La 28 iunie 1987, Irakul a lansat ceea ce autoritățile iraniene credeau că ar fi bombe cu gaz muștar asupra orașului Sardasht, în Azerbaidjanul de Vest, în cadrul a două bombardamente separate, care au vizat patru zone rezidențiale. Numărul victimelor a fost estimat inițial la 110 de civili morți și 8000 de civili răniți.
Dintr-o populație de aproximativ 20.000 de locuitori, 25% suferă încă de boli grave ca urmare a acestor atacuri Atacurile cu gaze au avut loc în timpul războiului Iran-Irak, perioadă în care Irakul a utilizat frecvent arme chimice împotriva civililor și soldaților iranieni.
Responsabilii atacului În aprilie 2004, Guvernul Statelor Unite ale Americii (SUA) a fost declarat responsabil de către Curtea Publică de la Teheran pentru atacuri, ca urmare a sprijinului său acordat regimului lui Saddam Hussein. Guvernul SUA a fost obligat să plătească 600 de milioane de dolari despăgubiri pentru victime.
Deoarece Sardasht nu era considerat o țintă militară, populația era atât neprotejată, cât și nepregătită pentru un atac cu arme chimice. Fiind situat în apropierea graniței și a frontului de război, orașul fusese frecvent expus bombardamentelor irakiene cu arme convenționale, cu care locuitorii se obișnuiseră. Cu toate acestea, supraviețuitorii au relatat ulterior medicilor că nu știau că bombele conțineau agenți chimici și că, inițial, fuseseră ușurați când au observat că acestea nu explodaseră.
Victimele Din cauza direcției vântului, chiar și spitalul, precum și centrul de convalescență, au fost contaminate, iar numărul redus de medici și asistenți care lucrau acolo a fost nevoit să părăsească zona. Două băi publice au fost utilizate pentru decontaminarea victimelor, iar un mic stadion a fost transformat într-un centru medical cu o capacitate de 150 de paturi. În primele câteva ore, au murit aproximativ 30 de persoane, în special copii mici și vârstnici, din cauza insuficienței respiratorii severe.
Din cei aproximativ 12.000 de locuitori, conform rapoartelor oficiale, 8.000 au fost expuși. Dintre cei 4.500 care au necesitat îngrijiri medicale, 1.500 au fost spitalizați, dintre care 600 la Teheran. Celelalte 3.000 de persoane afectate au fost tratate ambulatoriu și apoi externate. Mulți dintre acești externați au părăsit orașul spre sate și au încercat să se trateze pe cont propriu, folosind medicamente tradiționale sau alte metode. Acești oameni nu au înregistrări medicale ale expunerii lor și acum au dificultăți în a obține beneficii guvernamentale.
Printre cele 4.500 de victime care au necesitat asistență medicală au fost incluși și unii dintre salvatori.Foroutan, Abbas. Medical Review of Iraqi Chemical Warfare. Tehran, Iran: Baqiyatallah University of Medical Sciences, 2003, p. 183 Republica Islamică Iran a denunțat acest atac (chimic) împotriva Sardasht ca fiind un act inuman și, în declarațiile oficiale, a numit Sardasht drept primul oraș care a fost victima armamentului chimic din lume, după bombardamentele atomice de la Hiroshima și Nagasaki.
Victime înregistrate până în 2007: 130 de persoane (109 civili, 21 militari și alte categorii) au murit în urma atacului cu gaz muștar pe bază de sulf asupra Sardasht, în iunie 1987. Douăzeci de oameni au murit în primele ore, zece în timpul evacuării către alte orașe, iar aproximativ o sută au murit ulterior în spitalele din Iran și Europa în luna următoare. Dintre civilii decedați, 39 aveau vârsta sub 18 ani, inclusiv 11 sub 5 ani. De asemenea, 34 de femei și fete au murit.Khateri S, Wangerin R. Denied Truths, the story of victims of chemical weapons in Iran, center for women and family affairs. 2008, Khateri S. Victims of chemical weapons in Iran – an evaluation on health status of 45,000 Iranian victims of chemical warfare agents. Society for Chemical Weapons Victims Support (SCWVS) (www.scwvs.org), April 2003,
Gazul muștar nu este considerat un agent predominant letal, ci un agent incapacitant, având o rată de mortalitate estimată la apromixativ 3-5%. Mulți dintre cei aproximativ 95% care au supraviețuit atacului cu gaze asupra Sardasht au dezvoltat, în anii următori, complicații grave pe termen lung, inclusiv afecțiuni respiratorii severe, leziuni oculare, afecțiuni cutanate, precum și tulburări ale sistemului imunitar.Ghanei M, Aslani J, Khateri S, Hamadanizadeh K. Public Health Status of the Civil Population of Sardasht 15 Years Following Large−Scale Wartime Exposure to Sulfur Mustard. J Burns &Surg Wound Care [serial online] 2003;2(1):7. Available from: URL: http://www.journalofburns.com . Published March 11, 2003
În 21 martie 1986, Consiliul de Securitate al Organizației Națiunilor Unite a emis o declarație în care membrii Consiliului se declarau „profund îngrijorați de concluzia unanimă a specialiștilor că armele chimice au fost folosite de mai multe ori de către forțele irakiene împotriva trupelor iraniene ... [și] membrii Consiliului condamnă cu tărie această utilizare continuă a armelor chimice, încălcând în mod clar Protocolul de la Geneva din 1925, care interzice utilizarea în război a armelor chimice "(S / 17911 și Add. 1, 21 martie 1986). Statele Unite au votat împotriva emiterii acestei declarații.
