Centrul istoric al Brașovului (Cetatea)

Centrul istoric (Cetatea Brașovului) (în ) este un cartier din municipiul Brașov, declarat monument istoric de valoare națională ().

Brașovul medieval era format din Cetatea Brașovului și cele trei suburbii din afara zidurilor „Cetății”: Brașovechi, Șchei și Blumăna.Brașov, Șuluțiu, 1937; p.14

Istoric Stabiliți inițial în Brașovechi, din cauza inundațiilor și din motive strategice (incursiunile tătarilor urmate de invaziile turcești), începând din secolul al XIV-lea, sașii s-au mutat spre muntele Tâmpa și au început să construiască fortificații de apărare.Brașovul de altădată, Pușcariu, 1977, p.57

Între anii 1400 și 1427 orașul a fost împrejmuit cu ziduri și turnuri de apărare, devenind astfel o fortificație renumită – Cetatea.Brașov, Șuluțiu, 1937; p.170

Cetatea era un loc întărit și în ea se retrăgeau și locuitorii din Brașovechi, Blumăna și Șchei, cartiere aflate în afara zidurilor cetății.

Accesul în Cetate se făcea prin cele patru porți: Poarta Ecaterinei, în partea de sud-vest, spre Șchei, Poarta Vămii sau Poarta Mănăstirii, în partea de nord spre Brașovechi, Poarta Principală (a Căldărarilor) și Poarta Străzii Negre, în partea de nord-est spre Blumăna. Pentru a ușura intrarea și ieșirea din Cetate, în secolul al XIX-lea au mai fost construite încă trei porți: Poarta Șchei, în partea de sud-vest, între Poarta Ecaterinei și Bastionul Țesătorilor, Poarta Târgul Cailor, în partea de vest, tot spre Șchei, între poarta Ecaterinei și Bastionul Fierarilor și Poarta Vămii cea nouă (pe același amplasament cu al Porții Mănăstirii).Brașovul de altădată, Pușcariu, 1977, p.121

Pe lângă aceste fortificații, Cetatea Brașovului avea construite și patru turnuri exterioare, ele fiind folosite ca turnuri de veghe. Dintre acestea s-au păstrat până astăzi doar două: Turnul Alb și Turnul Negru. Celelalte două, Turnul Cuțitarilor și Turnul Cizmarilor au fost demolate în secolul al XVIII-lea.

În Cetate construcțiile au fost ridicate conform unor restricții impuse de condițiile geografice în care se afla orașul. Aici, ca și în celelalte cartiere săsești, casele „se sprijineau una pe alta”, fiind lipite între ele.Negulici, Dorina; Brașovul, Oraș cetate, Muzeul Județean de Istorie Brașov, 2000

Atmosfera medievală a orașului se datora și caselor cu acoperișurile ascuțite și cu ferestre mici, arhitectură caracteristică de oraș german. Casele erau mai mult sau mai puțin asemănătoare, cu acoperișul aplecat în pantă, cu fațada simplă, îngustă, lipsite de orice ornament inutil și cu intrarea printr-o curte a cărei poartă era sub o boltă de zid perfect semicirculară. Casele acestea aveau rareori latura cea mai mare spre stradă, iar ferestrele prevăzute cu obloane de lemn erau ridicate mult deasupra nivelului străzii. Vechea cetate a mai păstrat ceva din aspectul medieval, deși incendiul din anul 1689 a distrus o mare parte din casele ridicate de primii germani stabiliți aici. Totuși, prin unele locuri, se mai pot găsi case vechi de câteva sute de ani. Majoritatea au fost însă reconstruite în stil baroc provincial, cu linii simple, asemănătoare caselor din Germania sau Austria.Brașov, Șuluțiu, 1937; p. 38

Una dintre casele cele mai vechi din Cetate este Casa Jekelius de la intersecția străzii Republicii cu strada Michael Weiss, clădire declarată astăzi monument istoric (). Casa Jekelius este una dintre puținele case care a supraviețuit nevătămată incendiului din 1689. În anul 1848, Ferdinand Jekelius și-a fondat aici farmacia, care a funcționat timp de un secol. Casa datând din secolul al XVI-lea a fost construită în centrul orașului, pe locul unei foste mănăstiri cisterciene. A fost construită în mai multe etape, cu elemente renascentiste și baroce. A fost o structură modernă și rezistentă în comparație cu vârsta sa și, ca urmare, nu a fost deteriorată de incendii și cutremure. La fel ca alte clădiri din epoca respectivă, casa are pereți masivi, ferestre mici și puține decoruri exterioare. Zidurile sale sunt întărite de patru contraforturi, unul pe colțul clădirii și trei pe strada Michael Weiss.Hannak, Christof; Die Goldfischapotheke, Neue Kronstädter Zeitung, II. (15 apr 1986), ISSN 0934-4713

