miniatura|Indicele de Percepție a Corupției în Țări (2023) Corupție se numește un abuz, activ sau pasiv, al funcționarilor publici (fie numiți, fie aleși), în scopul obținerii de avantaje financiare private sau de alte beneficii.
Corupția reprezintă folosirea abuzivă a puterii publice, în scopul satisfacerii unor interese personale sau de grup. Ca act antisocial, corupția este foarte frecvent întâlnită în societate și este deosebit de gravă deoarece favorizează interesele unor particulari, mai ales în aria economică, afectând interesele colective prin: însușirea, deturnarea și folosirea resurselor publice în interes personal, ocuparea unor funcții publice prin relații preferențiale, încheierea unor tranzacții prin eludarea normelor morale și legale.
Corupția vizează un ansamblu de activități imorale, ilicite, ilegale realizate nu numai de indivizi cu funcții de conducere sau care exercită un rol public, ci și de diverse grupuri și organizații, publice sau private, în scopul obținerii unor avantaje materiale sau morale sau unui statut social superior prin utilizarea unor forme de constrângere, șantaj, înșelăciune, mituire, cumpărare, intimidare.
Printre cauzele care favorizează apariția corupției se regăsesc și: slăbirea autorității statului datorită ineficienței instituțiilor acestuia, degradarea nivelului de trai al indivizilor, lipsa unor valori sociale însoțită de alterarea respectării principiilor morale, lipsa unei reforme la nivelul instituțional și legislativ care să fie în concordanță cu condițiile socio-economice.
În Republica Moldova, Legea Nr. 90 din 25.04.2008 cu privire la prevenirea și combaterea corupției definește corupția ca orice folosire ilegală de către o persoană cu statut public a funcției sale pentru primirea unor foloase materiale sau a unui avantaj necuvenit pentru sine sau pentru o altă persoană contrar intereselor legitime ale societății și ale statului ori acordare ilegală a unor foloase materiale sau avantaje necuvenite unei alte persoane.
Niveluri de corupție
Corupția poate avea loc la diferite scări. Există corupție care apare ca mici favoruri între un număr mic de persoane (mica corupție), corupția care afectează guvernul la scară largă (marea corupție), cât și corupția care face parte din structura de zi cu zi a societății (corupția sistemică), inclusiv corupția care permite existenta unor rețele de crimă organizată.
Mica corupție Prin mica corupție se înțelege acel sector din corupție care nu aduce atingere intereselor majorității indivizilor unui stat. În această categorie poate fi inclusă corupția unui cadru medical, a unui funcționar, etc care prin deciziile lor favorizează un individ sau grup de indivizi în detrimentul altora, dar acest gen de nedreptate este limitată în timp și spațiu.
Marea corupție Prin marea corupție se înțelege corupția la nivel înalt a unui funcționar, demnitar, etc. Acest gen de corupție are ca și caracteristică principală efectul asupra întregului stat și a indivizilor care îl compun. Urmările acestui gen de corupție se pot traduce în costuri directe sau indirecte care vor fi suportate într-un final de toți contribuabilii.
Sistemul guvernamental din multe țări este împărțit în ramurile legislative, executive și judecătorești în încercarea de a furniza servicii independente care sunt mai puțin supuse marea corupție din cauza independenței lor unul față de celălalt.
Corupție sistemică
Corupția sistemică (sau corupția endemică) este corupția pe care se datorează în primul rând punctelor slabe ale unei organizații sau a unui proces. Acesta poate fi în contrast cu funcționari sau agenți care acționează corupt în mod individual în cadrul sistemului. Factorii care încurajează corupția sistemică includ conflictele de interese, puterile discreționare, puterile monopoliste, lipsa de transparență, salariile mici și o cultură a impunității. Printre actele specifice de corupție se numără luarea de mită, șantajul, și deturnarea de fonduri, într-un sistem în care "corupția devine regula, mai degrabă decât o excepție". Oamenii de știință disting între corupția sistemică centralizată și descentralizată, în funcție de nivelul din stat sau din guvern la care are loc actul de corupție; în unele țări precum statele post-sovietice ambele tipuri au loc.
