Lactarius albocarneus Max Britzelmayr, 1895) din încrengătura Basidiomycota, în familia Russulaceae și de genul LactariusIndex FungorumMycobank este o specie de ciuperci necomestibile destul de răspândită care coabitează, fiind un simbiont micoriza (formează micorize pe rădăcinile arborilor). O denumire populară nu este cunoscută. În România, Basarabia și Bucovina de Nord trăiește în grupuri mai mari sau mai mici, pe sol calcaros și umed, în păduri de conifere, adesea pe mușchi, sub brazi argintii și molizi. Apare de la deal la munte, cu predilecție în regiuni montane, din (august) septembrie până în noiembrie.Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 2, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1980, p. 396-397, ISBN 3-405-12081-0 Hans E. Laux: „Der große Pilzführer, Editura Kosmos, Halberstadt 2001, p. 438-439, ISBN 978-3-440-14530-2

Taxonomie thumb|left|160px|Max Britzelmayr Poate deja renumitul savant Elias Magnus Fries a descoperit specia ca primul în 1821, denumind-o Agaricus fascinans,Elias Fries: „Systema mycologicum”, vol. 1, Editura Ernest Mauritius, Greifswald, 1821, p. 64 dar descrierea lui este prea imprecisă și vagă și, de aceea, nu a fost acceptată, consecvent, de asemenea, și taxonul lui, Lactarius fascinans din 1838.Elias Fries: „Epicrisis systematis mycologici, seu synopsis hymenomycetum”, Editura Typographia Academica, Uppsala (1836-1838), p. 336

Numele binomial Lactarius albocarneus, valabil până în prezent (2021), a fost determinat de micologul bavarez Max Britzelmayr în volumul 62 al jurnalului micologic Botanisches Centralblatt din 1895.Max Britzelmayr: „Lactarius albocarneus”, în: „Botanisches Centralblatt”, nr. 62, nr. 10, München 1897, p. 309

În 1940, aceiași specie a fost determinată drept Lactarius glutinopallens de micologii danezi Frits Hansen Møller (1887–1962) și Jakob Emanuel Lange în volumul 5 al operei lui Lange Flora Agaricina Danica din 1940,Jakob Emanuel Lange: „Flora Agaricina Danica”, vol. 5, Editura Recato AS, Copenhaga 1940, p. 39 fiind astfel un homonim. Totuși taxonul se mai găsește în cărți micologice, de exemplu la Bruno Cetto (vezi sus). De asemenea, transferul speciei la genul Lactifluus sub păstrarea epitetului prin micologul german Otto Kuntze, de verificat în volumul 3 al operei sale Revisio generum plantarum:vascularium omnium atque cellularium multarum secundum leges nomenclaturae internationales cum enumeratione plantarum exoticarum in itinere mundi collectarum din 1898Otto Kuntze: „Revisio generum plantarum:vascularium omnium atque cellularium multarum secundum leges nomenclaturae internationales cum enumeratione plantarum exoticarum in itinere mundi collectarum”, vol. 3, Editura Arthur Felix, Leipzig 1898, p. 489 a fost respins.

Toate celelalte încercări de redenumire nu sunt folosite, dar acceptate sinonim.

Epitetul specific este derivat din cuvintele latine (=alb)Erich Pertsch: „Langenscheidts Großes Schulwörterbuch”, ed. a 13-ea, Editura Langenscheidt, Berlin, München, Viena, Zürich, New York 1999, p. 71 și adjectivul substantivului (=carne),Erich Pertsch: „Langenscheidts Großes Schulwörterbuch”, ed. a 13-ea, Editura Langenscheidt, Berlin, München, Viena, Zürich, New York 1999, p. 170 datorită aspectului pe exterior.

