Ecaterina Dunăreanu-Vulpe () a fost un arheolog român.
A făcut studiile secundare la Constanța și pe cele superioare la București. A fost membră a Școlii Române din Roma în perioada 1924-1926, devenind apoi doctor în litere. În perioada anilor 1928-1929 a devenit membră a Școlii Române de la Paris, apoi asistentă și ulterior conservatoare la Muzeul Național de Antichități din București. A predat istoria artei la Academia de Belle Arte din Iași și a devenit șefă de sector la Institutul de arheologie București. Ca arheolog s-a ocupat de epoca geto-dacă având contribuții semnificative la complexul neolitic de la Izvoare și siturile de la Tinosu, Poiana și Popești.
Lucrări publicate Tezaurul de la Pietroasa, București 1967 Les fouilles de Tinosul, în „Dacia”, volumul I, 1924 Les fouilles de Poiana, în „Dacia”, volumele III-IV, 1929-1932
Note
Bibliografie
Enciclopedia Istoriografiei Românești, Editura Academiei, 1978 Mateescu, C. N., Ecaterina Dunăreanu-Vulpe, Seventy Years in the Service of Archaeology, Dacia N.S. XXXVII, 1993, p. 325–330. Alexandrescu P., Necrolog. Ecaterina Dunăreanu-Vulpe (10.V.1901–31.XII.1994), SCIVA, 46, 1995, 3–4, p. 291–293.
Categorie:Nașteri în 1901 Categorie:Decese în 1994 Categorie:Arheologi români Categorie:Istorici români Categorie:Constănțeni