat de coreeni și influențează toate domeniile vieții.
Arta traditională
Muzica populară Muzica tradițională din Coreea se bazează pe voce. În cântul tradițional coreean, temperamentul și istoria Coreei pot fi recunoscute. Există două tipuri diferite de muzică tradițională: Jeongak și Minsogak .
Jeongak Jeongak (정악, 正 樂) - s-ar traduce „timp fix”, este un termen colectiv pentru muzica tradițională, care la rândul ei este împărțită în mai multe ramuri.
Aak (아악, 雅 樂) - muzica rituală confuciană, cântată în timpul riturilor din templul ancestral și de două ori pe an, cu ocazia comemorării strămoșilor familiei regale. Jumătate din orchestră stă pe terasa altarului și jumătate în fața porților sale. Muzica lentă și susținută este antifonală.
Tangak / Dangak (당악, 唐 樂) - muzica de curte de origine chineză a fost folosită începând cu secolul 8. Se desfășura încă în ceremonii și rituri la curtea regală în secolul al XVIII-lea. Este o muzică cu șapte tonuri, completată de clopote de bronz, castaniete și naiuri.
Hyangak (향악, 鄕 樂) - Muzică populară inițial pentatonică, care este populară începând cu secolul 5. Oboiul stabilește tonul, completat de flaute, două instrumente cu două coarde și tamburul chang ko. Hyangak era utilizată ca muzică de dans și de banchet.
Dae Chui Ta - muzică militară interpretată de muzicieni îmbrăcați în galben. Oboe, flauturi, trâmbițe, scoici, gong, tobe și cymbale au ca rezultat o muzică puternică, oarecum stridentă.
Jeongak - muzică rafinată de cameră cântată pentru divertismentul nobilimii. Inițial bazată pe cântări budiste, s-a dezvoltat rapid în muzică instrumentală pură, cântat pe țiteră, scripcă, oboi și tambur chang ko .
Samhyeon (삼현,三絃) - muzică de dans de curte, format din trei stiluri: a yeombul grav și lent, taryeong vesel și ritmic preum și lejerul și amuzantul kutkeori, toate executate de flaute și tobe.
Aak și Tangak sunt executate extrem de lent, unele bătăi durează peste trei secunde. Conform ideilor asiatice, ritmul se conformează respirației, nu bătăilor inimii. Această muzică are un caracter contemplativ și meditativ, cu un sunet moale. Acest lucru se datorează faptului că instrumentele tradiționale - cu excepția trompetei, gongului și a cipalelor - sunt confecționate din materiale nemetalice. Instrumentele cu coarde au coarde din mătase și aproape toate instrumentele de suflat sunt fabricate din bambus.
Minogak Minsogak (민속악, 民俗 樂) este muzica folclorică a Coreei și este plină de expresie și emoție. Acest tip de muzică are o legătură cu oamenii obișnuiți. Spre deosebire de Jeongak, muzica din Minsogak este redată rapid. Ca și în Jeongak, improvizația este frecventă în Minsogak. Stilurile muzicale ale minogakului includ u. A. Shinawi (시나위), o improvizație de ansamblu de origine șamanică, Sanjo, multi-mișcare, inițial improvizată, apoi piese trecute oral pentru un instrument de melodie și toba de clepsidră Janggu și cântecul epic lung Pansori, în care un cântăreț este însoțit de un cântăreț.
Instrumente tradiționale coreene Instrumentele coreene de suflat tradiționale sunt: instrumentul dublu cilindric din bambus numit piri, shawmul conic Taepyeongso realizat din metal, fluierul Daegeum, flautul Danso, muzicuța Saenghwang și ocarina Hun.
Instrumentele tradiționale cu coarde sunt: cu douăsprezece corzi titera Gayageum, cu șase-corzi titera Geomungo, cu șapte coarde titera Ajaeng și scripca Haegeum .
Există, de asemenea, un număr mare de instrumente tradiționale de percuție: gong-ul manual (kkwaenggwari ), gong-ul suspendat ( jing ), tamburul butoiului ( buk ), tamburul de clepsidră ( janggu ), clapperul (bak), carillon (Pyeonjong), carillon de piatră ( Pyeongyeong ), racleta în formă de tigru (Eo) și cutia de lemn (Chuk).
Caracteristicile muzicii tradiționale Muzica tradițională coreeană nu este caracterizată numai de instrumentele folosite. Improvizația este o caracteristică esențială, la fel și faptul că nu există pauze între piesele muzicale. <i>Pansori</i> este cel mai cunoscut exemplu de performanță non-stop. Un pansori poate dura pe puțin opt ore și este cântat continuu de o singură persoană.