Descriere thumb|left|250px|Bres.: Lactarius fascinans Pălăria: are un diametru de 4–7 (9) cm, este nu prea cărnoasă, puțin elastică, pentru mult timp convexă cu marginea răsfrântă spre picior, apoi din ce în ce mai plată și chiar adâncită în centru, cu marginea atunci ondulată. Cuticula este netedă, pe vreme uscată cu aspect mătăsos și brumat argintiu, dar la umezeală forte vâscoasă, fără zone concentrice. Coloritul tinde între izabel sau palid gri, slab gri-ocru sau gri-liliaceu, carneu deschis până la gri-brun ori gri-violet. Când cuticula este apăsată, devine repede violet-negricioasă. Lamelele: sunt dese, subțiri, și intercalate, orizontale sau slab arcuite, cu muchii ascuțite, fiind ori aderate larg la picior, ori scurt decurente de-a lungul lui. Coloritul este la început albicios, devenind cu vârsta slab ocru. Piciorul: are o înălțime de 4-7 cm și o grosime de 1-1,5 (2) cm, este mlădios-spongios, cilindric cu o bază păroasă, mai întâi împăiat, iar la bătrânețe gol pe dinăuntru. Suprafața netedă cu aspect slab longitudinal fibros, este lucioasă, iar la umezeală vâscoasă. Coloritul albicios până slab maroniu deschis este uneori pătat ocru. Nu prezintă un inel. Carnea: destul de elastică, și albicioasă ce se decolorează după tăiere gălbui, are un miros slab fructuos, dar un gust amar, astringent și foarte iute. Laptele: care curge abundent la început, este alb și subțire. Deși nu se decolorează în contact cu aerul, devine, odată uscat, galben-sulfureu. Este și el amar, iute și astringent ca carnea. Caracteristici microscopice: are spori rotunjori, ușor amilozi (ce înseamnă colorabilitatea structurilor tisulare folosind reactivi de iod), hialini (translucizi), ornamentați pe suprafață cu crestături parțial reticulate precum presărați cu negi izolați de până la 1 µm cu o mărime de 9-13 x 9-12 microni. Pulberea lor este gălbuie. Basidiile cu (2)-4 sterigme fiecare sunt clavate și măsoară 50-55 x 10-12 microni. Cistidele (celule de obicei izbitoare și sterile care pot apărea între basidii și himen, stratul fructifer) sunt fusiforme și ascuțite cu o dimensiune de 70-80 x 5-15 microni.Giacomo Bresadola: „Iconographia Mycologica, vol. XVIII, Editura Società Botanica Italiana, Milano 1931, p. + tab. 900 Pleurocistidele (elemente sterile situate în himenul de pe fețele lamelor) de 65-100 × 8-10 microni sunt numeroase, în formă de lanțetă și înălțate, fiind uneori colorate palid gălbui. Prezintă și multe cheilocistide (elemente sterile situate pe muchia lamelor) îngust fusiforme sau în formă de sulă și nu rar vârfuri cu aspectul unui cordon perlat, măsurând 30-70 × 6,5-10 microni. Muchiile sunt eterogene. Pileocistidele (elemente sterile de pe suprafața pălăriei) într-un trichoderm gros de 200-300 µm constau din hife translucide, ascendente și neregulat încolăcite, late de 2-3µm.Josef Breitenbach & Fred Kränzlin: „Pilze der Schweiz”, vol. 6 – Russulaceae, Editura „Verlag Mykologia”, Lucerna 2005, p. 44, ISBN 3-85604-060-9 Reacții chimice: cuticula se decolorează cu acid sulfuric slab gri-roșiatic, carnea și lamelele cu anilină de fenol peste roz, vinaceu în violet-negricios, cu fenol încet de la roșu de somon la brun închis, cu guaiacol după o jumătate de oră palid liliaceu, cu sulfat de fier după 5 minute carneu-măsliniu, și carnea cu tinctură de Guaiacum după ceva timp gri-verzui deschis.Rose Marie și Sabine Maria Dähncke: „700 Pilze in Farbfotos”, Editura AT Verlag, Aarau - Stuttgart 1979 și 1980, p. 549, ISBN 3-85502-0450Meinhard Michael Moser: „Kleine Kryptogamenflora Mitteleuropas”, ediția a 4-a, vol. II/b 2 „Röhrlinge und Blätterpilze”, Editura Gustav Fischer, Stuttgart 1978, p. 456

