Ioan Popescu (preot)

Ioan Popescu ()Popescu, Paulina; Preotul Ioan Gh. Popescu (1885-1971), o personalitate legendară a Budeștiului; radiotvoltenita.ro; accesat la 15 iunie 2021 a fost un preotNicolescu, Gheorghe & Dobrescu, Gheorghe & Nicolescu, Andrei; Preoți în lupta pentru făurirea României Mari 1916-1918 ; Ed. Europa Nova; București; 2000; p. 165 ortodox român, deputat din partea Partidului Național Liberal în Parlamentul României. În perioada participării României la Primul Război Mondial, a îndeplinit funcția de preot confesor al Regimentului 40 Infanterie „Călugăreni”.

Familia și primii ani S-a născut la 18 octombrie 1885 în comuna Valea Dragului, județul Ilfov, în satul în care tatăl sau, Gheorghe, era dascăl bisericesc. A mai avut o soră numită Dumitra (căsătorită Diaconescu).

A urmat cursurile seminarului „Nifon Mitropolitul”, absolvind, ulterior, în cursul vieții și cursurile Institutului Teologic din București.

S-a căsătorit cu prahoveanca Săftica Enăchescu (12 noiembrie 1885 - 17 octombrie 1957) din Teișani, cu care a avut 7 copii, din care i-au supraviețuit numai 2 (Nicolae și Elena), ceilalți murind de tuberculoză. Soția sa a activat la Budești ca profesoară de lucru manual.

A murit într-o casă pe care o avea în București, fiind înmormântat la 1 decembrie 1971, la Budești.

Cariera Și-a început cariera ca preot paroh la Rătești-Furduești în județul Argeș, unde a funcționat între 9 decembrie 1909 și 1 februarie 1911, după care a fost transferat în același județ la Măineasa. În 1912 a preluat parohia Tânganu și din 1914 a ajuns Bazargic (astăzi Dobrici), în Cadrilater. Aici a funcționat drept profesor de religie la gimnaziul și la Școala Profesională de Fete, din reședința județului Caliacra.

După ce în perioada 1916-1919 a servit ca preot confesor al Regimentul 40 Infanterie „Călugăreni”, succesiv demobilizării, începând cu 1 aprilie 1919 a fost preluat parohia Budești. Aici s-a implicat cu bune rezultate, atât în administrarea parohiei, cât și în activitatea școlară, socială și culturală a localității.

A fost deputat de Ilfov, din partea Partidului Național Liberal.

În semn de recunoaștere a meritelor sale, a fost ridicat la rang de iconom stavrofor. A fost decorat cu Ordinul național „Steaua României”, precum și cu medaliile „Răsplata Muncii pentru biserică” și „Răsplata Muncii pentru învățămînt”.

In memoriam

În cadrul Centenarului Marii Uniri, în anul 2018, Arhiepiscopia Dunării de Jos împreună cu filiala județeană a Asociației Naționale Cultul Eroilor „Regina Maria”, Mănăstirea Dervent și Asociația „Casa Mării Negre” l-au comemorat pe preotul Ioan Popescu la biserica Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil din Topraisar. Aici acesta, în luna octombrie 1916, a slujit o liturghie la care a asistat trupa, sub focul direct al artileriei inamice, până la final.Grigorescu, Fineta; Preot militar, comemorat la Topraisar. Iată despre cine este vorba; Ziua de Constanța, 16 iunie 20218 Episodul respectiv, din timpul luptelor duse la Topraisar, a intrat în atenția presei regionale, cu ocazia Centenarului.Druche, Ionuț; Bombardarea bisericii din Topraisar în timpul Sfintei Liturghii (galerie foto); Ziua de Constanța, 15 ianuarie 2018

În cartea memorial a închisorilor prin care a trecut scriitorul Mircea Diaconu, publicată în 1945 sub titlul „Rogojina”,Negoițescu, I; Rogojina; Revista Cercului Literar, Anul I. Nr. 2 februarie, 1945; p. 50 este portretizat și părintele Ioan Popescu. Acesta a ajuns în universul penitenciar al Închisorii Văcărești, trimis pentru 6 luni de închisoare corecțională, drept urmare a unor dispute pe teren administrativ și religios cu generalul Nicolae Petala, în perioada în care Ioan Popescu era preot paroh la Budești.

Devenit primar la Budeștiului din partea Frontului Renașterii Naționale, generalul în rezervă Nicolae Petala a decis să vorbească locuitorilor în fiecare duminică în biserică, acțiune la care preotul Popescu s-a opus, pe motiv că în biserică vorbește numai preotul. Acest fapt a reprezentat debutul ostilităților dintre preot și general, decis să facă militărie cu locuitorii. Ulterior, primarul a deschis la nivel local un ștrand (care a consumat banii, ce, ar fi putut servi construirii unei noi aripi la școala de fete). Ioan Popescu a fost invitat să facă sfeștanie acestuia, dar părintele a refuzat, spunând că prezența lui „va încuraja dezmățul”. Drept efect, localnicii nu au frecventat noul stabiliment, care, a a funcționat doar o singură vară.

Referințe

Lectură suplimentară Drăgoi, Eugen; Ierarhi și preoți de seama la Dunărea de Jos: 1864-1989; Editura Arhiepiscopiei Tomisului și Dunării de Jos; 1990

Categorie:Nașteri în 1885 Categorie:Nașteri pe 18 octombrie Categorie:Decese în 1971 Categorie:Decese pe 1 decembrie Categorie:Preoți ortodocși români Categorie:Deputați români Categorie:Decorați cu Ordinul Steaua României Categorie:Decorați cu Medalia „Răsplata Muncii pentru biserică” Categorie:Decorați cu Medalia „Răsplata Muncii pentru Învățământ” Categorie:Oameni din județul Călărași