Anne Tyler (n. 25 octombrie 1941) este un romancier, scriitor de nuvele și critic literar american. A publicat douăzeci și trei de romane, printre care Cina la restaurantul casei de bolnavi (1982), Turistul accidental (1985) și Lectii de respiratie (1988). Toate trei romane au fost finaliste pentru Premiul Pulitzer pentru ficțiune, iar Lecțiile de respirație a câștigat premiul în 1989. De asemenea, a câștigat Premiul Janet Heidinger Kafka, Premiul pentru carte ambasador și Premiul Cercului Național al Criticilor de Carte . În 2012 a primit Premiul Sunday Times pentru excelență literară. Cel de-al douăzecilea roman al lui Tyler, O bobina de fir albastru, a fost selectat pentru premiul Man Booker în 2015, iar Roscata de pe marginea drumului a fost selectat pentru același premiu în 2020. Este recunoscută pentru personajele pe care le-a dezvoltat pe deplin, pentru „detaliile sale strălucite imaginate și absolut precise”, „stilul său riguros și ingenios” și „limbajul său inteligent și deschis”.
Tyler a fost comparata cu John Updike, Jane Austen și Eudora Welty, printre alții.
Tinerete si educatie Cea mai mare dintre cei patru copii, s-a născut în Minneapolis, Minnesota . Tatăl ei, Lloyd Parry Tyler, era chimist industrial și mama ei, Phyllis Mahon Tyler, asistentă socială. Amândoi părinții ei erau quakerii care erau foarte activi cu cauze sociale în Midwest și Sud. Familia ei a trăit într-o succesiune de comunități de Quaker din sud până când s-au stabilit în 1948 într-o comună Quaker din Celo, în munții din Carolina de Nord, lângă Burnsville. Așezarea Comunitatii Celo a fost populată în mare parte de obiectisti de conștiință și membri ai filialei liberale a Societății Prietenilor.Tyler a locuit acolo de la șapte până la unsprezece ani și și-a ajutat părinții și ceilalți să aibă grijă de animale și de agricultură ecologică. În timp ce nu a frecventat școala publică oficială din Celo, lecțiile au fost predate în artă, tâmplărie și gătit în case și în alte materii într-o casă mică. Pregătirea informală timpurie a fost completată de școala de corespondență.
Prima ei amintire despre propria ei poveste creativă a fost târârea sub paturi de la vârsta de trei ani și „spunerea mie insumi a poveștilor pentru a dormi noaptea". Prima ei carte la vârsta de șapte ani a fost o colecție de desene și povești despre „fetele norocoase ... care au ajuns să meargă spre vest în vagoane acoperite”. Cartea ei preferată în copilărie era Micuta casa de Virginia Lee Burton. Tyler recunoaște că această carte, pe care a citit-o de multe ori în această perioadă de acces limitat la cărți, a avut o influență profundă asupra ei, arătând „cum au trecut anii, oamenii s-au modificat și nimic nu a putut rămâne la fel”. Această percepție timpurie a schimbărilor de-a lungul timpului este o temă care reapare în multe dintre romanele ei decenii mai târziu, la fel cum însuși Micuta casa apare în romanul ei Cina la restaurantul casei de bolnavi. Tyler descrie, de asemenea, citirea Femeilor mici de douăzeci și două de ori în copilărie. Când familia Tyler a părăsit Celo după patru ani pentru a se muta in Raleigh, Carolina de Nord, Tyler, în vârstă de unsprezece ani, nu frecventase niciodată școala publică și nu folosise niciodată telefonul. Această educație neortodoxă i-a permis să privească „lumea normală cu o anumită distanță și surpriză”. Allardice, Lisa (January 4, 2004), "Accidental celeb", The Observer, United Kingdom
Tyler s-a simțit a fi o străină în școlile publice pe care le-a frecventat in Raleigh, un sentiment care a urmat-o aproape toată viața. Ea crede că acest sentiment de a fi un străin a contribuit la devenirea ei ca scriitoare: „Cred că orice fel de situație de separare va face [pentru a deveni scriitor]. În cazul meu, a fost ieșirea din comună ... și încercarea de a ma încadra în lumea exterioară. " În ciuda lipsei de școlarizare publică înainte de unsprezece ani, Anne a intrat la școală din punct de vedere academic cu mult înaintea majorității colegilor săi de clasă din Raleigh. Cu acces acum la biblioteci, ea i-a descoperit pe Eudora Welty, Gabriel García Márquez, F. Scott Fitzgerald și mulți alții. Eudora Welty rămâne una dintre scriitoarele ei preferate, iar The Wide Net and Other Stories este una dintre cărțile ei preferate; ea a numit-o pe Welty „influența mea de încununare”. Ea ii acorda credit lui Welty că i-a arătat că cărțile ar putea fi despre detaliile cotidiene ale vieții, nu doar despre evenimente majore. În timpul anilor la liceul Needham B. Broughton din Raleigh, a fost inspirată și încurajată de un remarcabil profesor de engleză, Phyllis Peacock. "D-na. Peacock "îl învățase anterior pe scriitorul Reynolds Price, sub care Tyler avea să studieze ulterior la Universitatea Duke . Peacock l-ar învăța mai târziu pe scriitorul Armistead Maupin . La șapte ani de la liceu, Tyler își va dedica primul ei roman publicat „Doamnei Peacock, pentru tot ce ati făcut. "
Când Tyler a absolvit liceul la vârsta de șaisprezece ani, a vrut să urmeze Swarthmore College, o școală fondată în 1860 de filiala Hicksite a Societății Prietenilor. "1860 Founders and the Quaker Tradition", Swarthmore College. Cu toate acestea, ea a câștigat o bursă completă AB Duke la Universitatea Duke, iar părinții ei au presat-o să meargă la Duke pentru că trebuiau să economisească bani pentru educația celor trei frați mai mici ai săi. Bail, Paul (1998), Anne Tyler: A Critical Companion, Westport, Connecticut:Greenwood Press. Tyler, Anne (1980), "Still Just Writing," reprinted in Sternberg, Janet (2000), The Writer on her Work, vol. 1, New York: W.W. Norton, pp. 3–16. La Duke, Tyler s-a înscris la prima clasă de scriere creativă a lui Reynolds Price, care a inclus și un viitor poet, Fred Chappell . Prețul a fost cel mai mult impresionat de Tyler, în vârstă de șaisprezece ani, descriind-o drept „înspăimântător de matură pentru 16 ani”, „cu ochii mari” și „un străin”. Ani mai târziu, Price l-ar fi descris pe Tyler drept „unul dintre cei mai buni romancieri în viață din lume, ... care a fost aproape la fel de bun scriitor la 16 ani ca acum”. Croft, Robert W. (1995), Anne Tyler: A bio-bibliography. Westport Connecticut: Greenwood Press. Tyler a urmat un curs suplimentar de scriere creativă cu Price și a studiat și cu William Blackburn, care l-a predat și pe William Styron, Josephine Humphreys și James Applewhite la Duke, precum și Price și Chappell.
