Alexandru I. Bădulescu (n. 20 februarie 1929, Dara, județul Buzău, Regatul României – d. 2 ianuarie 2021, Ploiești, România) a fost un profesor și muzicolog român, doctor în muzicologie, membru al Uniunii Compozitorilor si Muzicologilor din România, membru al Uniunii Ziariștilor Profesioniști, membru fondator al Uniunii Interpreților, Coregrafilor și Criticilor Muzicali din România, Cetățean de onoare al municipiului Ploiești, figură a vieții culturale din județul Prahova și din România.
Biografie S-a născut în data de 20 februarie 1929, în satul Dara din fosta comună Șarânga, din 1968, comuna Pietroasele, județul Buzău. Este unul dintre cei șapte copii născuți în familia țăranilor cu gospodărie mijlocie Ion și Maria Bădulescu, din care au supraviețuit numai patru.
Tatăl său, Ion T. Bădulescu, era veteran din Primul Război Mondial, iar bunicul, Tănase Bădulescu, participase în luptele Armatei Române în Războiul pentru Independența de Stat a României din anii 1877-1878, de unde a revenit cu un interesant fes roșu, pe care l-a purtat până în ultimele zile ale vieții. Din această cauză, lumea satului i-a adăugat un nou nume „Tănase Turcul”. Părinții, asemenea majorității locuitorilor din acel sat de vârste apropiate, nu au știut carte.
A absolvit Școala Primară în satul natal, Liceul „I. L. Caragiale” Ploiești, Școala de Ofițeri în rezervă din Bacău – cu gradul de sublocotenent, Conservatorul de Muzică din București (în prezent Universitatea Națională de Muzică București) – Secția pedagogie, dirijat, profesori de muzică (1964), Secția de compoziție-muzicologie (1972), Învățământul Postuniversitar-muzicologie (1972-1973), Cursurile Internaționale pentru educația adulților și management cultural organizate de către Uniunea Europeană în Danemarca prin Ministerul Culturii din România și Ministerul Afacerilor Externe Danez.
În anii 1997-2003, a urmat Învățământul doctoral din România, în anul 2004 obținând titlul științific de „Doctor în muzică” al Universității Naționale de Muzică din București, cu teza Cultura Muzicală în sec. XIX-XX din județul Prahova.
A promovat, cu brio, toate gradele didactice din învățământul preuniversitar: gradul definitiv (1967), gradul II (1973), gradul I (1979).
Pentru a-și câștiga existența a muncit din greu, începând de la vârsta de 11 ani, inclusiv în vacanțele școlare, atât în gospodăria părinților, dar și la unii arendași din comuna Clondiru, județul Buzău.
Din cauza cumplitei secete din anii 1946-1947, a întrerupt pentru un timp studiile secundare. În urma unui examen susținut la Școala Normală din Buzău, a fost numit suplinitor în învățământul primar, inițial la școlile din comunele Șarânga și Pietroasele și pentru anul școlar 1949-1950, în comuna Monteoru, județul Buzău, de unde, la 1 aprilie 1950, a fost promovat în domeniul culturii și artei, în funcția de Șef al Secției Cultură și Artă de la Comitetul Provizoriu al Plășii Mihăilești, iar după prima raionare administrativ teritorială în regiuni și raioane din 6 septembrie 1950, a fost numit Șef al Secției Culturale al Regiunii Pogoanele din județul Buzău.
Din această funcție a fost încorporat la 17 noiembrie 1950 pentru satisfacerea serviciului militar obligatoriu.
În perioada aprilie – septembrie 1950 a făcut parte și din Comitetul Provizoriu Lărgit al județului Buzău, iar de la 7 septembrie 1950, membru în Comitetul Provizoriu al Regiunii Buzău.
La revenirea din armată (1 aprilie 1953), Regiunea Buzău desființându-se în septembrie 1952 – în urma unificării cu Regiunea Prahova și formând noua Regiune Ploiești, a fost numit inspector la Secțiunea de artă a Regiunii Ploiești (1953 - 1954), apoi inspector principal și inspector șef la Secțiunea culturală regională (1954 - 1957), inspector principal la Secțiunea Regională de învățământ și cultură Ploiești (1957 - 1962), inspector principal la Comitetul de cultură și artă a Regiunii Ploiești (1962 - 1965), Secretar al Comitetului regional de cultură și artă Ploiești (1965 -1968), Vicepreședinte al Comitetului județean de cultură Prahova (1968 - 1990), Consilier teritorial (1990-1992), șef al Inspectoratului județean pentru cultură Prahova (1992 - 27.V.1997), iar de la 1 iulie 1997, muzeograf coordonator la Muzeul “Paul Constantinescu” din Ploiești.