Muzica coreeană diferă, de asemenea, de muzica occidentală prin faptul că nu există contrast între ritmurile diferite. În schimb, muzica coreeană începe cu cea mai lentă parte și accelerează în timpul spectacolului.
O particularitate coreeană este o orchestră de tambururi care constă doar din femei. Se folosesc tobe de toate dimensiunile, chiar până la tamburul mare dragon. Alte forme cunoscute ale muzicii tradiționale coreene cu tambur sunt <i>pungmul</i> și <i>samulnori</i>, care au apărut de la început.
Dansuri tradiționale miniatura| Dans tradițional coreean din timpul dinastiei Joseon. Dansurile tradiționale au făcut parte din cultura coreeană încă din vremuri imemoriale. Schimbul cultural dintre China și cele trei regate a produs o mare varietate de dansuri tradiționale. Dansurile sunt împărțite în dansuri indigene (Hyangak Jeongjae) și dansuri importate (Dangak Jeongjae), care reprezintă dansuri importate din China.
Legătura dintre arta marțială tradițională coreeană " Taekgyeon " și Tal Jum este, de asemenea, interesantă. Deoarece multe mișcări de dans sunt identice, se poate presupune că aceste două bunuri culturale s-au influențat reciproc.
Dansuri de curte Ca și în cazul muzicii, există o diferență între dansurile de curte și dansurile populare. Dansurile de curte larg răspândite sunt jeongjaemu, care se execută la banchete. Ilmu este o altă formă obișnuită de dans de curte: un dans de linie care a fost interpretat în ritualurile confuciene. Jeongjaemu este împărțit în forme native (Hyangak Jeongjae) și forme importate (Dangak Jeongjae). Ilmu este împărțit în dansuri civile (Munmu) și dansuri militare (Mumu).
Coregrafia tradițională a dansurilor de curte poate fi găsită în multe producții moderne, chiar dacă adaptate.
Dansuri populare Dansurile populare sunt deseori împărțite în dansuri religioase și non-religioase. Dansurile religioase sunt conduse de un călugăr sau un șaman, dansurile non-religioase sunt dansate de oamenii de rând. Dansurile religioase sunt interpretate ca rituri șamanice. Dansurile non-religioase includ atât dansuri de grup, cât și dansuri individuale. Un dans de divertisment din șamanism este <i>buchaechum</i>.
Dansurile tradiționale cu măști , numite talchum, au o importanță deosebită în Coreea. Ele descriu povești, comedii și tragedii și deseori caricaturizează și îi critică pe cei de la putere. Multe spectacole pot fi înțelese și ca spectacole teatrale.
Sărbători populare miniatura| "Dae Kwae Do" de Yu Sok (1846) Multe sărbători populare sunt strâns legate de riturile șamanice. Acestea sunt transmise de la o generație la alta. Trei rituri au o importanță mai mare: Yeonggo, Dongmaeng și Mucheon . Yeonggo este o serbare cu tobă care se presupune că animă spiritele. Dongmaeng este o serbare a recoltelor, iar Mucheon include dansul pentru ceruri. Aceste spectacole au fost perfecționate de-a lungul secolelor, iar jocurile au fost adăugate și în perioada Trei Regate.
În imaginea „Dae Kwae Do” este prezentat o serbare. Prezintă ssireum (un tip de meci de luptă) și taekgyeon. Ambele arte marțiale există și astăzi, darTaekgyeon nu trebuie confundat cu taekwondo. Spre deosebire de China și Japonia, artele marțiale erau o parte din viața publică și de sărbătoare la acea vreme. Alte jocuri includ aruncarea săgeților într-o oală (Tuho) și un joc de aruncare de bețe (Jeopo). Există, de asemenea, lupte cu pietre tradiționale (Seokjeon), leagăne (Geune Tagi), teatru mascat și un joc cu mingea (Gyeokgu).
Zilele în care se organizează sărbătorile variază între regiuni, între foste imperii și de-a lungul timpului, dar acestea au loc întotdeauna împreună cu alte serbări sau rituri.
Pictura coreeană Cele mai vechi picturi din peninsula coreeană sunt picturile rupestre. Odată cu sosirea budismului din China, tehnicile sale de pictură au fost, de asemenea, adoptate. Acestea au putut să se stabilească repede, dar tehnicile indigene nu au fost complet înlocuite.