Anton Raky () a fost un inginer, geolog și antreprenor german. Este considerat un pionier de succes și un inventator în domeniul tehnologiei forajului la mare adâncime și al prospecțiunii geologice miniere și petroliere. Raky a forat și exploatat puțuri în Europa, Africa, America Centrală și de Sud și a forat în căutare de apă, petrol, huilă, lignit, potasiu și minereuri. El a înființat două importante companii constructoare de mașini în Erkelenz și Salzgitter-Bad, care există și în ziua de azi.
Anton Raky a locuit continuu circa 5 ani în orașul românesc Câmpina și a extras petrol timp de aproape trei decenii din împrejurimile localității.
Familie Anton Raky a fost fiul lui Franz Raky și al Karolinei Abt, iar doi din unchii săi, Anton Abt și Ludwig Abt, erau preoți catolici. Bunicul său, Johannes Josef Abt, era proprietarul unui atelier de forjat. Pe 14 septembrie 1893, Anton Raky s-a căsătorit la Durrenbach (Alsacia) cu Martha Immler (n. 5 noiembrie 1873, în Zeulenroda; † 7 februarie 1898, în Köln). Cei doi au avut doi fii, Anton și Otto. După moartea Marthei Immler, Raky s-a recăsătorit la Osek (zona Erzgebirge), pe 4 noiembrie 1902, cu Rosa Thiele (n. 9 mai 1883, în Osek; † 9 Juni 1955, în Langebrück), fiica antreprenorului de forări Julius Thiele. Cuplul a avut o fată, Annerose, dar căsătoria s-a sfârșit prin divorț. A treia căsătorie a fost cu Sophie Devaux (n. 7 iunie 1884, la Viena; † 24 ianuarie 1961, la Viena). Au avut patru copii: Hasso (viitoarea actriță Hortense Raky), Sigrid Antoinette, Judith și Udo.
Începuturi În atelierul bunicului său din Kiedrich, în regiunea Rheingau, Anton Raky a învățat meseria de lăcătuș și a conceput o sapă de foraj specială pentru antreprenorul originar din Köln Emanuel Przibilla. Acesta venise din Silezia Inferioară și prospecta la acea vreme o ocnă de sare la Kiedrich. Przibilla a fost impresionat de talentul tânărului Raky și l-a angajat în compania sa, iar acesta a început să se concentreze pe ameliorarea tehnicilor de foraj de adâncime.
Angajat apoi ca inginer de foraj în societatea alsaciană „Gute Hoffnung” (în ), el a brevetat în 1894 un sistem de forare prin șocuri rapide (Schnellschlag-Bohrkran Nr. 7), care a permis efectuarea de sondaje în Alsacia până la adâncimi 340 de metri, ceea ce i-a adus o recunoaștere mondială. La acea vreme Alsacia era o parte a teritoriului Alsacia-Lorena, care aparținea Imperiului German. Anton Raky și „Gute Hoffnung” au încercat să vândă licența sistemului către cel mai mare concurent al lor alsacian, compania „Pechelbronner Ölbergwerke” din Merkwiller-Pechelbronn, dar proiectul a eșuat.
Internationale Bohrgesellschaft AG mini|Uzina din Erkelenz, circa 1900 Anton Raky a fondat compania „Internationale Bohrgesellschaft AG” (I.B.G.) pe 8 august 1895, în cartierul Ruprechtsau din Strasbourg, împreună cu Heinrich Otto Seib, un om de afaceri din oraș, și cu alți asociați din Alsacia. Firma urma să exploateze comercial patentul sistemului de forare prin șocuri rapide, iar capitalul inițial a fost de 400.000 de mărci. El a fost majorat la 500.000 de mărci în 1898.
În 1896, compania deținea doar un mic atelier de reparații în Erkelenz, dotat cu un singur motor de 2 CP. Cu toate acestea, în 1902 I.B.G. și-a mutat sediul principal în Erkelenz. Seib a demisionat din companie, iar banca A. Schaaffhausen'scher Bankverein a devenit principalul finanțator. În 1905, fostul atelier de reparații se transformase deja într-o mare uzină, conectată printr-o legătură feroviară proprie cu calea ferată Aachen–Mönchengladbach din vecinătate. În uzină erau angajați 300 de muncitori, alți 1.500 lucrau în companiile externe de foraj, iar societatea dispunea de 70 de tehnicieni și ingineri.
