Avlonari (în ) este un sat și o comună a municipalității Kymi-Aliveri, situată în partea de est a insulei egeene Evia (Eubeea) a Greciei. A fost sediul municipalității Avlon, al cărei nume provine de la anticul Aulon, o fostă episcopie romano-catolică transformată în secolul al XX-lea într-un scaun episcopal titular.

În 2011 populația satului era de 637 de locuitori, iar cea a comunei, care mai includea satele Chania, Dafni, Elaia și Lofiskos, de 1.354 de locuitori. Avlonari este situat pe un deal, la 13 km nord-est de orașul Aliveri, la 15 km sud de orașul Kymi și la 47 km est de orașul Chalcis, capitala insulei.

Populație An Populația satului Populația comunei 1981 - 1.573 1991 776 - 2001 761 1.539 2011 637 1.354

Istorie dreapta|miniatura|250x250px| Avlonari Aulon, numele antic al orașului, apare în Notitiae Episcopatuum, începând din vremea domniei împăratului bizantin Leon al VI-lea Filozoful (886-912), ca episcopie creștină, sufragană a scaunului mitropolitan al Atenei,Heinrich Gelzer, Ungedruckte und ungenügend veröffentlichte Texte der Notitiae episcopatuum, în: Abhandlungen der philosophisch-historische classe der bayerische Akademie der Wissenschaften, 1901, p. 556, nº 489. sub influența Patriarhiei Constantinopolului. Nu se cunosc numele episcopilor din primul mileniu.Michel Lequien, Oriens christianus in quatuor Patriarchatus digestus, Paris 1740, Vol. II, coll. 226-227

După Cruciada a patra (1202–1204), insula Evia a fost capturată de cruciați, care au înființat aici baronii italiene (inițial lombarde, mai târziu sub control venețian), iar Aulon a devenit dieceză a Bisericii Romano-Catolice.Lequien, Oriens christianus, Vol. III, coll. 837-838.Raymond Janin, v. Aulon, în Dictionnaire d'Histoire et de Géographie ecclésiastiques, vol. V, 1931, coll. 671-672 Un grec, Teodoros, a fost numit episcop, dar a fost destituit de Arhidieceza Mitropolitană Romano-Catolică de Atena, pentru că a refuzat să fie hirotonit conform ritului latin; papa Inocențiu al III-lea l-a repus în scaunul episcopal după ce Teodoros a acceptat supunerea liturgică în decembrie 1208. Totuși, o scrisoare papală din iulie 1210 menționează deja un „episcop ales”, probabil pentru a-l înlocui pe problematicul grec Teodor, căruia Inocențiu al III-lea i-a adresat încă două scrisori în 1211.

În jurul anului 1234 toate scaunele episcopale romano-catolice de pe insula Eubeea au fost contopite în Dieceza Latină de Negroponte; localitățile Aulon și Negroponte și-au disputat timp de câțiva ani rolul de sediu episcopal.

În timpul stăpânirii venețiene a insulei Eubeea (secolul al XV-lea), au fost construite douăsprezece turnuri înalte de 50 m la nord-est și nord de Avlonari pentru a proteja satul de atacatori.

Scaun episcopal titular Deși nu mai este astăzi scaun episcopal rezidențial, Aulon este înscris de Biserica Catolică în lista episcopiilor titulare, neconfundându-se cu dieceza adriatică Aulon prin utilizarea pentru Aulonul eubeean a adjectivului latin Aulonensis, în timp ce adjectivul latin referitor la celălalt Aulon din Epir (actualul oraș Vlore din Albania) este Aulonitanus.Annuario Pontificio 2013 (Libreria Editrice Vaticana 2013 ), p. 842

Dieceza a fost restaurată nominal în 1933 ca episcopie titulară romano-catolică.

Ea a fost condusă până în prezent de următorii episcopi titulari:

Tomás Juan Carlos Solari (23 august 1943 - 20 septembrie 1948) în calitate de episcop auxiliar de Buenos Aires (Argentina) (23 august 1943 - 20 septembrie 1948); mai târziu arhiepiscop mitropolit de La Plata (Argentina) (20 septembrie 1948 - 13 mai 1954) Manuel Tato (13 noiembrie 1948 - 11 iulie 1961) în calitate de episcop auxiliar de Buenos Aires (Argentina) (13 noiembrie 1948 - 11 iulie 1961); ulterior episcop de Santiago del Estero (Argentina) (11 iulie 1961 - 12 august 1980) Manuel Augusto Cárdenas (7 aprilie 1962 - 28 iulie 1998), mai întâi ca episcop auxiliar de Buenos Aires (7 aprilie 1962 - 22 aprilie 1975), apoi ca episcop auxiliar al Ordinariatului catolicilor de rit oriental din Argentina (11 noiembrie 1975 - 11 februarie 1992) și în cele din urmă ca episcop emerit.

Note

Bibliografie Michel Lequien, Oriens christianus in quatuor Patriarchatus digestus, Paris 1740, Tomo II, coll. 226-227 Raymond Janin, lemma 'Aulon', în Dictionnaire d'Histoire et de Géographie ecclésiastiques, vol. V, 1931, coll. 671-672

Legături externe GCatholic Avlonari la GTP Travel Pages Video despre Avlonari din programul de călătorie al ERT Traveling in Greece (Menoume Ellada) 

Categorie:Sate din Grecia