În calitate de student, Tyler nu hotărâse încă că vrea să devină scriitoare. Îi plăcea pictura și artele vizuale. De asemenea, a fost implicată în societatea de teatru din liceu și la Duke, unde a jucat în mai multe piese de teatru, interpretând Laura în The Glass Menagerie și Mrs. Gibbs în orașul nostru . Croft, Robert W. (1995), Anne Tyler: A bio-bibliography. Westport Connecticut: Greenwood Press. Evans, Elizabeth (1993), Anne Tyler New York: Twayne. S-a specializat în literatură rusă la Duke - nu engleză - și a absolvit în 1961, la vârsta de nouăsprezece ani, fiind introdusă în Phi Beta Kappa . Având o experiență de literatură rusă, a primit o bursă pentru a absolvi școala în studii slave la Universitatea Columbia .
A trăi în New York a fost o ajustare pentru ea. Acolo a devenit oarecum dependentă de mersul pe trenuri și metrou: „În timp ce călăream simțeam adesea că sunt ... un ochi enorm care intră în lucruri, le întoarce și le sortează .... Scrierea era singura modalitate” [de a-și exprima observațiile] . Tyler a părăsit școala postuniversitară Columbia după un an, după ce a terminat cursul, dar nu și teza de masterat. S-a întors la Duke, unde a obținut un loc de muncă în bibliotecă ca bibliograf rus. Bail, Paul (1998), Anne Tyler: A Critical Companion, Westport, Connecticut:Greenwood Press. Acolo a cunoscut-o pe Taghi Modarressi, rezidentă la psihiatrie infantilă la Duke Medical School și scriitor însuși, iar ei s-au căsătorit un an mai târziu (1963).
Carieră
Scrierea timpurie și primele publicații În timp ce era licențiată la Duke, Tyler și-a publicat nuvela „Laura” în revista literară Duke Archive, pentru care a câștigat nou-creatul premiu Anne Flexner pentru scriere creativă. Bail, Paul (1998), Anne Tyler: A Critical Companion, Westport, Connecticut:Greenwood Press. Croft, Robert W. (1995), Anne Tyler: A bio-bibliography. Westport Connecticut: Greenwood Press. În facultate și înainte de căsătorie, ea a scris numeroase nuvele, dintre care una l-a impresionat pe Reynolds Price, astfel încât el a declarat ulterior că a fost „cea mai terminată, cea mai realizată nuvelă pe care am primit-o vreodată de la un student în cei 30 de ani de predare. . " „Sfinții din gospodăria lui Caesar” a fost publicat și în Archive și i-a câștigat al doilea premiu Anne Flexner. Această scurtă poveste a dus la întâlnirea ei cu Diarmuid Russell, căruia Price i-a trimis-o cu felicitări. Russell, care a fost agent atât pentru Reynolds Price, cât și pentru „influența de încoronare” a lui Tyler, Eudora Welty, a devenit ulterior agentul lui Tyler.
În timp ce lucra la biblioteca Duke - înainte și după căsătoria cu Modarressi - Tyler a continuat să scrie nuvele și a început să lucreze la primul ei roman, Dacă va veni vreodată dimineața . În această perioadă nuvelele ei au apărut în The New Yorker, The Saturday Evening Post și Harpers . După ce cuplul s-a mutat la Montreal - viza lui SUA a lui Modarressi expirase și s-au mutat acolo pentru a-și putea termina rezidența - Tyler a continuat să scrie în timp ce căuta de lucru. Bail, Paul (1998), Anne Tyler: A Critical Companion, Westport, Connecticut:Greenwood Press. Croft, Robert W. (1995), Anne Tyler: A bio-bibliography. Westport Connecticut: Greenwood Press. Primul ei roman a fost publicat în 1964, iar The Tin Can Tree a fost publicat anul următor. Ani mai târziu, ea a respins ambele romane, precum și multe dintre nuvelele pe care le-a scris în această perioadă. Ea chiar a scris că „ar vrea să le ardă”. Tyler, Anne (1980), "Still Just Writing," reprinted in Sternberg, Janet (2000), The Writer on her Work, vol. 1, New York: W.W. Norton, pp. 3–16. Ea simte că cea mai mare parte a acestei lucrări timpurii suferă de lipsa unei dezvoltări temeinice a caracterului și de eșecul ei de a reface materialul în mod repetat.
O pauză de la scriere: a avea copii, a crește copii - 1965-1970