Șoseaua Muncești (anterior numită și Drumul Muncești) este cea mai lungă stradă din municipiul Chișinău. Aceasta se află în sectorul Botanica și face legătura între centrul orașului (zona Gării feroviare) și Aeroportul Internațional Chișinău. În mare parte aceasta este amplasată de-a lungul malului drept al râului Bâc, ajungând la extremitatea sudică a orașului.
Deasemenea de-a lungul șoselei Muncești se întinde cartierul Muncești din Chișinău.
Istorie
Drumul Muncești Drumul Muncești lega orașul Chișinău de satul Muncești, acesta intrând în componența orașului abia la sfârșitul secolului al XIX-lea, însă primele mențiuni despre sat datează de la începutul secolului al XVI-lea (1642). Se știe că în secolul al XIX-lea satul îi aparținea lui Iordachi Varfolomeu, membru al Consiliului Suprem Regional și președinte al Camerei, despre care Ivan Halippa scria că era „arendașul întregii regiuni”, adică o persoană care cumpărase dreptul de a colecta taxe și alte venituri ale statului. Conform recensământului din 1817, satul avea 58 de gospodării. Dincolo de Muncești, pe o colină înaltă, se afla cimitirul satului, care există și astăzi. Lângă acesta, în 1862, a fost construită biserica cimitirului, în care slujbele nu au încetat nici măcar în perioada sovietică.
Bariera Muncești În secolul al XIX-lea în Chișinău existau 5 bariere, un fel de granițe păzite, adică porți de intrare în oraș dotate cu bariere. Ion Halippa descrie astfel sistemul vechi de bariere ale Chișinăului: „… Zastava Hotin, mai târziu Orhei. În Chișinăul de atunci existau încă patru astfel de bariere. În capătul de jos al actualei străzi Izmail exista bariera Bender sau Căușeni, după numele ei, actuala stradă Nicolaev era numită Căușeni. În partea de sud a actualei străzi Kuzneacâi era bariera Reni, ulterior desființată și înlocuită cu bariera Izmail sau Hîncești, numită și "Drumul spre Moldova". În apropiere de podul spre gară era bariera Muncești, de unde pornea drumul spre satul Muncești, una dintre numeroasele moșii ale temutului contemporan al lui Pușkin, Egor Varfolomeu. La nord, pe strada Gostinnaia, se afla bariera Iași. Cum prin acest punct intrau în oraș persoanele de rang înalt ale administrației moldovenești, iar mai târziu oaspeți boieri, strada ce începea de la barieră a primit numele de Gostinnaia (Ospitalității)…”.
Terenul pustiu dintre cimitir și barieră a început să fie populat la sfârșitul anilor 1860 - începutul anilor 1870, când la Chișinău a fost construită calea ferată și s-a început edificarea gării, astfel lângă gara feroviară construită la începutul anilor 1870 (aproximativ pe locul actualei Piețe Negruzzi) se afla bariera Căușeni, de la care drumul, trecând prin satul Muncești, se îndrepta spre actualul oraș Căușeni. Ulterior, pe măsura dezvoltării zonei, bariera a fost mutată în direcția intersecției unde se despărțeau drumul spre Muncești și drumul Băcioiului (astăzi bulevardul Decebal) și a primit denumirea de bariera Muncești. Bariera Căușeni a fost desființată.
Bulevardul Muncești La începutul secolului XX, la gara feroviară circula conca, apoi tramvaiul electric. Din cele patru linii de tramvai ale Chișinăului, trei aveau capătul la gară. Zona se numea atunci bulevardul Muncești și era un loc preferat pentru plimbări. Până în 1961 făcea parte din strada Muncești, dar după zborul în spațiu al lui Iuri Gagarin bulevardul a primit numele lui, fiind primul din lume cu această denumire.
Șoseaua Muncești ca zonă industrială și rezidențială La un moment dat, strada Muncești nu a mai fost considerată drum spre sat, ci a început să se transforme într-o zonă industrială. Încă din secolul al XIX-lea, pe partea apropiată de calea ferată au apărut depozite, depouri și alte servicii feroviare. În apropierea căilor ferate au fost construite întreprinderi care funcționează și astăzi. Cealaltă parte a drumului s-a transformat în zonă rezidențială. După 1951, conform noului Plan General al orașului, s-au construit case de locuit: inițial blocuri cu 4 etaje din cotileț, în anii 1960 blocuri de 5 etaje din panouri, apoi blocuri monolitice de 9 etaje. În 1966, pe colțul Muncești-Krasnoselskaia (actuala stradă Burebista) a fost deschis parcul de troleibuze nr. 2, odată cu introducerea rutei nr. 5.
Timp de decenii, Muncești a fost prima stradă văzută de turiștii care veneau la Chișinău, nu doar din trenuri, ci și din aeroport, deoarece înainte de apariția bulevardului Dacia aceasta era singura cale spre aeroport. Ulterior, în anii 1970 a fost construit sectorul Botanica, implicit și bulevardul Dacia (Păcii). Unii pereți ai blocurilor sunt decorați cu mozaicuri pentru a oferi vizitatorilor o imagine mai plăcută a orașului. Mozaicurile de pe strada Muncești sunt renumite, iar unele au fost păstrate cu grijă în timpul renovărilor. Spre deosebire de alte zone industriale, multe întreprinderi de pe șoseaua Muncești au supraviețuit după destrămarea URSS.
Bibliografie
Note
Muncești