Neolegionarismul este un curent politico-religios actualFanatismul religios legionar – ..., Rezumatul..., Dinulescu, 2020, p. 10 de extremă dreaptă ultranaționalist și antisemit, care, respinge străinii ce nu împărtășesc aceleași valori și care consideră importantă crearea unui etnostat care are la bază rasa albă și credința creștină, scopul fiind acela de protejare a identității naționale.Fanatismul religios legionar – ..., Rezumatul..., Dinulescu, 2020, p. 11 Neolegionarii consideră că prezervarea identității creștine se face prin însușirea unei credințe religioase organizată administrativ la nivelul fiecărei națiuni. Ideologia de extremă dreapta, ce pune accent în mod fundamental pe națiune și naționalism, capătă astfel, justificare.Fanatismul religios legionar – ..., Rezumatul..., Dinulescu, 2020, p. 14 Apariția sa se înscrie în contextul recrudescenței extremismului de dreapta, la nivel mondial,Fanatismul religios legionar – ..., Rezumatul..., Dinulescu, 2020, p. 4 inclusiv în România după Revoluția Română din 1989, într-un context în care judecarea la rece a legionarismului a rămas până în prezent (2019), un demers neclar și s-au făcut încercări de reabilitare a Mișcării Legionare interbelice.
În România, în prezent, ideologia mișcării pare să se fi îndepărtat într-o oarecare măsură de temele interbelice și pare se fi concentrat asupra unor teme neofasciste, iar mișcarea în sine pare, să fi devenit mai apropiată de alte versiuni ale neofascismului european și nord-american. De asemenea, au apărut deja mișcări politice organizate, cu simpatii neolegionare, de nivel național. Există de altfel pe plan local un teren favorizant al apariției și dezvoltării unei astfel de mișcări, datorită atât unor factori istorici obiectivi, cât și condițiilor socio-economice și politice actuale.
Pe plan intern, Biserica Ortodoxă Română, deși oficial, neutră, în calitate de actor politic influent cu orientare clar naționalistă se suprapune frecvent cu concepte asumate de neolegionarism și are legături personale, ideologice și practice cu mișcarea neolegionară, fără ca acestea să fie însă oficiale sau sistematice. În prezent, grupările neolegionare românești au contacte cu alte grupări de extremă dreaptă din străinătate, acestea influențându-se reciproc.
Deși în prezent, exponenții fenomenului se manifestă de cele mai multe ori, în mediul online, pe termen mediu manifestarea fenomenului tinde să capete amploare, cu atât mai mult cu cât există antecedente istorice și tradiție, ideologia neolegionară este discutată în cadrul vieții publice românești, neolegionarismul se suprapune considerabil cu alte discursuri naționaliste și religioase din țară, în interiorul Bisericii Ortodoxe Române persistă o orientare ortodoxistă prolegionară și există terțe state, interesate în progresia acestui tip de fenomen. Riscul de virare în România, spre manifestări politice extreme de factură neolegionară nu este de loc neglijabil, în epoca actuală propaganda de factură neolegionară găsind deja, în țară, un canal de comunicare spre Parlamentul României.
În România există o baza legală necesară combaterii fenomenului, reprezentată de Ordonanța de Urgență a Guvernului României Nr. 31/2002, aplicarea sa deficientă fiind condiționată de lipsa unor procurori pregătiți să înfrunte toate subtilitățile fenomenului neonazist. În ce privește combaterea fenomenului, aceasta este apanajul unei largi cooperări, căreia îi trebuie create deocamdată atât premise teoretice, cât stabilite mecanismele de cooperare inter-instituțională, între instituții și societatea civilă și între cercetători științifici, mass-media, social-media și opinia publică.
