Acidul cianuric (IUPAC: 1,3,5-triazin-2,4,6-trionă) este un compus organic cu formula chimică (CNOH)3. Este un derivat de 1,3,5-triazină fiind un compus solid, alb, inodor, utilizat ca precursor sau component al dezinfectanților și ierbicidelor. În anul 1997, producția la nivel mondial a fost de 160 milioane de kg.Klaus Huthmacher, Dieter Most "Cyanuric Acid and Cyanuric Chloride" Ullmann's Encyclopedia of Industrial Chemistry" 2005, Wiley-VCH, Weinheim. doi 10.1002/14356007.a08 191
Obținere Acidul cianuric a fost sintetizat pentru prima dată de către Friedrich Wöhler în anul 1829 în urma reacției de descompunere termică a ureei și a acidului uric.Wöhler, F. (1829) "Ueber die Zersetzung des Harnstoffs und der Harnsäure durch höhere Temperatur," (Despre descompunerea ureei și a acidului uric la temperaturi mai ridicate), Annalen der Physik und Chemie, 2nd series, 15 : 619-630. Metoda de obținere utilizată la nivel industrial în prezent implică descompunerea pirolitică a ureei, cu degajare de amoniac. Conversia începe la temperatura de aproximativ 175 °C:
3 H2N-CO-NH2 -> [C(O)NH]3 + 3 NH3
Proprietăți Acidul cianuric este majoritar utilizat pe post de precursor pentru obținerea cianuraților N-clorurați, care sunt folosiți pentru dezinfectarea apei. Derivatul diclorurat poate fi preparat printr-o reacție de clorurare directă:
[C(O)NH]3 + 2 Cl2 + 2 NaOH -> [C(O)NCl]2[C(O)NH]
Acest produs de reacție este convertit la sarea sa sodică, denumită dicloro-s-triazinetrionă sodică. Printr-o altă reacție de clorurare se obține un compus denumit acid tricloroizocianuric, [C(O)NCl]3. Acești derivați N-clorurați sunt utilizați ca dezinfectanți și algicizi pentru piscine (pentru clorinarea apei).
Note
Vezi și Acid uric Uree 1,3,5-triazină Acid tricloroizocianuric
Categorie:Imide Categorie:Triazine Categorie:Lactame