Centrul Cetății era Casa Sfatului din Piața Sfatului, iar în imediata apropiere se afla Biserica Neagră. În jurul catedralei era „cartierul latin”: școlile sașilor și locuințele unor profesori, în frunte cu „rectorul” și „cantorul”.Brașovul de altădată, Pușcariu, 1977, p.123

Numele străzilor și piețelor din Cetate erau foarte sugestive și s-au păstrat pentru o periodă îndelungată, chiar dacă nu mai erau de actualitate: Târgul Grâului, Târgul Cailor, Târgul Boilor, Târgul Peștelui, Șirul Inului, Târgul Florilor, Ulița Fânarilor, etc, ele arătând ce fel de mărfuri se vindeau în locul respectiv.Brașovul de altădată, Pușcariu, 1977, p.124

În a doua jumătate a secolului al XIX-lea au fost întocmite primele planuri de sistematizare a orașului, care implicau dezvoltarea urbanistică spre suburbii, în primul rând spre Blumăna. În acest scop au fost demolate eșalonat o parte din fortificațiile medievale ale Cetății de pe laturile de nord-est și sud-vest.

Pe locul vast care despărțea Cetatea de Șchei s-au construit atunci câteva clădiri importante, în special școli: Școalele Centrale Române greco-ortodoxe (astăzi Liceul „Andrei Șaguna”), Liceul „Honterus”, școala primară „Ioan Popasu”, școala normală de fete, școala profesională de fete și gimnaziul săsesc de fete.Brașov, Șuluțiu, 1937; p.37

De cealaltă parte a Cetății, pe latura de nord-est, s-au construit de asemenea câteva clădiri administrative: Palatul de Justiție (astăzi sediul Prefecturii și al Consiliului Județean Brașov), Palatul Poștei și Administrația Financiară (astăzi Primăria).Brașov, Șuluțiu, 1937, p.17 Tot acolo, la intersecția Străzii Porții cu Bulevardul Rudolf, a fost construită între 1886 – 1887 Vila Kertsch. Brașovul a fost primul oraș din Transilvania (și primul de pe cuprinsul actualei Românii) unde s-a proiectat un film, în vila Kertsch, la 5 decembrie 1896, la doar un an de la premiera mondială de la Paris.

În continuare, de-a lungul Promenadei se înșirau: Liceul „Dr. Ioan Meșotă”, iar de cealaltă parte a străzii Vămii, clădirea Palatului Institutului de Pensii și a Prefecturii (astăzi sediul Rectoratului Universității „Transilvania”), o mai modestă clădire a bibliotecii „Astra” (Casa Baiulescu), ambele proiectate de Peter Bartesch, și, închizând acest șir de edificii publice, Camera de Comerț și Industrie (astăzi sediul Bibliotecii Județene „George Barițiu”).

Ulterior, pe același spațiu vast au mai fost construite în anii 1938-1939: clădirea Cercului Militar, cunoscută și sub numele de Casa Armatei, arhitect Constantin Iotzu, Hotelul Aro Palace proiectat de Horia Creangă (nepotul scriitorului Ion Creangă) în colaborare cu Haralambie Georgescu precum și Palatul Telefoanelor, proiectat de Constantin Nănescu.

În anul 1835 s-a deschis aici banca săsească „Kronstädter Allgemeine Sparkasse” (Casa Generală de Economii din Brașov), prima unitate bancară atât din Brașov cât și din Transilvania. Aceasta era de fapt o cooperativă de credit, cu sediul inițial în strada Mureșenilor nr. 1. Inițiativa înființării unei bănci a apărut în ideea anihilării cămătarilor și zarafilor, care dădeau bani împrumut cu dobânzi mari, dar și cu scopul stimulării circulației banilor. Sigla băncii era stupul de albine, iar sloganul era „Muncește, adună, sporește!“. Inițial, politica băncii și-a propus acumularea de capital și atragerea clienților de orice fel, ea având și caracter de ajutor reciproc. De asemenea banca a susținut industria brașoveană, pentru ca mai apoi să înceapă să cumpere proprietăți imobiliare.