În perioada 1977 – 2007, îndeplinește și funcția de vicepreședinte al Cenaclului „Paul Constantinescu“ din Ploiești, iar apoi, după moartea regretatului compozitor Zaharia Popescu, devine Președinte al Fundației.
Într-o perioadă în care cultura și operele de artă erau puse pe un plan secundar, a reușit să obțină bugete de reparație și a coordonat lucrările de renovare pentru obiectivele culturale grav afectate de cutremurul din 1977: Castelul Peleș și Castelul Pelișor, Teatrul de Stat din Ploiești, Filarmonica de Stat din Ploiești, Muzeul de Istorie din Ploiești, Muzeul de Artă din Ploiești, Muzeul Ceasului din Ploiești, Casa Hagi Prodan din Ploiești și Casa Nicolae Iorga din Vălenii de Munte.
A fost un apropiat al compozitorilor Paul Constantinescu și Nelu Danielescu, al renumiților profesori Nicolae Simache și Magdalena Moșneaga, precum și al altor personalități din viața culturală ploieșteană si romănească: dr. ing. N.C. Debie, Toma Caragiu, Ion Baciu, Horia Andreescu, Ilinca Dumitrescu, Gabriel Croitoru, Liliana Ciulei, Teodor Drăgulescu, Valentin Gheorghiu, Marin Constantin și multi alții.
Numele său se leagă de înființarea Filarmonicii din Ploiești în anul 1952, împreuna cu cățiva entuziaști ai vieții muzicale din acea vreme: dr. ing. N.C. Debie, dirijorul Ion Baciu, compozitorul și pianistul Nicolae Brânduș, instituție pe care a slujit-o și iubit-o până în ultimele clipe ale vieții.
A întreprins studii și vizite de documentare, turnee artistice și participări la manifestări artistice internaționale, trimis de către Ministerul Culturii, în fost URSS (1961), Cehoslovacia (1966, 1978, 1984), Iugoslavia (1968), Italia (1969, 1973, 1975), Bulgaria (1972, 1984), RDG (1974), RFG (1975, 2009), Elveția (1978), Grecia (1986), Rusia și Lituania (1989), Turcia (1993, 1996), Ungaria, Slovacia și Polonia (1995), Republica Moldova și Danemarca (1994), Egipt (2007), Olanda (2009) ș.a. În luna mai 1978, la propunerea Ministerului Culturii, forurile centrale au decis participarea prof Al. I. Bădulescu, vicepreședinte al Comitetului Județean de Cultură și Artă Prahova, în calitate de observator, la prestigiosul Festival Internațional „Primăvara la Praga” din Republica Cehoslovacia.
A scris peste 2000 de articole, eseuri, cronici muzicale, studii, programe de sală, referate și comunicări științice etc, care au fost publicate în diverse cotidiene și reviste de specialitate din țară și de peste hotare.
A colaborat la realizarea albumelor Regiunea Ploiești (1964) și Județul Prahova (1974), Monografia Județului Prahova (1980), a volumelor Istoria Prahovei în date (1977), coautor la patru culegeri de cântece Din creația compozitorilor prahoveni (1977-1986) și al volumelor: Ploiești – viața muzicală (2008), Paul Constantinescu – corespondență și alte documente (2009 – volum lansat în premieră în Aula cea mare a Academiei Române, în ziua de 29 iunie 2009, cu prilejul Sesiunii solemne dedicate centenarului nașterii acestui muzician de geniu).
În anul 2012, a văzut lumina tiparului monumentala lucrare Cultura muzicală în sec XIX-XX din județul Prahova – Editura Muzicală, lucrare distinsă în 2013 cu Premiul Uniunii Compozitorilor și Muzicologilor din România.
A compus lucrări de muzică ușoară și corală, pe versuri de Mircea Ionescu-Quintus, Nicolae Dumitrescu, Corneliu Șerban, Tudor Stănescu etc., prezentate în spectacole, concerte și emisiuni TVR.
A realizat câteva sute de emisiuni la posturi locale și centrale de radio, dintre care peste o sută la postul SOS Prahova, începând din anul 2011.
Între anii 1981-1996 a fost directorul Festivalului Național (Internațional din 1991) al Tinerilor Dirijori ce a avut loc în stațiunile Bușteni și Sinaia; a fost principalul realizator și coordonator al cursurilor Universității Populare de Vară “Nicolae Iorga” din Vălenii de Munte (1968-1996, 2001).