Premise În România, fenomenul legionar a avut după Revoluția Română din 1989 o recrudescență agresivă, într-un context în care, judecarea la rece a legionarismului a rămas până în prezent (2019) un demers neclar, asumat doar de câțiva istorici.Cioroianu, Adrian; Mugurii ROexit de mîine - un viitor posibil al discursului antioccidental în România; Dilema veche, nr. 821, 14–20 noiembrie 2019; accesat la 23 februarie 2021 În timp, memorialistica legionară și literatura laudativ-nostalgică prolegionară, publicate, au surclasat cantitativ, expresia demersurilor de analiză obiectivă a utopiei legionare. Acest fapt a alimentat „spălarea la față” a legionarismului, precum și un filon prolegionar în curs de dezvoltare, dependent de acesta. Demersuri de reabilitare a Gărzii de Fier interbelice au fost făcute prin intermediul unor publicații, cărți și apariții publice nu numai de către neolegionari, ci și de către lideri naționaliști postcomuniști.
Evoluție Renașterea mișcării În general sunt considerate de fi neolegionare, Romanian nationalism in the first ..., Simion, 2014, p. 15 tipul de grupări naționaliste apărute după 1989, care, au avut ca model Mișcarea Legionară interbelică, Romanian nationalism in the first ..., Simion, 2014, p. 14 unele dintre acestea declarându-se chiar succesoare ale Legiunii Arhanghelului Mihail și promovând principiile susținute de Corneliu Zelea Codreanu. Adepți ai Mișcării aflați fie în străinătate, fie cu afaceri în România, au sprijinit astfel de grupuri.
Este de menționat că, persistența mișcării legionare interbelice în exil, în perioada Războiului Rece, a reprezentat un factor important atât în ce privește renașterea acesteia în țara de origine, cât și în ce privește dezvoltarea ulterioară a acesteia, „The Legionaries rise !”..., Endresen, 2010, p. 2 (Acad. Edu) veteranii legionarii din perioada interbelică jucând un rol semnificativ, după 1989, în revigorarea mișcării. Unele grupuri și cuiburi au fost numite după aceștia, iar biografiile lor aventuroase „The Legionaries rise !”..., Endresen, 2010, p. 5 (Acad. Edu) au inspirat pe tinerii neolegionari ai anilor 1990. „The Legionaries rise !”..., Endresen, 2010, p. 6 (Acad. Edu) De asemenea, foștii legionari expatriați au oferit, alături de sprijin financiar, o platformă ideologică și istorică, precum și un aparat organizațional legat în mod direct, de structura originală a mișcării. Alături de aceștia, foștii legionari care au supraviețuit în România și-au adus și ei contribuția, la renașterea mișcării. „The Legionaries rise !”..., Endresen, 2010, p. 20 (Acad. Edu)
Primul deceniu postcomunist În primul deceniu postcomunist, neo-legionarii s-au constituit într-o o rețea de grupuri și de figuri vag interconectate. În mod activ, neolegionarii au folosit simboluri din epoca interbelică, perioadă în care Mișcarea Legionară a fost o mișcare de masă. În lupta pentru autenticitate, continuitate și definiții, termenul de „legionar” a fost folosit în continuare, deși acesta împreună cu derivatele sale sunt la momentul actual, conform lui Cecilie Endersen, ușor imprecise. „The Legionaries rise !”..., Endresen, 2010, p. 1 (Acad. Edu) În anii 1990, deși fenomenul neolegionar a fost distinctiv, totuși a rămas marginal și fără interconexiuni sistematice. Printre obstacole s-au numărat lipsa bazei de putere în sistemul comunist, de unde au provenit indivizii care au dominat în deceniul respectiv politica României, caracterul parțial ilegal al mișcării, precum și incapacitatea membrilor mișcării de a se uni sau de a coopera. Celor anterioare, li s-au adăugat suspiciunile reciproce de infiltrare de către autorități, precum și lipsa unui lider viguros și carisamtic. Pe acest teren, perspectiva sprijinului financiar este posibil să fi stimulat cooperarea. „The Legionaries rise !”..., Endresen, 2010, p. 22 (Acad. Edu) Drept efect al condițiilor în care mișcarea neolegionară a debutat, profilul demografic al acesteia, la sfârșitul celui de-al doilea mileniu, a fost caracterizat de existența unei majorități a membrilor având fie 20, fie 80 de ani. Generațiile de mijloc au fost absente, fiind respinse de neolegionari ca drept corupte din punct de vedere spiritual, datorită legăturilor avute cu comunismul.Lipsa generației de mijloc a tins însă să diminue, în anii 2000. „The Legionaries rise !”..., Endresen, 2010, p. 24 (Acad. Edu)
Anii 2000 O mare parte dintre grupurile neolegionare se consideră în mod reciproc, subversive și își contestă reciproc legitimitatea și autenticitatea, deși diferențele lor ideologice pretins ireconciliabile sunt de fapt minime, comparativ cu stocul de idei al legionarismului.
