miniatura|278x278px| Tomislavgrad Tomislavgrad (în sârbă: Томиславград, ) cunoscut și sub numele său anterior Duvno (în sârbă: Дувно, pronunțat ) este un oraș și o comună din Cantonul 10 al Federației Bosniei și Herțegovinei, o entitate din statul modern Bosnia și Herțegovina. Se află în principal într-o zonă a regiunii istorice și geografice Tropolje. Conform recensământului din 2013, a avut o populație de 33.032 locuitori.
În epoca romană a fost cunoscut sub numele de Delminium.Wilkes, John (1996). The Illyrians. Wiley. p. 188. ISBN 978-0-631-19807-9. Coasta și hinterlandul Dalmației centrale până și dincolo de munții Dinaric au fost locuite de dalmați, după care a fost numită provincia romană Dalmația, propriul lor nume derivând din așezarea principală Delminium ,lângă Duvno. În timpul Evului Mediu, când a facut parte din Regatele Croației și al Bosniei, orașul a fost cunoscut sub numele de Županjac, nume care a rămas până în 1928, când a fost schimbat în Tomislavgrad. În 1945, numele orașului a fost din nou schimbat în Duvno, iar în 1990, a fost redenumit iar ca Tomislavgrad.Tomislavgrad, Bosnia and Herzegovina (Daelminium, Županjac, Duvno), oxfordreference.com Necesită înregistrare sau abonare
Nume Numele orașului înseamnă literalmente „orașul Tomislav”. Numele a fost schimbat din Županjac în Tomislavgrad în 1928 de către regele Alexandru I al Iugoslaviei în onoarea fiului său prințul Tomislav și, de asemenea în memoria lui Tomislav, primul rege al Regatului Croației, care a fost încoronat în zonă. Numele a fost schimbat în Duvno după al doilea război mondial de către autoritățile comuniste iugoslave. În 1990 orașul a fost redenumit din nou ca Tomislavgrad. Totuși, printre locuitorii Bosniei și Herțegovinei, localnicii sunt adesea denumiți Duvnjaci („Duvniaci”), iar orașul este adesea numit Duvno. De asemenea, orașul este uneori denumit pur și simplu „Tomislav”. Eparhia catolică din acea zonă este încă numită Mostar-Duvno.
În timpul Imperiului Roman, orașul a fost numit Delminium și în perioada medievală în Regatul Croației și Regatul Bosniei a fost numit Županjac. În timpul ocupației Imperiului Otoman, a fost numit Županj-potok și în timpul ocupației Austro-Ungariei, Županjac. miniatura|278x278px| Câmpia Duvno
Localizare De la Tomislavgrad până la sediul cantonului Livno este o distanță de 38 de kilometri. Până la Mostar sunt 88 de kilometri și până la Sarajevo sunt 162 de kilometri.
Demografie Populația Populația așezărilor – comuna Tomislavgrad Așezare19611971198119912013Total33,04633,13530,66630,00933,0321Blažuj3253322Bobara2363Bogdašić4043464Borčani7598285Bukova Gora2053116Bukovica9628927Ćavarov Stan663438Cebara1392229Crvenice77399710Dobrići48144611Donji Brišnik86679012Eminovo Selo67459513Galečić28027914Grabovica35054315Jošanica21621416Kazaginac30127717Kolo63699818Kongora86686219Korita17920020Kovači36635221Kuk20723222Letka70155123Lipa34927624Liskovača20124825Lug26624326Mandino Selo45344927Mesihovina96497828Mijakovo Polje18423229Mokronoge55054830Mrkodol1,09199931Omerovići32124232Omolje67065633Oplećani42437634Pasić15025035Prisoje1,1501,10736Rašeljke43038337Roško Polje1,1581,00038Sarajlije41346039Seonica39542140Srđani28432541Stipanjići1,2491,16742Šuica1,4461,75843Tomislavgrad1,9863,2654,2315,0125,76044Vedašić65854745Vinica41271846Vojkovići33728847Vrilo169349