Corupția din diferite sectoare miniatura|Convenția Națiunilor Unite împotriva corupției Corupția poate apărea în multe sectoare precum administrații publice, companii private sau chiar ONG-uri. Cu toate acestea, numai în instituțiile controlate în mod democratic, există un interes al publicului (proprietar) să dezvolte mecanisme interne de combatere a corupției.
Guvernul și sectorul public
Corupția din sectorul public include corupția proceselor politice, a agențiilor guvernamentale precum poliția cat și corupția proceselor de alocare a fondurilor publice pentru contracte, subvenții și angajare.
Corupția politică
Corupția politică este abuzul de putere publică, de funcție sau de resurse ale oficialilor guvernamentali pentru câștig personal, pentru deturnare de fonduri, solicitare sau oferire de mită. De asemenea, este considerat corupție politică actul unor oficiali de a se menține în funcții prin schimbarea abuziva a unor legi. Studiile sugerează că fenomenul corupției poate avea și consecințe sociale - cetățenii cărora li se cere mită sunt mai puțin probabili să se identifice cu țara sau regiunea lor de origine.
Corupția din forțele de poliție
Corupția din organele de poliție reprezinta un abuz de funcție pentru obținerea de beneficii financiare, câștiguri personale sau avansare în carieră. Aceste abuzuri pot urmării blocarea unei anchete sau un arest selectiv. O formă comună de corupție a poliției este solicitarea sau acceptarea mitei pentru a nu raporta rețele de traficanți de persoane, droguri sau alte activități ilegale. Un alt exemplu îl reprezintă încălcarea de către agenți de poliție a codul de conduită, în scopul de a asigura condamnări pentru anumiți suspecți - inclusiv prin utilizarea probelor falsificate. Mai rar, anumiți ofițeri de poliție pot participa ei înșiși în rețele de crimă organizată. În cele mai multe orașe există departamente speciale pentru a investiga corupția internă a poliției sau greșelile de anchetare.
Corupția judiciară
Corupția judiciară se referă la abateri ale judecătorilor legate de corupție, prin primirea sau darea de mită, condamnarea necorespunzătoare a criminalilor condamnați sau judecarea argumentelor în mod părtinitor. Corupția guvernamentală a justiției este prezentă în multe țări în curs de dezvoltare, deoarece bugetul este aproape complet controlat de către executiv. Acesta din urmă subminează separarea puterilor în stat, deoarece creează sistemului judiciar o dependență financiară critică. Buna distribuire națională a cheltuielilor guvernamentale privind sistemul judiciar este subiectul economiei constituționale. Corupția din sistemul judiciar poate fi folosită de guvernul de la putere și pentru a oprima partidele de opoziție în detrimentul cetățenilor.
Este important să se facă distincție între două metode de corupție a sistemului judiciar: guvernul (prin planificări bugetare și diverse privilegii) și mediul privat. Corupția din mediul judiciar poate fi dificil de eradicat complet, chiar și în țările dezvoltate.
Corupția din sistemul educațional
Corupția în sistemul de educație este un fenomen la nivel mondial. Corupția în sistemul de admitere la universități este considerată în mod tradițional ca fiind una dintre zonele cele mai corupte din sectorul educației.Osipian, Ararat. (2013). Recruitment and Admissions: Fostering Transparency on the Path to Higher Education. In Transparency International: Global Corruption Report: Education (pp. 148–54). New York: Routledge, 536 p. Încercări recente în unele țări precum Rusia și Ucraina de combatere a corupției educaționale, prin eliminarea examenelor de admitere universitare și introducerea testelor computerizate gradate și standardizate au eșuat în mare măsură.Osipian, Ararat. (2015). Global and Local: Standardized Testing and Corruption in Admissions to Ukrainian Universities. In Carolyn A. Brown (Ed.). Globalisation, International Education Policy, and Local Policy Formation (pp. 215–34). New York: Springer. Unele regimuri autoritare încurajează corupția și controlează politic instituțiile de învățământ, în special în timpul campaniei electorale.