A făcut parte din jurii județene, interjudețene și republicane, ale concursurilor artistice organizate de către Ministerul Culturii și Comitetul Județean pentru Cultură și Artă Prahova. Din 1995 este directorul Concursului Național de Interpretare și Creație Muzicală „Paul Constantinescu”, aflat în acest an la ediția XXIII.
A fost membru fondator și membru în consiliul de conducere (1991-2010) al Uniunii Interpreților, Coregrafilor și Criticilor Muzicale din România; membru al Uniunii Compozitorilor și Muzicologilor (din 2007) și al Uniunii Ziariștilor Profesioniști din România (2006).
A susținut prelegeri importante în ediții 2011-2019 ale Simpozionului Internațional “George Enescu”, având ca teme:
1. George Enescu și sale cu județul Prahova (ed. 2011);;
2. O lumină în devenirea compozitorului Paul Constantinescu: GEORGE ENESCU (ed. 2013) ;
3. George Enescu – simbol al activității social-umanitare din România (ed. 2015);;
4. George Enescu – Dirijorul primei audiții absolute a Oratoriului Bizantin de Paști “Patimile Domnului” de Paul Constantinescu (ed. 2017);
5. Paul Constantinescu – Triplu Laureat al Concursului Național de Compoziție George Enescu (ed. 2019).
Legat permanent de viată cultural-artistică din județul natal – județul Buzău, cu deosebire în perioada 1953-1968, a sprijinit efectiv realizarea de construcții de noi școli și cămine culturale (Pietroasele, Pleșcoi, Vadul Sorești, Șarânga, Merei, Bogza etc.), dotarea cu mobilier din fondurile Secțiunii culturale regionale (1954-1960), reluarea, consolidare și restaurarea clădirii Casei de Cultură din Râmnicu Sărat (1956-1960), restaurarea sălii de spectacole „Moldavia” din municipiul Buzău (1966), realizarea unei plăci omagiale „Răscoala țăranilor din 1907” (așezată la intrarea pe podul peste apa Buzăului, 1957), realizarea monumentului istoric „1907” – autor artistul poporului Corneliu Medrea (dezvelit în ziua de 22 august 1961, lângă Palatul Comunal Buzău), restaurarea Casei Mănăilă din Buzău – monument de arhitectură (1955-1956), realizarea bustului pictorului Ion Andreescu (1966-1967) – dezvelit în anul 1968 de către oficialitățile noului județ Buzău, sprijinirea formațiilor muzical-coregrafice din zona Buzăului la etapele superioare ale concursurilor naționale organizate în perioada 1954-1968 ș.a.
A participare la importante manifestări cultural-artistice organizate în fostele raioane Buzău și Râmnicu Sărat și ulterior de Comitetul Județean de Cultură și Artă Buzău.
S-a preocupat efectiv de buna funcționare a Muzeului Raional Buzău (1955-1968), înființarea și realizarea expoziției permanente pentru Muzeul de Artă și Istorie din orașul Râmnicu Sărat (1958) și de efectuarea săpăturilor arheologice în șantierele organizate în anii 1956-1967 în localitățile Pietroasele, Cândești, Smeeni, Gherăseni etc.
În calitatea sa de coordonator al Muzeului „Paul Constantinescu” s-a preocupat continuu de organizarea a numeroase manifestări pentru sărbătorirea personalităților culturale legate de viața culturală prahoveană și nu numai (George Enescu; Emilia Comișel, Nelu Danielescu; Paul Constantinescu; J. S. Bach; Dinu Lipatti; Ion Baciu; Gheorghe Brătianu; Vasile Dinu; Constantin Dimitresc; Eugen Pricope; Constantin Brăiloiu; Pablo Casals; Ciprian Porumbescu; Ion Vasilescu; Mihai Eminescu; I.L. Caragiale; dr. Ing. N.C. Debie; Marin Constantin; Florin Comișel; Zaharia Popescu; Mihai Eminescu, I. L. Caragiale, Nichita Stănescu etc), sărbătorirea Zilei Mondiale a Culturii (21 mai), Zilei Imnului Național (29 iulie), Zilei Patrimoniului Cultural European (a III sâmbăta din luna septembrie), 1 Decembrie - Ziua Națională a României, Ziua Limbii Române (31 august) etc, precum și de organizarea de concursuri pentru susținerea și promovarea tinerelor talente din domeniul muzicii (Festivalul “Paul Constantinescu”).