OIAC După atacurile chimice oribile asupra și Sardasht, a fost activată Convenția privind armele chimice ca un tratat de control al armelor administrat de Organizația pentru Interzicerea Armelor Chimice (OIAC), o organizație interguvernamentală cu sediul la Haga. miniatura| OIAC. Expoziția dedicată victimelor de la Sardasht miniatura| 1987
Sardasht și Hiroshima În 28 iunie 2004, pentru comemorarea martirilor bombardamentelor chimice din Sardasht și aniversarea Zilei Naționale pentru lupta împotriva armelor chimice și biologice, una dintre străzile din Sardasht a fost numită Hiroshima. O delegație japoneză din Nagasaki și Hiroshima a participat la ceremonie, iar 111 porumbei albi au fost eliberați în memoria victimelor. În orașul Hiroshima, o stradă poartă numele de Sardasht.
De asemenea, în fiecare an, primarul din Hiroshima trimite un mesaj cu ocazia zilei de 28 iunie, iar un grup de ONG-uri iraniene care activează în domeniul dezarmării chimice călătoresc în Japonia pentru a participa la comemorarea bombardamentului de la Hiroshima. ONG-urile iraniene organizează, de asemenea, o expoziție anuală la Haga, în Olanda, colaborând cu asociațiile victimelor armelor de distrugere în masă din alte țări, și înființând un muzeu al păcii care se concentrează pe prezentarea efectelor armelor chimice, muzeu care aparține de Rețeaua Internațională a Muzeelor Păcii. Organizațiile respective participă, de asemenea, la ceremoniile de comemorare a victimelor de la Hiroshima și Nagasaki din Japonia.
Vezi și
Sardasht, Azerbaidjanul de Vest Note
Bibliografie Iran profile- chemical chronology. Nuclear Threat Initiative. October 2003. Archived from the original on 2007-04-16. Retrieved 2007-07-0 https://web.archive.org/web/20070416101720/http://www.nti.org/e_research/profiles/Iran/Chemical/2340_2959.html ^ Iranian Chemical Attacks Victims: http://www.payvand.com/news/06/dec/1239.html ^ Iran: Tehran's Public Court issues $600 million verdict against US to pay to Sardasht residents http://www.payvand.com/news/04/apr/1184.html ^ Foroutan, Abbas. Medical Review of Iraqi Chemical Warfare. Tehran, Iran: Baqiyatallah University of Medical Sciences, 2003, p. 183 ^ Sardasht, the victim of chemical attack, retrieved from isna.ir https://www.isna.ir/news/97040703851/%D8%B1%D9%88%D8%B2%DB%8C-%DA%A9%D9%87-%D8%B3%D8%B1%D8%AF%D8%B4%D8%AA-%D9%82%D8%B1%D8%A8%D8%A7%D9%86%DB%8C-%D8%B4%DB%8C%D9%85%DB%8C%D8%A7%DB%8C%DB%8C-%D8%B4%D8%AF ^ Khateri S, Wangerin R. Denied Truths, the story of victims of chemical weapons in Iran, center for women and family affairs. 2008 , ISBN 978-600-5201-13-0 ^ Khateri S. Victims of chemical weapons in Iran – an evaluation on health status of 45,000 Iranian victims of chemical warfare agents. Society for Chemical Weapons Victims Support (SCWVS) (www.scwvs.org), April 2003, ISBN 964-93602-5-5 ^ Khateri S, Ghanei M, Soroush MR, Haines D. Effects of mustard gas exposure in paediatric patients. Long-term health status of mustard-exposed children, 14 years after chemical bombardment of Sardasht. J Burns & Wound Care [serial online] (http://www.journalofburnsandwounds.com ), 2003;2(1):11 ^ Ghanei M, Aslani J, Khateri S, Hamadanizadeh K. Public Health Status of the Civil Population of Sardasht 15 Years Following Large−Scale Wartime Exposure to Sulfur Mustard. J Burns &Surg Wound Care [serial online] 2003;2(1):7. Available from: URL: http://www.journalofburns.com . Published March 11, 2003 ^ "Archived copy" (PDF). Archived from the original (PDF) on 2017-04-18. Retrieved 2017-04-17. Legături externe
Categorie:Arme chimice