miniatura|Sigla măgarului democratic.
Partidul Democrat este unul dintre cele două partide politice majore contemporane din Statele Unite ale Americii. De la sfârșitul anilor 1850, principalul său rival politic a fost Partidul Republican. Partidul a fost fondat în 1828, fiind cel mai vechi partid politic activ din lume."The Democratic Party, founded in 1828, is the world's oldest political party" states
Inițial, Partidul Democrat a susținut democrația jacksoniană, agrarianismul și expansiunea teritorială, opunându-se în același timp unei bănci naționale și tarifelor vamale ridicate. Democrații au câștigat șase dintre cele opt alegeri prezidențiale desfășurate între 1828 și 1856, fiind învinși de două ori de către Whigi. În 1860, partidul s-a scindat în fracțiuni din Nord și din Sud din cauza problemei sclaviei. Partidul a rămas dominat de interesele agrare, în contrast cu susținerea oferită de Republicani marilor afaceri din perioada Gilded Age. Candidații Democrați au câștigat președinția doar de două ori între 1860 și 1908, deși au obținut majoritatea votului popular în încă două rânduri în acea perioadă. În timpul Epocii Progresiste, unele fracțiuni ale partidului au susținut reforme progresiste, Woodrow Wilson fiind ales președinte în 1912 și 1916.
În 1932, Franklin D. Roosevelt a fost ales președinte după o campanie electorală axată pe o reacție fermă la Marea Depresiune. Programele sale din cadrul New Deal au creat o coaliție Democrată vastă, care a reunit albi din Sud, muncitori din Nord, sindicate, afro-americani, comunități catolice și evreiești, progresiști și liberali. Începând cu sfârșitul anilor 1930, o minoritate conservatoare din aripa sudică a partidului s-a aliat cu Republicanii pentru a încetini și a opri continuarea reformelor interne progresiste. După mișcarea pentru drepturi civile și epoca legislației progresiste Great Society din timpul mandatului lui Lyndon B. Johnson — care a reușit adesea să învingă coaliția conservatoare în anii 1960 —, mulți albi din Sud au trecut de partea Partidului Republican, pe măsură ce statele din Nord-Est au devenit tot mai constant Democrate. Influența sindicatelor în cadrul partidului a scăzut începând cu anii 1970, pe fondul dezindustrializării, iar în anii 1980 partidul a pierdut în favoarea Republicanilor conduși de Ronald Reagan mulți alegători albi din clasa muncitoare. Alegerea lui Bill Clinton în 1992 a marcat o reorientare a partidului către centru și doctrina Căii a Treia (Third Way), schimbând poziția sa economică în favoarea unor politici bazate pe mecanismele pieței. Barack Obama a coordonat adoptarea legii „Affordable Care Act” în 2010, act normativ aprobat prin vot strict pe linii de partid.
În ceea ce privește problemele sociale, partidul pledează pentru dreptul la avort, controlul armelor de foc, drepturile persoanelor LGBTQ, măsuri privind contracararea schimbărilor climatice, legalizarea marijuanei și o cale către obținerea cetățeniei pentru imigranții fără acte. Pe plan economic, partidul susține reforma sistemului de sănătate, concediul medical plătit, concediul familial plătit și sprijinirea sindicatelor. În politica externă, partidul susține internaționalismul liberal și acordarea de ajutor Ucrainei, precum și o atitudine fermă față de China și Rusia.
Doctrină Partidul Democrat este descris pe scară largă în sursele americane fie ca un partid politic de centru, fie de centru-stânga. Analiști precum Harold Meyerson și William Galston observă că multe dintre pozițiile sale politice principale și fracțiunile sale importante ar fi clasificate drept centriste conform standardelor internaționale – în special celor europene – și sunt adesea considerate mai comparabile cu partidele liberal-centriste (de exemplu, cele asociate cu ALDE/Renew sau cu Liberalii Democrați din Regatul Unit) decât cu partidele social-democrate tradiționale; de asemenea, partidul include grupuri distincte de stânga (precum „The Squad”), alături de coaliții mai centriste, în cadrul vastei sale coaliții electorale. Politologii Robert C. Sinclair și R. Jeffrey Melton au descris Partidul Democrat ca fiind situat „ușor la dreapta celui mai mare partid canadian, Partidul Liberal, de centru-stânga”.
