thumb|355px|Partea finală a profeției Profeția Papilor () este o serie de 112 fraze scurte și codificate prin care se dorea prezicerea succesiunii papilor.
Prezentare generală
Conform tradiției nefondate, dar larg răspândite, prin anul 1140, Sfântul Malachia ar fi profetizat succesiunea pontifilor romani tercin și episcop primat al Irlandei. A trăit între 1094-1148 și a fost un energic reformator, mai ales al mănăstirilor. A murit la Clairvaux, asistat de sf. Bernard, care-l cunoscuse în timpul unei călătorii la Roma, în 1139, de unde s-a întors în patrie ca legat (nunțiu) al Sfântului Scaun. Lui Malachia îi este atribuită Profeția asupra papilor, de la Celestin al II-lea până la sfârșitul lumii, profeție în care fiecare papă este desemnat cu un scurt motto (în total 112 mottouri latine, descriu 112 papi care s-au succedat pe scaunul lui Petru de la 1144 și continuă „până la sfârșitul lumii”). Această operă este clar apocrifă și este redactată – foarte probabil – pe la jumătatea secolului al XVI-lea. A fost publicată pentru prima oară în 1595 de călugărul benedictin Arnold Wion, care a introdus aceste mottouri profetice în opera sa „Lignum vitae”, publicată la Veneția.
Această profeție temută și discutată n-a apărut întotdeauna precisă în oferirea unui raport clar între mottou și relativul papă. Cu toate acestea, cu destulă răbdare și efort interpretativ, se poate încerca o identificare între mottouri și papii cărora le sunt aplicate.
În realitate aceste profeții au fost compilate de Alfonso Ceccarelli cu scopul de a influența pe cardinalii electori, participanți la Conclavul din 1590. În viziunea lui Alfonso, aceste profeții trebuiau să îl favorizeze pe Cardinalul Simoncelli, născut la Orvieto (Urbs vetus), și, într-adevăr, mottoul succesorului papei Urban al VII-lea este: „De antiquitate Urbis”, doar atât că a fost ales Niccolò Sfrondati din Cremona, dar și aceasta tot antică.
Nu este lipsită de interes nici precizarea că mulți cercetători găsesc prognosticul asupra lui Petru al II-lea (sau „Romanul”) drept un adaos din sec. al XVIII-lea, prin urmare total lipsit de valoare previzionară.
Profeții Rămânând strict la ceea ce oferă „Lignum vitae”, mottourile sunt:
Profețiile anterioare publicării lor în Lignum vitae 1 – Ex Castro Tiberi (Din Castel de pe Tevere) – Celestin al II-lea (8 oct. 1143 – 8 mart. 1144) Mottoul se referă la locul natal al acestui papă: Guido din Castello, nativ din Castello di S.Felicita al Tiferno în Toscana, în acele vremuri un mic târg situat pe malul fluviului Tevere. 2 - Inimicus expulsus - Lucius al II-lea (12 mart. 1144 – 15 feb. 1145) Acest mottou prezintă două explicații posibile: termenul „inimicus” ar fi o aluzie clară la numele de mirean al acestui papă, bologhezul Gerardo Caccianemici, iar termenul „expulsus” s-ar referi la pontificatul său zbuciumat: constituirea unei republici democratice pe teritoriul roman a dus la îndepărtarea puterii civile de curtea pontificală de la Roma. Într-adevăr, aorifeii acestei republici l-au detronizat pe papă de puterea temporală și l-au izgonit din Roma. În felul acesta mottoul s-ar referi și la sfârșitul brutal al acestui papă, care a murit lovit cu o piatră în timp ce era expulzat din Campidoglio. 3 - Ex magnitude montis - Eugen al III-lea (1145-1153) Pietro Pignatelli, ales papă în aceeași zi în care a murit Lucio al II-lea, era nativ dintr-un mic sătuc din preajma orașului Pisa, Montemagno. Astfel, mottoul se referă explicit la orginile acestui papă. 4 - Abbas Suburranus - Anastasie al IV-lea (1153-1154) Papa Anastasiu al IV-lea avea nume ca mirean Corrado Suburri și a fost mult timp abatele mănăstirii Sfântul Rudo. 5 - De ruro albo - Adrian al IV-lea (1154-1159) Adrian al IV-lea, cu numele de mirean Niccolò Breaksper, născut în Anglia, la Sant'Albano, a murit la Anagni. Mottoul, de altfel foarte obscur, ar face aluzie la originile sale britanice. 