Confuzii Ciuperca poate fi confundată preponderent cu specii înrudite, aproape toate necomestibile sau otrăvitoare, amare sau iute. Exemple sunt: Lactarius acris (necomestibil),Bruno Cetto: „I funghi dal vero”, vol. 5, Editura Arte Grafiche Saturnia, Trento 1986, p. 362-363, ISBN 88-85013-37-6 Lactarius aspideus sin. Lactarius flavidus (necomestibil),Bruno Cetto: „I funghi dal vero”, vol. 4, Editura Arte Grafiche Saturnia, Trento 1983, p. 360-361, ISBN 88-85013-25-2 Lactarius azonites (necomestibil),Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 2, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1980, p. 376-377 - 1, ISBN 3-405-12081-0 Lactarius blennius (necomestibil),Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 1, ed. a 5-a, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1979, p. 364-365/1, ISBN 3-405-12116-7Bruno Cetto: “I funghi dal vero”, vol. 7, Editura Arte Grafiche Saturnia, Trento 1993, p. 336-337, ISBN 88-85013-57-0 (editat postum) Lactarius decipiens (necomestibil),Bruno Cetto: „I funghi dal vero”, vol. 4, Editura Arte Grafiche Saturnia, Trento 1983, p. 384-385, ISBN 88-85013-25-2 Lactarius flexuosus (necomestibil),Bruno Cetto: „I funghi dal vero”, vol. 4, Editura Arte Grafiche Saturnia, Trento 1983, p. 376-377 - 2, ISBN 88-85013-25-2 Lactarius fluens (necomestibil),Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 3, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1980, p. 304-305, ISBN 3-405-12124-8 Lactarius glyciosmus (condiționat comestibil),Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 2, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1980, p. 380-381 - 2, ISBN 3-405-12081-0 Lactarius pallidus (necomestibil),Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 2, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1980, p. 390-391, ISBN 3-405-12081-0 Lactarius pubescens (otrăvitor),Bruno Cetto: „I funghi dal vero”, vol. 4, Editura Arte Grafiche Saturnia, Trento 1983, p. 364-365, ISBN 88-85013-25-2 Lactarius uvidus (necomestibil),Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 1, ed. a 5-a, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1979, p. 370-371, ISBN 3-405-12116-7 Lactarius vietus (necomestibil)Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 3, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1980, p. 306-307, ISBN 3-405-12124-8 sau Lactarius violascens'' (necomestibil).Bruno Cetto: „I funghi dal vero”, vol. 4, Editura Arte Grafiche Saturnia, Trento 1983, p. 370-371, ISBN 88-85013-25-2

Specii asemănătoare în imagini

Valorificare Deși de miros plăcut, specia este necomestibilă din cauza gustului amar, astringent și foarte iute.

Note

Bibliografie Giacomo Bresadola: „Iconographia Mycologica, vol. VIII, Editura Società Botanica Italiana, Milano 1928 (pentru cercetarea în total) Bruno Cetto: „I funghi dal vero”, vol. 1-7, Editura Arte Grafiche Saturnia, Trento 1976-1993 (pentru cercetarea în total) Marcel Bon: „Pareys Buch der Pilze”, Editura Kosmos, Halberstadt 2012, ISBN 978-3-440-13447-4</ref> Rose Marie Dähncke: „1200 Pilze in Farbfotos”, Editura AT Verlag, Aarau 2004, ISBN 3-8289-1619-8 Ewald Gerhard: „Der große BLV Pilzführer“ (cu 1200 de specii descrise și 1000 fotografii), Editura BLV Buchverlag GmbH & Co. KG, ediția a 9-a, München 2018, ISBN 978-3-8354-1839-4 German Josef Krieglsteiner, Andreas Gminder, Wulfard Winterhoff: „Allgemeiner Teil: Ständerpilze: Leisten-, Keulen-, Korallen- und Stoppelpilze, Bauchpilze, Röhrlings- und Täublingsartige“, în: G. J. Krieglsteiner (ed.): „Die Großpilze Baden-Württemberg“, vol. 2, Editura Eugen Ulmer, Stuttgart 2000, ISBN 3-8001-3531-0 Meinhard Michael Moser: „Röhrlinge und Blätterpilze - Kleine Kryptogamenflora Mitteleuropas” ediția a 5-ea, vol. 2, Editura Gustav Fischer, Stuttgart 1983

Legături externe

albocarneus, mai multe imagini

Categorie:Lactarius Categorie:Micoriză Categorie:Ciuperci necomestibile Categorie:1895 în știință