Partidul Democrat din secolul al XXI-lea este unic și se distinge de alte partide cu un profil similar prin orientarea sa ideologică, fapt datorat, în parte, compoziției sale demografice eterogene. Mai exact, ideologia Partidului Democrat izvorăște din sprijinul de care acesta beneficiază atât din partea minorităților rasiale – în special a afro-americanilor –, cât și din partea alegătorilor albi cu un nivel ridicat de educație.
Structura demografică a electoratului său prezintă o polarizare pronunțată în funcție de nivelul de educație și de apartenența rasială, însă nu și în funcție de venituri. În secolul XXI, Partidul Democrat înregistrează cele mai slabe rezultate în rândul alegătorilor albi fără studii superioare. Un nivel mai ridicat de educație este puternic corelat cu venituri și o avere mai mari, precum și cu o susținere ideologică sporită pentru pozițiile Partidului Democrat în rândul alegătorilor albi. Din punct de vedere ideologic, Partidul Democrat este mai divers decât Partidul Republican, conform datelor colectate de Gallup.
Acest lucru este rezultat, în parte, unor caracteristici regionale unice ale Statelor Unite, în special ale regiunii de Sud. Polarizarea rasială este extrem de pronunțată în Sudul Statelor Unite: locuitorii de culoare din această regiune votează aproape în totalitate cu Partidul Democrat, în timp ce locuitorii albi votează aproape în totalitate cu Partidul Republican. De asemenea, locuitorii albi din Sud care dețin studii superioare susțin în mare măsură Partidul Republican, spre deosebire de situația din cea mai mare parte a restului țării. Afro-americanii continuă să înregistreze cele mai mici venituri dintre toate grupurile rasiale din Statele Unite.
Liberalismul contemporan al Partidului Democrat își are originile în rândul puritanilor din New England, punând accent pe educație și știință încă din epoca colonială și din perioada revoluției științifice. Acest liberalism este mai vechi decât liberalismul clasic sau social-democrația secolului al XIX-lea.
Pozițiile sociale ale Partidului Democrat derivă din cele ale Noii Stângi, adică din liberalismul cultural. Acestea includ feminismul, drepturile persoanelor LGBTQ, reformele politicilor privind drogurile și ecologismul. Platforma partidului susține un stat social generos și un grad mai mare de egalitate socială și economică.Larry E. Sullivan. The SAGE glossary of the social and behavioral sciences (2009). p. 291: "This liberalism favors a generous welfare state and a greater measure of social and economic equality. Liberty thus exists when all citizens have access to basic necessities such as education, healthcare, and economic opportunities." În privința chestiunilor sociale, partidul pledează pentru menținerea legalității avortului, legalizarea marijuanei, o cale către obținerea cetățeniei pentru imigranții fără acte în regulă și drepturile persoanelor LGBTQ.
Teme economice Plasa de siguranță socială și sindicatele puternice s-au aflat în centrul politicii economice a Partidului Democrat încă din perioada programului New Deal, în anii '30. Pozițiile Partidului Democrat privind politica economică, evaluate în funcție de voturile din Congres, tind să coincidă cu interesele clasei de mijloc. Democrații susțin un sistem de impozitare progresiv, salarii minime mai mari, egalitatea de șanse pe piața muncii, sistemul de securitate socială, asistența medicală universală, învățământul public și locuințele subvenționate. De asemenea, aceștia susțin dezvoltarea infrastructurii și investițiile în energie curată pentru a stimula dezvoltarea economică și crearea de locuri de muncă.