Banca a evoluat treptat către una modernă și s-a transformat în societate pe acțiuni în anul 1896, dar și-a păstrat în continuare caracterul altruist. În toată existența sa banca a investit sume mari de bani pentru scopuri publice, culturale și economice, fiind cea care a finanțat reconstruirea „Redutei” din Brașov. Tot din banii băncii s-au ridicat și înstituții de învățământ, ca: Școala evanghelică de fete și Școala de gimnastică, primul institut de acest gen din Transilvania. În anul 1928, banca a fuzionat cu Banca de comerț și industrie din Brașov și cu cea din București. În 1948, la instaurarea comunismului, banca a intrat în lichidare forțată.

Ulterior a fost înființată Banca Națională Săsească, care a funcționat în clădirea din Str. Michael Weiss nr. 22 (colț cu strada Republicii), astăzi declarată monument istoric ().

În Cetate au existat de-a lungul timpului mai multe hanuri, precum „Hanul Roșu” de pe strada Neagră (astăzi strada Nicolae Bălcescu), la parterul căruia se afla „Cârciuma Roșie” (denumire dată după fațada clădirii). Construcția cu două nivele avea forma literei U. Hanul exista anterior marelui incendiu din anul 1689, fapt atestat de inscripția păstrată pe un perete al clădirii, în care se menționează renovarea făcută în anul 1689.

Cel mai mare han din oraș la vremea respectivă era „Coroana de aur”, care a fost reamenajat în anul 1860 și renovat apoi în 1873. Hanul era situat pe principala cale de acces în interiorul cetății, Strada Vămii (azi strada Mureșenilor, la nr. 12).

Mai târziu au apărut hoteluri precum „Coroana” sau „Aro Palace” care funcționează și astăzi, în timp ce alte hoteluri înființate în acea perioadă nu au rezistat timpului. În clădirea aflată la numărul 50 a străzii Castelului a funcționat până în anul 1947 hotelul Continental, un local elegant și retras. Acest hotel a fost construit între anii 1871 - 1873, după planurile inginerului șef al orașului Peter Bartesch în stil neobaroc cu frumoase ornamente de influență vieneză. Autoritățile comuniste instalate după 1945 au închis hotelul și au naționalizat clădirea, pe care au transformat-o în loc de detenție și anchetă pentru luptătorii anticomuniști, în special legionari și țărăniști.

Cultură Pe strada Teatrului (actuala stradă Apollonia Hirscher) a fost construită în anul 1794 prima sală de spectacole a Brașovului, „Reduta” numită astfel după o vestită sală de spectacole din Viena.Pușcariu, Sextil; Brașovul de altădată, Editura Dacia, Cluj-Napoca, 1977, p.246

Aici au concertat Johann Strauss, Johannes Brahms, au dat spectacole de teatru trupele Tardini și Pascaly, spectacole la care a participat ca sufleur și poetul Mihai Eminescu. Tot aici, în prima jumătate a secolului al XIX-lea au fost prezentate primele spectacole de teatru în limba română, de către un colectiv de artiști amatori, alcătuit la inițiativa lui George Barițiu, Andrei și Iacob Mureșianu.

Vechea Redută a fost demolată în anul 1892 și reconstruită între anii 1893-1894. Noua „Redută”, sau Casa de Concerte, a fost construită după planurile inginerului orașului Christian Kertsch.Christian Kertsch (1839-1909) a fost inginer șef al orașelor Ploiești (1873-1877) și Brașov (1884-1903), post ocupat prin concurs, din care s-a și pensionat. El a studiat la Viena și München, specializându-se în hidrotehnică, construcții de poduri, drumuri și căi ferate, precum și în proiectarea decorațiunilor pentru clădiri, profesia de arhitect neexistând la cea vreme. Christian Kertsch a rămas în istoria Brașovului prin proiectarea (și execuția) noii aducțiuni de apă a orașului (1891-1892). Tot el a fost unul din promotorii tramvaiului cu abur în Brașov și a construit vila Kertsch devenită ulterior hotel precum și Reduta nouă. () Pe fațadă, în stilul renașterii italiene, se află busturile lui Wagner, Schumann, Mozart, Beethoven, Goethe, Schiller și Shakespeare.

În 1948 „Reduta” a fost dată în folosința Teatrului de Stat până în martie 1959. Din acest an a fost transferată Palatului Culturii, înființat cu un an înainte, în 1958. În prezent instituția poartă numele de Centrul Cultural „Reduta”.