Compoziție etnică Compoziția etnică - orașul Tomislavgrad 2013 1991 1981 1971 1961 Total 5.760 (100,0%) 5.012 (100,0%) 4.231 (100,0%) 3.265 (100,0%) 1.986 (100,0%) Croați 4.575 (81,89%) 3.164 (63,13%) 2.528 (59,75%) 1.809 (55,41%) 1.032 (51,96%) Bosniaci 955 (17,09%) 1.472 (29,37%) 1.248 (29,50%) 1.167 (35,74%) 637 (32,07%) Neafiliați 21 (0,376%) Sârbi 16 (0,286%) 219 (4.370%) 214 (5.058%) 241 (7.381%) 246 (12,39%) Albanezi 11 (0,197%) 25 (0,591%) 4 (0,123%) 4 (0,201%) Alții 6 (0,107%) 62 (1.237%) 13 (0,307%) 22 (0,674%) 7 (0,352%) Muntenegreni 2 (0,036%) 2 (0,047%) 6 (0,184%) 5 (0,252%) Necunoscut 1 (0,018%) Iugoslavi 95 (1,895%) 201 (4.751%) 16 (0,490%) 55 (2.769%) Compoziție etnică - comunaTomislavgrad 2013 1991 1981 1971 1961 Total 33.032 (100,0%) 30.009 (100,0%) 30.666 (100,0%) 33.135 (100,0%) 33.046 (100,0%) Croați 29.006 (91,81%) 25.976 (86,56%) 26.712 (87,11%) 29.272 (88,34%) 29.704 (89,89%) Bosniaci 2.472 (7.824%) 3.148 (10,49%) 2.895 (9.440%) 2.760 (8.330%) 1.828 (5.532%) Necunoscut 40 (0,127%) Neafiliați 27 (0,085%) Sârbi 22 (0,070%) 576 (1.919%) 671 (2.188%) 970 (2.927%) 1.239 (3.749%) Albanezi 11 (0,035%) 25 (0,082%) 5 (0,015%) 6 (0,018%) Alții 11 (0,035%) 202 (0,673%) 69 (0,225%) 65 (0,196%) 72 (0,218%) Muntenegreni 2 (0,006%) 9 (0,029%) 9 (0,027%) 14 (0,042%) Sloveni 1 (0,003%) 3 (0,010%) 8 (0,024%) 4 (0,012%) Iugoslavi 107 (0,357%) 280 (0,913%) 40 (0,121%) 177 (0,536%) Macedoneni 2 (0,007%) 6 (0,018%) 2 (0,006%)
Istorie Cele mai vechi timpuri Zona a fost locuită de tribul de iliri al dalmaților,The Cambridge Ancient History Vol. 11: The High Empire, AD 70-192 by Peter Rathbone, page 597, "... Un astfel de loc a fost Delminium, de la care și-au luat numele dalmații iliri, atacat de mai multe ori de consulii romani..." iar Delminium a fost un oraș înființat de aceștia în locul în care se află în zilele noastre Tomislavgrad.Wilkes, J. J. The Illyrians, 1992; , pg 188, "...după care a fost numită provincia romană Dalmatia, propriul lor nume derivând din așezarea principală Delminium de lângă Duvno. Dincolo de Dinara, dalmații au ocupat câmpiile din Livno, Glamoc și Duvno, ..." Delminium a fost situat în locul unde se află bazilica romano-catolică de astăzi, numită după primul sfânt croat, Nikola Tavelić.
Zona Tomislavgrad a fost populată în anii 4000 î.Hr. - 2400 î.Hr., chiar înainte de sosirea ilirilor și, din acea perioadă, au rămas doar topoarele de piatră lustruită, ca dovadă că cineva a locuit aici. Bagarić, Ivo. Duvno: Povijest župa duvanjskog samostana. Sveta baština. 1989 Epoca bronzului (1800 î.Hr - 800 î.Hr.) a lăsat, de asemenea, puține urme în Tomislavgrad. Colecția arheologică a mănăstirii din Široki Brijeg a avut puține obiecte găsite în zona Tomislavgrad din epoca bronzului: 34 de secere de bronz, 3 topoare și 2 sulițe. Aceste obiecte au fost găsite în Stipanjići și Lug lângă Tomislavgrad. Acestea au fost oferite colecției arheologice „fra Mijo Čuić și fra Stjepan Naletilić”. Mai târziu, părintele Vojislav Mikulić a găsit un topor de bronz în Letka pe care l-a oferit acestei colecții. Din păcate, colecția a fost distrusă în foc la sfârșitul celui de-al doilea război mondial. Doar o seceră și un topor au supraviețuit conflagrației. Cu toate acestea, această colecție a sugerat că populația din Tomislavgrad din acea perioadă au fost crescători de vite, fermieri și războinici.
Spre deosebire de predecesorii lor nedenumiți, ilirii au lăsat dovezi materiale din perioada lor. Pe versanții munților care înconjoară Tomislavgrad, ilirii au construit 36 de fortificații. Aceste forturi au servit ca turnuri de veghe sau forturi împotriva inamicului. Există, de asemenea, multe morminte de iliri, ceea ce semnifică că le-a păsat de morții lor. La fel ca forturile, mormintele datează din epoca bronzului și a fierului până la cucerirea romană a Delminium-ului (Tomislavgrad). În mormintele ilirilor morți, au fost găsite bijuterii și obiecte folosite pentru morți. Bagarić, Ivo. Duvno: Povijest župa duvanjskog samostana. Sveta baština. 1989
Alți locuitori, cu excepția ilirilor, au fost celții. Aceștia au adus o cultură superioară, meșteșuguri și, cel mai important, arme mai bune. Bagarić, Ivo. Duvno - Short Monograph. Župni ured sv. Franje Asiškog, Bukovica. 1980. Celții au fost însă repede asimilați de iliri, deoarece erau foarte puțini.