De-a lungul anilor '70 și '90, partidul a susținut, în anumite momente, reforme economice centriste de tip a treia cale (Third Way), care vizau reducerea dimensiunii aparatului de stat și diminuarea reglementărilor pieței, așa cum s-a reflectat în politicile președinților Jimmy Carter și Bill Clinton. În general, partidul a respins atât modelul economic laissez-faire, cât și socialismul de piață, optând în schimb pentru economia keynesiană în cadrul unui sistem capitalist reglementat, bazat pe piață. Acesta se opune, în linii mari, legislației de tip „right-to-work” (care limitează obligativitatea apartenenței la sindicat) și susține legi favorabile sindicatelor, precum Protecting the Right to Organize Act (Legea privind protejarea dreptului de organizare sindicală), pledând totodată pentru creșterea salariului minim la cel puțin 15 dolari pe oră.Teresa Tritch, Where Do Democrats Stand on the Minimum Wage?, New York Times (July 6, 2016). Cu toate acestea, partidul nu adoptă modelul social-democrat și nu își fundamentează politicile pe mișcarea sindicală organizată. Totuși, începând cu anii 2020, partidul a început să se distanțeze și de politicile economice de predistribuție, precum garantarea locurilor de muncă, majorarea salariului minim și legislația favorabilă sindicatelor.Din punct de vedere istoric, Partidul Democrat s-a opus tarifelor vamale și a susținut liberul schimb. Totuși, începând cu anii 2020, partidul a adoptat o poziție favorabilă politicilor protecționiste.
Politică fiscală Democrații susțin o structură fiscală mai progresivă pentru a finanța mai multe servicii și a reduce inegalitatea economică, asigurându-se că americanii cei mai bogați plătesc impozite mai mari. În mod tradițional, Democrații și Republicanii adoptă poziții diferite cu privire la eradicarea sărăciei. Brady a afirmat: „Nivelul nostru de sărăcie este consecința directă a politicilor sociale slabe, care, la rândul lor, sunt consecința directă a unor actori politici slabi”. Aceștia se opun reducerii serviciilor sociale – precum Social Security, Medicare și Medicaid – considerând că o astfel de măsură ar dăuna eficienței și justiției sociale. Democrații consideră că beneficiile serviciilor sociale – atât cele monetare, cât și cele non-monetare – se traduc printr-o forță de muncă mai productivă și o populație mai cultivată, apreciind că aceste avantaje sunt mai importante decât orice beneficii care ar putea rezulta din impozite mai mici (în special pentru cei cu venituri mari) sau din reducerea serviciilor sociale. În plus, Democrații consideră serviciile sociale esențiale pentru asigurarea „libertății pozitive”, adică a libertății care decurge din oportunitățile economice. Camera Reprezentanților, aflată sub conducerea Democraților, a reintrodus regula bugetară PAYGO („pay-as-you-go” – finanțare pe măsură ce se efectuează cheltuielile) la începutul celei de-a 110-a legislaturi a Congresului.
Salariul minim Partidul Democrat susține majorarea salariului minim. Legea privind un salariu minim echitabil din 2007 (Fair Minimum Wage Act of 2007) a reprezentat o componentă timpurie a agendei Democraților în timpul celei de-a 110-a legislaturi a Congresului. În 2006, Democrații au susținut șase inițiative supuse votului la nivel statal pentru creșterea salariului minim, iar toate cele șase inițiative au fost aprobate.
În 2017, senatorii democrați au introdus proiectul de lege „Raise the Wage Act”, care prevedea majorarea salariului minim la 15 dolari pe oră până în 2024. În 2021, președintele Democrat Joe Biden a propus creșterea salariului minim la 15 dolari până în 2025. În multe state în care Democrații dețin controlul asupra legislativului și funcția de guvernator, salariul minim la nivel statal a fost majorat peste pragul celui federal, de obicei la 15 dolari pe oră sau mai mult.
Sistem de sănătate