Henric de Carintia (în , în ; ), membru al Casei de Gorizia, a fost rege al Boemiei și margraf al Moraviei și rege titular al Poloniei între 1307 și 1310. De asemenea, a fost duce al Carintiei și al Crainei și conte de Tirol sub numele Henric al VI-lea din 1310 până la sfârșitul vieții.
După moartea lui Henric, Ducatul Carintia și Ducatul Craina au fost preluate de familia de Habsburg în stăpânirea căreia au rămas aproape fără întrerupere până în 1918.
Biografie Henric a fost fiul ducelui Carintiei, Meinhard al II-lea de Gorizia-Tirol și al soției sale, Elisabeta de Bavaria, fiica ducelui Otto al II-lea de Wittelsbach. După moartea tatălui său, el a preluat sub numele „Henric al VI-lea” stăpânirea în Carintia și Tirol, împreună cu frații săi. Înfeudarea lui Henric a fost recompensa pentru ajutorul dat cumnatului său, Albert I de Habsburg, în Bătălia de la Göllheim din 1298. miniatura|Mormântul lui Henric de Carintia După asasinarea lui Venceslau al III-lea în 1306 și moartea fiului lui Albert I, Rudolf I al Boemiei, în 1307, Henric de Carintia a fost ales rege al Boemiei pe 15 august 1307 (pe baza moștenirii soției sale, Anna, sora cea mare a regelui Venceslau al III-lea al Boemiei) deși familia de Habsburg s-a opus.
Totuși, Henric s-a confruntat curând cu rezistența ce i s-a opus în Boemia. În 1309–1310 adversarii săi au apelat la regele romano-german Henric al VII-lea care în iulie 1310 i-a retras feuda lui Henric de Carintia. La sfârșitul lunii august 1310 fiul lui Henric al VII-lea, Ioan de Luxemburg, a devenit regele Boemiei. La sfârșitul anului, trupele aflate sub conducerea lui Ioan de Luxemburg au ocupat Boemia. Henric de Carintia a trebuit să părăsească Praga și în cele din urmă și Boemia.
Ca o compensație, Habsburgilor le-a fost cedată în 1311 regiunea Savinja (în actuala Slovenia), situată lângă Stiria care le aparținea, iar Henric a reușit să elibereze zonele ocupate din Carintia. În ciuda tuturor eforturilor, el nu a reușit să dobândească proprietățile Diecezei de Bamberg din Carintia, deoarece acestea fuseseră date ca gaj lui Henric al VII-lea. Totuși, Henric a reușit să respingă încercarea de a obține suveranitatea feudală a episcopilor de Trento și de Brixen (Bolzano) din Tirol.
În controversa pentru tronul romano-german dintre Frederic cel Frumos și Ludovic al IV-lea Bavarezul, Henric a reușit în 1325 să obțină o compensație. Împăratul Ludovic al IV-lea și-a dat acordul în 1330 ca fiicele lui Henric să poată revendica feudele sale în calitate de moștenitoare. Cu toate acestea, printr-un tratat secret încheiat cu familia de Habsburg, Ludovic al IV-lea a revocat în același an acordul încheiat cu Henric. Prin urmare, Frederic cel Frumos a intrat în posesia ducatului Carintia după moartea lui Henric în 1335. Tirolul, a rămas însă în stăpânirea fiicei lui Henric, Margareta, potrivit acordului încheiat, după ce Stările Generale au decis aceasta în unanimitate.
Căsătorii și descendenți miniatura|„Mormântul austriac” din Mănăstirea Stams (grup statuar realizat de Andreas Thamasch) Henric s-a căsătorit de trei ori: în 1306 cu Anna Přemyslovna (1290–1313); în 1313 cu Adelaida de Braunschweig (1285–1324), fiică a ducelui Henric I de Brunswick-Grubenhagen; în 1327 cu Beatrice de Savoia (1310–1331), fiică a contelui Amadeus al V-lea de Savoia.
Din cea de-a doua căsătorie au rezultat doi copii: Adelaida (1317–1325); Margareta Maultasch (1318 –1369), contesă de Tirol din 1335 până în 1363.
Henric de Carintia a fost înmormântat în Mănăstirea Stams din Tirol, întemeiată de tatăl său, Meinhard al II-lea, unde o placă de mormânt din marmură albă și o statuie aurită amintesc de el.
Note
Bibliografie Alfons Huber: Heinrich VI., König von Böhmen, Herzog von Kärnten. în: Allgemeine Deutsche Biographie (ADB), vol. 11, Editura Duncker & Humblot, Leipzig, 1880, pp. 527–529. Hermann Wiesflecker: Heinrich VI. în: Neue Deutsche Biographie (NDB), vol. 8, Editura Duncker & Humblot, Berlin, 1969, , pp. 361–363 (versiune online). Heinrich Koller: Das Kanzleiregister König Heinrichs von Böhmen, Herzogs von Kärnten, der Jahre 1327–1329., disertație, Universitatea din Viena, 1949.
Categorie:Nașteri în 1265 Categorie:Decese în 1335 Categorie:Decese pe 2 aprilie Categorie:Casa de Gorizia