Nero, poetul sângeros (în ) este un roman din 1921 al scriitorului maghiar Dezső Kosztolányi.
Rezumat
Acțiunea se petrece în Imperiul Roman, în timpul împăratului Claudius, iar personajul principal este Nero, un adolescent timid și nehotărât, care la doar 17 ani, este proclamat împărat, în detrimentul lui Britannicus, moștenitorul de drept al Imperiului. Romanul începe cu complotul Agrippinei, mama lui Nero, care îl otrăvește pe împăratul Claudius pentru a-și pune fiul, pe Nero, pe tron. Seneca, tutorele său, încearcă să-l ghideze prin filozofie, fiind convins că dacă implantează în Nero microbul poeziei – acesta ar putea să ajungă un altfel de împărat decât cei dinaintea sa. Agripinna a vrut să facă din fiul său un împărat docil, care să-i permită să conducă Imperiul în numele său însă, pe măsură ce începe să scrie poezii și să cânte, Nero dezvoltă o frustrare ucigașă devenind conștient că este un artist mediocru. Invidia lui Nero se manifestă prima dată față de fratele său vitreg, Britannicus, care avea un talent artistic autentic. Incapabil să suporte superioritatea acestuia, Nero îl otrăvește în timpul unui banchet. Înconjurat de lingușitori care îi laudă versurile proaste de teamă să nu fie executați, el ajunge să nu mai poată distinge adevărul de minciună. Această lipsă de repere îl aruncă într-o stare de paranoia, unde orice urmă de talent autentic la cei din jur este percepută ca o amenințare directă. Este portretul diletantului periculos care, având frâiele statului în mână, transformă lumea într-o scenă pentru propriul său ego rănit.
Relația cu mentorul său, Seneca, se răcește definitiv, deoarece nu mai suportă înțelepciunea acestuia și îl forțează să se sinucidă. Rămas fără singura voce care îi mai putea spune adevărul, Nero este rupt total de rațiune și cade într-o singurătate absolută. O exilează, apoi o decapitează pe prima sa soția, Octavia, fiica lui Claudius, pe care nu a iubit-o niciodată. O exilează pe mama sa în vecinătatea palatului, apoi o ucide pentru a scăpa de controlul ei. Nero execută mulți oameni, inclusiv nevinovați. S-a căsătorit cu Poppaea Sabina (Poppaea fiind deja căsătorită), care îi alimentează vanitatea și îl îndeamnă la excese. Organizează spectacole grandioase în care obligă poporul să-l asculte cântând la liră ore în șir. Apogeul nebuniei sale este incendierea Romei, pe care o privește ca pe un simplu spectacol, fiind mai preocupat de descrierea în versuri a flăcărilor decât de soarta cetățenilor. Revolta armatei și a poporului îl obligă pe Nero să fugă din palat și să se refugieze într-o vilă de la marginea Romei.
Romanul se încheie cu sinuciderea lui Nero, care, înainte de a muri, rostește celebra frază: „Qualis artifex pereo!” („Ce mare artist piere cu mine!”), convins până în ultima clipă că lumea pierde un geniu literar, nu un tiran.
Ediții în limba română Prima ediție în limba română a apărut la Editura Minerva în 1975, în traducerea Veronicăi Bârlădeanu, în cadrul colecției Biblioteca pentrut toți. A mai fost publicată de Editura Universal Dalsi în 1994 și1998. Romanul este structurat în 33 de capitole.
Aprecieri critice Scriitorul german Thomas Mann a scris o prefață a romanului, în care și-a exprimat surprinderea privind abordarea temei și a lăudat modul în care Kosztolányi a tratat „diletantismului sângeros”.
Note
Legături externe
Recenzie de carte – Nero, poetul sângeros, de Dezső Kosztolányi/
Categorie:Romane din 1921 Categorie:Romane de Dezső Kosztolányi Categorie:Romane maghiare