În unele țări, precum anumite țări din Europa de Est și din Asia, corupția apare frecvent în universități.Heyneman, S. P., Anderson, K. H. and Nuraliyeva, N. (2008). The cost of corruption in higher education. Comparative Education Review, 51, 1–25. Acest lucru poate include luarea de mită pentru a ocoli procedurile birocratice, trecerea examenelor sau mărirea notelor.Graeff, P., Sattler, S., Mehlkop, G. and Sauer, C. (2014). "Incentives and Inhibitors of Abusing Academic Positions: Analysing University Students’ Decisions about Bribing Academic Staff" In: European Sociological Review 30(2) 230–41.10.1093/esr/jct036 Dorința de a se angaja în actul de corupție scade dacă indivizii percep mita ca pe o încălcare a normelor sociale și dacă se tem de sancțiuni precum pierderea funcției.
Corupția în religie
Istoria religiei cuprinde numeroase exemple de lideri religioși care atrag atenția asupra corupției care din practicile religioase și instituțiile din timpul lor. Profeții evrei Isaia și Amos critică consiliul rabinic al Iudeii Antice pentru că nu se ridica până la idealurile torei (cărțile sfinte ale lui Moise). În 1517 Martin Luther acuză Biserica Catolică de corupție la scară largă, inclusiv datorita vânzării de indulgențe.Vezi Cele_95_de_teze.
În 2015, profesorul Kevin M. Kruse de la Universitatea Princeton avansează teza că liderii de afaceri din anii 1930 și 1940 au colaborat cu clerici ai bisericii, inclusiv James W. Fifield Jr., ca aceștia să dezvolte și să promoveze o nouă abordare a scripturii care ar minimaliza evanghelia socială și s-ar concentra pe teme precum mântuirea individuală, care era mai potrivită pentru întreprinderile libere.Kevin M. Kruse, One Nation Under God: How Corporate America Invented Christian America (2015), p. 7.
Metode
În corupția sistemică și marea corupție, există metode multiple de corupție care sunt utilizate concomitent, având obiective similare.
Mită
Mituirea implică utilizarea improprie a cadourilor și favoruri în schimbul câștigului personal. Acest lucru este, de asemenea, cunoscut sub numele de comisioane ilegale sau, în Orientul Mijlociu, de bacșiș. Mituirea este cea mai comună formă de corupție. Tipurile de favoruri oferite sunt diverse și includ bani, cadouri, favoruri sexuale, acțiuni ale companiei, divertisment, ocuparea forței de muncă sau beneficii politice. Scopul mituirii poate varia de la a oferi tratament preferențial unor persoane până la a trece cu vederea o crimă.
Darea de mită poate sa fie parte dintr-un proces mult mai generalizat de corupție, fiind folosită adesea pentru a acoperi furturi sau fraude. Luarea de mită poate face mai mulți oficiali susceptibili la șantaj sau extorcare.
Delapidare, furt și fraudă
Delapidarea și furtul constau in însușirea sau folosirea ilegală de către un angajat a unor sume de bani aflate în gestiunea sau administrarea sa. Frauda poate implica și înșelăciune, pentru a convinge un proprietar sa își dea fondurile sau activele unor persoane neautorizate. Printre exemple se numără direcționarea greșită a fondurilor companiei în "societăți fantomă" (și apoi în buzunarele angajaților corupți), spălarea de bani ce provin din ajutoare externe, escrocherii și alte activități corupte.
Extorcare și șantaj
În timp ce mita reprezintă utilizarea de stimulente pozitive pentru scopuri corupte, șantajul se folosește de elemente negative precum amenințări. Aceste amenințări pot include amenințări cu violență sau cu închisoarea precum și expunerea secretelor unui individ sau crime anterioare.