Conform lui Cecilie Endersen, deși rețeaua de grupuri și figuri neolegionare din România este slab interconectată, totuși acestea aderă la un set comun de simboluri și obiective, drept care se putea spune încă din anul 2010, că exista deja o mișcare neolegionară, militantismul membrilor acesteia devenind evident de la începutul anilor 2000. Mulți români considerau însă la începutul anilor 2010, că, mișcarea legionară resuscitată era dirijată de Serviciul Român de Informații. „The Legionaries rise !”..., Endresen, 2010, p. 23 (Acad. Edu) Deși prezența neolegionară a găsit căi legale de a acționa, în plan politic s-a rezumat destul de mult însă la acțiuni de tipul celor specifice organizațiilor societății civile. Astfel, mișcarea neolegionară a beneficiat de publicații proprii, precum cărți, periodice, lucrări, broșuri, afișe, pagini web. Au fost reeditate texte legionare, inclusiv scrieri interbelice, biografii și lucrări istorice ale legionarilor expatriați. Dintre textele legionare interbelice, unele au obținut un statut canonic, precum „Cărticica Șefului de Cuib” și autobiografia „Pentru legionari”, ambele scrise de Corneliu Zelea Codreanu, sau „Testamentul” lui Ion I. Moța. Publicând constant în reviste naționaliste, unii dintre membrii grupărilor au beneficiat de o bună vizibilitate în spațiul public. Au existat, de asemenea, grupări neolegionare care au câștigat, în special în rândul tineretului, popularitate și au enunțat proiecte politice având la bază idei naționaliste sau chiar antisemite.
Deja din anii 2000, ideologia mișcării pare să se fi concentrat asupra unor teme neofasciste, precum expulzarea imigranților și propaganda anti-homosexuală și anti-avort. Au fost organizate demonstrații violente, care, s-au asociat cu valorizarea unui anumit tip de profil public, legat de parade gay și au început să apară istorii despre atacarea activiștilor pentru drepturile omului de către neolegionari. La rândul ei, revoluția Internetului a determinat o modificare radicală a modului în care informația neolegionară este distribuită, aceasta devenind mult mai ușor accesibilă. Internetul a facilitat și colaborarea cu extremiștii din străinătate și a favorizat, de asemenea, influențarea de către aceștia a neolegionarismului românesc. Mai mult, conform lui Cecilie Endresen, e posibil ca Internetul să fi contribuit la schimbarea structurii scociale a mișcării, prin consolidarea rețelelor interne. Deși unii dintre veteranii nostagici și cei aparținând marginilor mistice, oculte și folclorice s-au înstrăinat de mișcare, aceasta a atras noi simpatizanți și s-a unificat, devenind mai apropiată de alte versiuni ale neofascismului european și nord-american. „The Legionaries rise !”..., Endresen, 2010, p. 25 (Acad. Edu) Apariția de mișcări politice organizate cu simpatii neolegionare, la nivel național, a reprezentat un semnal în ce privește trecerea la un nivel superior de organizare, a simpatizanților cu idei neolegionare și de mărire a bazei de membri, cu afilieri, la acest tip de idei.