Deoarece compania a crescut rapid, dar nu exista suficientă forță de muncă în Erkelenz, aceasta a trebuit recrutată din afara localității, fiind necesară și crearea spațiului de locuit pentru noii angajați. Între anii 1904-1906 a fost construită o nouă zonă rezidențială la est de oraș, nu departe de fabrică, zonă denumită și în ziua de azi „Kairo” (pronunțat: Ka-iro; în ) în limbajul popular, datorită frontoanelor și turnurilor exotice de pe unele case. În 1905, I.B.G. a avut propriul pavilion la Expoziția Universală de la Liège, unde, în colaborare cu profesorul german Henry Potonié, a creat și expus un model la scară al acestui cartier, precum și diorama unei exploatări de huilă incluzând o sondă de foraj, ceea ce a atras o mare atenție din partea profesioniștilor din domeniu.
Zona rezidențială construită de Raky la Erkelenz este divizată în două de o stradă denumită „Rosenstraße”, în onoarea celei de-a doua lui soții, Rosa Thiele, și a fetei lor, Annerose.
La început, compania lui Anton Raky a forat după huilă în zona Erkelenz și în regiunile înconjurătoare: bazinul minier Aachen, bazinul Ruhr și provincia belgiană Limburg. În 1901 a extras pentru prima dată cărbune din zona comunei As, în serviciul lui André Dumont, iar în anii următori șapte mine de cărbune au fost înființate în bazinul minier Limburg.
I.B.G. și-a extins curând operațiunile de forare și în domeniul clorurii de potasiu, al țițeiului și altor minereuri și, începând din 1900, a început să extragă petrol din câmpuri petroliere românești, lângă Moreni și Câmpina. Raky a cumpărat concesiuni de petrol în nordul Germaniei și în România și a fondat companii de extracție precum „Deutsche Mineralölindustrie AG” sau „Regatul Român”, devenit ulterior „Astra Română” în urma unei fuziuni. Peste 100 de puțuri de forare ale companiei I.B.G. operau simultan în Germania, Belgia, Franța, România, Rusia, Africa și Brazilia. Valoarea dividendelor I.B.G. a sporit cu 500% în 1906 și 1907.
Mecena și proprietar de vile mini|links|Iazul Raky și poarta de acces a fostei vile Raky din Dalheim-Rödgen
În Erkelenz, Raky a fost un patron generos al orașului. În 1898, spre încântarea locuitorilor, el a asigurat iluminatul electric al străzilor principale, pieței publice și al unor localuri. A donat bani pentru noua clădire a liceului de băieți, a casei parohiale, pentru proiectul pieței publice și al Pieței Johannis. În gara Erkelenz nu opreau trenurile interurbane, dar acest lucru s-a schimbat deoarece Raky, care călătorea foarte mult cu trenul, trăgea în mod regulat semnalul de alarmă pentru a putea coborî acolo. Datorită mobilității sale deosebite, a fost primul proprietar de automobil din ceea ce era pe atunci districtul Erkelenz. A cumpărat moara Rödgener Mühle din Dalheim-Rödgen și a construit vizavi de ea o vilă cu aspect de castel pe care a folosit-o pe post de casă de la țară, unde găzduia numeroase partide de vânătoare. Fosta poartă a vilei și un pavilion cu tavan boltit se mai păstrează și în ziua de astăzi.
Lex Gamp În scopul forajului intensiv pentru extracția antracitului, I.B.G. a achiziționat un număr mare de câmpuri miniere. Guvernul prusac a remarcat activitățile companiei și a amendat, pe 5 iulie 1905, Legea generală a minelor din 24 iunie 1865/1892, interzicând achiziționarea depozitelor de antracit și clorură de potasiu de către companiile private. Legea, denumită popular „Lex Gamp”, după numele parlamentarului Karl von Gamp-Massaunen, principalul avocat al acesteia, mai prevedea interzicerea pentru o perioadă de doi ani a forajelor pentru antracit și clorură de potasiu și necesitatea obținerii în viitor a unei licențe de stat pentru extracția lor. Acest lucru a făcut ca I.B.G. să-și reducă semnificativ operațiunile de forare și să se concentreze mai mult pe fabricarea echipamentului de forat.