Pe măsură ce romanii au cucerit teritoriul tribului iliric Ardiaei, dalmații și uniunea lor tribală au fost ultimul bastion al libertății ilirice. Dalmații au atacat posturile romane de lângă Neretva, orașele comerciale grecești și tribul Daors care era în relații bune cu romanii. Ilirii și-au modernizat așezările în forturi puternice și și-au înconjurat capitala cu o coroană de forturi mai mici. Bagarić, Ivo. Duvno - Short Monograph. Župni ured sv. Franje Asiškog, Bukovica. 1980. Se presupune că, în acea perioadă, în Delminium au locuit 5.000 de dalmați.
În 167 î.Hr. forturile ilirice nu au putut opri legiunile romane și Roma a cucerit întreaga coastă adriatică la sud de Neretva; teritoriul Ardiei a fost, de asemenea, distrus. Primul conflict dintre dalmați și Roma a început în 156 î.Hr.. Consulii Gaius Marcius Figulus, apoi Publius Cornelius Scipio Nasica Corculum au cucerit și distrus Delminium; acesta din urmă a fost primit în triumf la Roma pentru această victorie. Lucrările scriitorilor din acea perioadă spun că Delminium a fost un „oraș mare”, aproape inaccesibil și inexpugnabil. Romanii au tras cu săgeți aprinse în casele din lemn, care apoi au incendiat tot orașul. Bagarić, Ivo. Duvno - Short Monograph. Župni ured sv. Franje Asiškog, Bukovica. 1980. După diferite răscoale conduse de dalmați și trei războaie cu Roma, teritoriul lor a fost cucerit definitiv în anul 9.
Perioada romană 300px|miniatura|Localizarea orașului Delminium în secolul I După cucerirea romană, au început să fie construite drumuri și poduri. Drumurile care duceau spre Balcani de pe coasta Adriaticii din Salona (Solin) și Narona (Vid lângă Metković) treceau prin Delminium (Tomislavgrad). Rămășițe ale acestora și ale altor drumuri romane încă există. Bagarić, Ivo. Duvno: Povijest župa duvanjskog samostana. Sveta baština. 1989 Romanii și-au introdus cultura, limba, legislația și religia și în următorii 400 de ani, în Tomislavgrad a fost pace.
După ce romanii l-au învins pe dalmați, Tomislavgrad a fost aproape abandonat. A staționat acolo, pentru o perioadă, o trupă de soldați romani pentru a-i ține pe iliri sub control. Bagarić, Ivo. Duvno: Povijest župa duvanjskog samostana. Sveta baština. 1989 Romanii au început să reconstruiască Delminium în 18 și 19 d.Hr., pe vremea împăratului Tiberius. În acea perioadă a fost construit centrul orașului, un forum roman. Acest forum a fost construit în locul bazilicii actuale a sfântului Nikola Tavelić.
În 1896, Fra Anđeo Nuć a descoperit diferite sculpturi ale zeităților păgâne romane, fragmente de sarcofage păgâne și fragmente de coloane ale bisericii creștine medievale. Dintre toate aceste descoperiri, cele mai importante sunt două monumente votive și altare dedicate zeiței Diana, un altar dedicat zeului nativ ilir Armatus și o placă votivă dedicată zeiței Libera (Proserpina). Mai târziu, s-a găsit și relieful zeiței Diana și un relief al Dianei și al lui Silvanus împreună. În plus, au fost găsite noi altare păgâne, fragmente de sarcofage, ceramică din lut, părți de coloane și alte descoperiri din epoca romană și medievală timpurie. Acest lucru a dus la concluzia că pe locul actualului cimitir catolic „Karaula” (care anterior a fost un post de frontieră militară otomană și post de pază) s-au aflat un sanctuar și un cimitir păgân roman și ilir. Bagarić, Ivo. Duvno: Povijest župa duvanjskog samostana. Sveta baština. 1989
Evul Mediu Croații au ajuns în această zonă în secolul al VII-lea, iar zona a fost redenumită Županjac.Bagarić 1980, p. 14. Zona din jurul Tomislavgradului a fost importantă în istoria croată în Evul Mediu timpuriu croat. Conform Cronicii Preotului din Doclea, cel mai important eveniment din această perioadă a fost prima adunare de nobili a Croației din anul 753. Prima curte croată a fost făcută la muntele Lib atunci când croații au ajuns în zona Duvno. În acea curte, ducele Budimir la găzduit pe trimisul Papei Ștefan al II-lea și pe cel al împăratului bizantin Constantin al V-lea.