6 - Ex tetro carcere – Victor al IV-lea (antipapă) Gregorio Conti a fost Cardinal de S. Vittore, renumit carcerier roman. 7 - Ex ansere custode – Alexandru al III-lea (1159-1181) Tatăl lui Rolando (Orlando) Papero Bandinelli se numea Ranuccio. Majoritatea interpreților afirmă simplu că până în prezent nu s-au găsit explicații plauzibile acestui motto; aluzia însă pare a fi legată de nume: Papero (rață), în latină „anser”: astfel pare să aibă unul din următoarele două sensuri: „din rață paznic” sau, legat de numele tatălui (broscuță) (=cele din paza raței). 8 - De via Transtibertina – Pascal al III-lea (antipapă) Guido da Crema a fost mult timp Cardinal în S. Maria în Trastevere (Transtibertina). 9 - Lux in ostio – Lucius al III-lea (1181-1185) Ubaldo Allucignoli era Cardinal de Ostia în momentul când a fost ales papă. Astfel este evident că mottoul cu care este desemnat face aluzie atât la numele lui de mirean (Allucignoli) cât și la numele lui pontifical și, nu în ultimul rând, la orașul Ostia, unde fusese Cardinal înainte de a fi ales papă. 10 - De Pannonia Tusciae – Callixt al III-lea (antipapă) provenea din întinsa regiune cunoscută odinioară cu numele de câmpia Panonică – Ungaria de azi; mulți ani a fost Cardinal de Tuscolo (Tusciae). 11 - Sus in cribo – Urban al III-lea (1185-1187) Uberto Crivelli avea în propria stemă un porc (sus, lat.). Cuvântul „cribo” face aluzie evidentă la prenumele său de mirean: Crivelli. 12 - Ensis Laurentii – Grigore al VIII-lea (1187) Cuvântul „ensis” face trimitere la stema sa pontificală pe care apare clar o sabie (ensis). Termenul „Laurentii” pare cu toată probabilitatea să se refere la faptul că, mai înainte de a fi ales papă, Alberto de Morra fusese Cardinal de S. Lorenzo in Lucina; sunt însă dubii cu privire la interpretarea corectă a acestui termen. 13 - De schola Exiet – Clement al III-lea (1187-1191) Paul Scolari, Episcop de Palestrina; mottoul, foarte simplu, pare să facă referință explicită la prenumele lui de mirean. 14 - De rure bovense – Celestin al III-lea (1191-1198) Giacinto Orsini din „Casata dei Borbone”; încă nu au fost propuneri acceptabile pentru acest motto: sunt însă interpreți care, fără să aducă motivații valabile în susținerea tezei lor, consideră că fraza ar face aluzii la faptul că Giacinto Orsini, în momentul alegerii sale ca papă, nu era decât un simplu diacon. 15 - Comes signatus – Inocențiu al III-lea (1198-1216) Giovanni Loterio dei conti di Tuscolo da Segni, numele lui de mirean. Mottoul pare destul de evident. 16 - Canonicus de latere – Honoriu al III-lea (1216-1227) Cencio Savelli, în momentul alegerii era canonic în Lateran. Aceasta pare să fie unica semnificație plauzibilă atribuită lui de profeția lui Malachia. 17 - Avis Ostiensis - Grigore al IX-lea (1227-1241) Ugolino dei Conti di Segni, cardinal de Ostia (ostiensis), după alegera sa a adoptat în propria stemă pontificală stema familiei sale: un scut pe care tronează o uriașă acvilă (avis). 18 - Leo Sabinus – Celestin al IV-lea (1241) Goffredo Castiglioni di Milano, Episcop de Sabina: și în acest caz referința este la stema papală: un leu. 19 - Comes Laurentius – Inocențiu al IV-lea (1242-1254) Sinibaldo Fieschi, care venea din familia nobilă a conților (comes) de Fieschi, a fost făcut cardinal în San Lorenzo in Lucina (Laurentius), de către papa Grigore al IX-lea. Posibil ca această interpretare să pară puțin forțată, însă tot atât de probabil apare ca singura plauzibilă. 20 - Signus Ostiense – Alexandru al IV-lea (1254-1261) Rinaldo dei Conti di Segni, înainte de a fi papă a fost cardinal de Ostia. 21 - Jerusalem Campaniae – Urban al IV-lea (1261-1264) Jacques Pantaleon (Giacomo Troyes Pantaleone), nativ din regiunea franceză Champagne în momentul alegerii Patriarh al Ierusalimului; a fost ales papă înainte de a fi numit Cardinal. 