Wirth Din cauza acestei noi situații legale, banca A. Schaaffhausen'sche Bankverein și-a retras finanțarea în 1907, iar Anton Raky a fost obligat să demisioneze din funcția de director general al I.B.G. Diferite filiale ale I.B.G. au fost vândute. În 1916, departamentul de foraj și parcul de utilaje de foraj aparțineau Deutsche Erdöl-AG (DEA), iar când această sucursală a vrut în același an să închidă uzina de echipamente și mașini de foraj din Erkelenz, antreprenorii Otto Wolff din Köln și Alfred Wirth au cumpărat compania și au reorganizat-o sub conducerea lui Wirth, cu numele „Maschinen- und Bohrgerätefabrik Alfred Wirth & Co.”
Producătorul norvegian de echipament petrolier Aker Solutions a devenit în 2009 acționarul majoritar al DEA. Compania din Erkelenz produce acum echipamente pentru forat tuneluri, utilaje pentru construcția fundațiilor în proiectele de infrastructură, componente de bază și soluții complete pentru industria petrolieră și a gazelor naturale, precum și sisteme de pompare pentru industria minieră. Compania a fost redenumită „Aker Wirth” și a fost o divizie a Aker Solutions Group. În 2014, în urma unei restructurări în cadrul grupului, uzina din Erkelenz a devenit parte a MHWirth (acronim pentru Maritime Hydraulics Wirth), care aparține grupului Akastor. Circa 680 de persoane sunt angajate în Germania.
Alte companii mini|links|Raky și compania sa, „Societatea Câmpina-Moreni”, în 1906 Până la izbucnirea Primului Război Mondial, în 1914, Anton Raky a efectuat operațiuni de foraj și extracție și peste hotare: la Kerci, Maikop și Baku (în Imperiul Rus) și la Câmpina (în România).
După război, el a devenit director general la sediul principal al Deutsche Erdöl-AG (DEA) de la Berlin și a fondat compania „Anton Raky, Tiefbohrungen” în Salzgitter, care a exploatat cariere de minereu de fier în zonă. În 1920, el a format consorțiul „Fortuna”, prin asocierea cu uzinele Rombacher și Ilseder Hütte. În 1923, Raky a înființat „Bergbau AG Salzgitter” împreună cu August Thyssen. La sfârșitul anilor 1920, Anton Raky deținea circa 53 milioane de m² de concesiuni de minereu, dar exploatarea lor necesita investiții de capital riscante.
Raky a efectuat foraje petroliere pe cursul superior al Rinului (la Bruchsal) și în Saxonia Inferioară (la Berkhöpen, Nienhagen și Wietze). A descoperit depozite de lignit pe malul stâng al cursului inferior al Rinului. Ca geolog șef, el l-a angajat pe importantul specialist german August Moos. Totuși, costurile lucrărilor de explorare și prospectare au copleșit până la urmă compania, iar Raky AG a fost declarată insolventă în 1932/1933.
Părți din companie au fost preluate de Preußag și de Wintershall AG. Un nou proprietar a continuat să exploateze „Bergbau AG” în Salzgitter-Bad Windmühlenberg, care a fost apoi încorporată în conglomeratul nazist Reichswerke Hermann Göring, pe 5 august 1937. Astăzi, compania este denumită Salzgitter Maschinenbau AG (SMAG).
Raky a fost grav rănit în explozia unui puț petrolier din România, în 1923, și s-a retras din viața publică în 1936.
În ce privește importanta sa contribuție la dezvoltarea tehnologiei forajului de adâncime, Anton Raky poate fi comparat doar cu un număr restrâns de astfel de specialiști, printre care Richard Sorge.
Activitatea din România miniatura|Biserica Sf. Anton de Padova, ctitorită de Anton Raky la Câmpina. miniatura|„Podul lui Rache”.
Anton Raky și-a început prospecțiunile din România la începutul anilor 1900, când s-a mutat la Câmpina. În 1903 el a cumpărat vila lui Alexandru G. Cantacuzino, un numismat, filatelist și publicist, director al Monitorului Oficial și Imprimeriilor Statului.