22 - Drago depressus – Clement al IV-lea (1261-1264) Guy Folquois (Guido le Gros de Saint Gilles): în stema pontificală a lui Clement al IV-lea era reprezentată o acvilă care ținea strâns în ghiare un dragon imens. Interpretarea însă este destul de dubioasă și controversată: după părerea multor istorici adevărata stemă a acestui papă nu avea decât crini. În acest caz nu mai sunt explicații plauzibile cu privire la semnificația mottoului. 23 - Anguineus vir – Grigore al X-lea (1271-1276) Tebaldo Visconti din Piacenza este desemnat de profeția lui Malachia ca „omul/bărbatul șarpelui” (anguineus vir); printre stemele pontificale există și una, atribuită papei Grigore al X-lea, care are în prim plan un șarpe. Totuși sunt multe dubii și neclarități cu privirea la aspectul real al stemei acestui pontif. Din această cauză sunt și unii interpreți care consideră că aluzia din motto ar fi la tergiversata alegere a acestui papă, contrasemnată de trecerea la conclavul actual. 24 - Concionator gallus – Inocențiu al V-lea (1276) Pierre de Tarantasie de origine franceză (gallus), în pofida doar a celor cinci luni de pontificat, Inocențiu al V-lea și-a câștigat renumele de cinstit, coerent „om al bisericii” și un excelent predicator (concionator). 25 - Bonus Comes – Adrian al V-lea (1276) Ca și pentru Inocențiu al IV-lea, termenul „comes” este considerat ca aluzie la familia natală a lui Ottobono Fieschi, care însă a murit mai înainte de a fi încoronat papă. Unii interpreți consideră că termenul „bonus” cu care este desemnat acest papă este mai degrabă o ironie, ținând cont că până și Dante îl plasează în Infern. 26 - Piscator tuscus – Ioan al XXI-lea (1276-1277) Pietro di Giuliani (Pietro Ispano), medic și filosof de mare renume, înainte de alegere, Cardinal de Tuscolo. În mottoul care-l desemnează este ascuns sensul termenului „piscator”. Într-adevăr, numele lui de botez era Petru, la fel cu acela al faimosului „pescar”, primul papă al Bisericii Catolice. 27 - Rosa composita – Nicolae al III-lea (1277-1280) În stema lui Giovanni Gaetano Orsini (Giangaetano Corsini) trona o roză (un trandafir). Profeția îl mai desemnează și „compositus” făcând în felul acesta trimitere la truda sa neobosită și la încercările sale repetate de a pune capăt Marii Schisme și a reface unitatea Creștinismului. 28 - Ex telonio liliacei – Martin al IV-lea (1281-1285) Simone di Brion, canonic și trezorier de Saint Martin du Toursin, Franța. În stema lui erau reprezentați câțiva crini, la care că mottoul face vag aluzie. În complex însă, acestei fraze nu-i este atribuită nicio semnificație precisă, clară. 29 - Ex rosa leonina – Honoriu al IV-lea (1285-1287) Jacopo Savelli avea în stema pontificală doi lei înconjurați de trandafiri. 30 - Picus inter escas – Nicolae al IV-lea (1288-1292) Mottoul relativ la Gerolamo Masci, de la Ascoli Piceno nu este destul de clar. Singura semnificație plauzibilă care i-ar putea fi atribuită este aceea referitoare la orașul său natal: Ascoli Piceno (picus). 31 - Ex eremo celsus – Celestin al V-lea (1294) Acest mottou pare să fie destul de explicit: Pietro da Morrone a fost eremit și fondatorul Ordinului (călugărilor) Celestini. 32 - Ex undarum benedictione – Bonifaciu al VIII-lea (1294-1303) Mottoul se referă la numele de botez al acestui papă: Benedetto Gaetani (benedictione) ca de altfel și la stema sa de pontif pe care sunt reproduse valuri (unde) marine. 33 - Concionator patarens – Benedict al XI-lea (1303-1304) Nicolò Bacca-Sini născut la Patara (patarens), aproape de Treviso și aparținea ordinului religios al predicatorilor (concionator). Termenul de „concionator”, așadar, face aluzie într-un anume fel atât la proveniența sa din Ordinul Predicatorilor cât și la activitatea sa personală de predicator. 34 - De fascis aquitanicis – Clement al V-lea (1305-1314) Termenul „fascis” face trimitere la stema pontificală a lui Bertrand di Goth formată din 7 fâșii paralele. Pe timpul pontificatului său sediul popilor a fost transferat de la Roma în Franța, la Avignone (aquitanicis). 35 - De sutore orseo – Ioan al XXII-lea (1316-1334)