Alișer Navoi (în , în ) este un film sovietic alb-negru din 1948, regizat de cineastul uzbec de origine tadjică Kamil Iarmatov. А.В. Мачерет [A.V. Macevet] (red.), Советские художественные фильмы: Звуковые фильмы, 1930–1957, Iskusstvo, Moscova, 1961, p. 381. Сергей Юткевич [Serghei Iutkevici], Кино: энциклопедический словарь, Советская энциклопедия, Moscova, 1986, p. 432. El reconstituie viața poetului, filozofului umanist și marelui dregător turcic Alișer Navoi, care a trăit în secolul al XV-lea în Asia Centrală,S. Krainov, „Cele mai bune filme ale anului 1947”, în Cinema, anul XXV, nr. 779–780 (număr special de Paști), 16 aprilie 1948, pp. 4–5. ***, „Ce filme sovietice vom vedea în curând”, în Scânteia, seria III, anul XVIII, nr. 1306, luni 20 decembrie 1948, p. 2.E.S. [Emil Suter], „Filmul despre Alișer Navoi”, în Contemporanul, anul III, nr. 129, vineri 25 martie 1949, p. 11. a lăsat posterității patru colecții de poezii și tratatul filozofic în versuri Hamsa și este considerat fondatorul literaturii uzbece. Scenariul acestui film combină biografia poetului și dregătorului Alișer Navoi cu lupta poporului uzbec pentru o viață mai bună, scoțând în evidență legătura strânsă a poetului cu poporul său și uneltirile unei părți a nobilimii feudale pentru surghiunirea înaltului demnitar.***, „Carnet: «Alișer Navoi»”, în Lupta Moldovei, Iași, anul V, nr. 883, joi 2 iunie 1949, p. 2.
Realizarea filmului urma să aibă loc în anul 1941 în contextul festivităților de sărbătorire a 500 de ani de la nașterea poetului național uzbec Alișer Navoi (1441–1501),S. Mld. [Sorin Mladoveanu], „Timp de o zi un oraș modern își retrăiește viața de acum cinci secole. Cum s’a turnat marele film sovietic «Alișer Navoi»”, în Scânteia, seria III, anul XVIII, nr. 1282, luni 22 noiembrie 1948, p. 3.***, „Ecranul: Alișer Navoi”, în Lupta Sibiului, Sibiu, anul I (VI), nr. 54 (1268), duminică 3 iulie 1949, p. 2. dar declanșarea Războiului Germano-Sovietic a impus amânarea începerii filmărilor timp de câțiva ani. Filmările s-au desfășurat după războiEl. Cr., „Cronica filmului: Poetul Alișer Navoi”, în Realitatea ilustrată, anul XXII, nr. 41, duminică 21 noiembrie 1948, p. 10. în orașul Samarkand și pe platourile studioului de film din Tașkent.S. Mld. [Sorin Mladoveanu], „Timp de o zi un oraș modern își retrăiește viața de acum cinci secole. Cum s’a turnat marele film sovietic «Alișer Navoi»”, în Scânteia, seria III, anul XVIII, nr. 1282, luni 22 noiembrie 1948, pp. 3–4. Rolul poetului Alișer Navoi a fost interpretat de actorul uzbec Razzoq Hamroyev. Джура Тешабаев [Djura Teșabaev], Камил Ярматов, Искусство, Moscova, 1964, p. 118.
Filmul Alișer Navoi a fost lansat în anul 1948 și s-a bucurat de o popularitate considerabilă în rândul cinefililor sovietici, fiind vizionat de 7,3 milioane de spectatori. El a avut parte de recenzii critice elogioase, Michael Rouland, Gulnara Abikeyeva, Birgit Beumers (ed.), Cinema in Central Asia: Rewriting Cultural Histories, I.B. Tauris, Londra, 2013. a fost distins în 1948 cu Premiul Stalin clasa a II-aMihail Cosma, „Premiile «Stalin» pentru cinematografie”, în Contemporanul, anul II, nr. 81, vineri 16 aprilie 1948, p. 8. ***, „Premiile Stalin pentru literatură și film pe anul 1948”, în Scânteia, seria III, anul XVII, nr. 1103, marți 20 aprilie 1948, p. 4. și este considerat unul dintre primele filme istorice ale cinematografiei uzbece, precum și o operă de mare valoare artistică și documentară. S. Mld. [Sorin Mladoveanu], „Timp de o zi un oraș modern își retrăiește viața de acum cinci secole. Cum s’a turnat marele film sovietic «Alișer Navoi»”, în Scânteia, seria III, anul XVIII, nr. 1282, luni 22 noiembrie 1948, p. 4. Recenziile criticilor sovietici au susținut că acest film reconstituie în mod autentic epoca istorică în care a trăit Alișer Navoi, evidențiind că filmul se concentrează pe aspectele constructive ale activității învățatului uzbec Sovetskoe kinoiskusstvo, nr. 14/1948. și constituie „un exemplu de măiestrie” dramaturgico-regizorală.S. A. Gherasimov, „Dramaturgia cinematografică sovietică”, extrase din coraportul lui S. A. Gherasimov rostit la tribuna celui de-al II-lea Congres Unional al Scriitorilor Sovietici, în Contemporanul, nr. 1 (431), vineri 7 ianuarie 1955, p. 4.S. A. Gherasimov, „Dramaturgia cinematografică sovietică. Coraportul lui S. A. Gherasimov”, în Viața Romînească, anul VIII, nr. 2, februarie 1955, p. 23.
Rezumat
Imperiul creat de Timur Lenk (1336–1405) în Asia Centrală s-a divizat după moartea marelui conducător în mai multe state mai mici, iar urmașii acestuia au declanșat un șir de lupte fratricide și s-au războit între ei o lungă perioadă pentru a stăpâni teritorii cât mai mari. Prințul timurid Husein Baikara, moștenitorul imperiului fragmentat al lui Timur Lenk, și poetul Alișer Navoi sunt prieteni încă din vremea studiilor de la mijlocul secolului al XV-lea,D.B., „Cronica filmului. Alișer Navoi: Un nou succes al studiourilor sovietice”, în Înainte, Craiova, anul VI, nr. 1320, vineri 1 aprilie 1949, p. 2.L. Mold., „Filmul. «Alișer Navoi». Cinema «Trianon» Piatra N.”, în Luptătorul, Bacău, anul IV, seria II, nr. 372, vineri 13 mai 1949, p. 2.***, „Film – filmul: Alișer Navoi”, în Opinia, Iași, anul LXI, nr. 820, marți 31 mai 1949, p. 2. și își petrec tinerețea în orașul Herat. Martor al conflictelor interne sângeroase și al exploatării crude a populației, poetul nutrește visul constituirii unui stat ideal în care să domnească dreptatea și rațiuneaC.F., „Cronica filmului. Cinemograful «Scala»: «Cântărețul poporului»”, în Crișana, Oradea, anul V, nr. 121, vineri 27 mai 1949, p. 7. și își pune speranțele în moștenitorul tronului. După urcarea pe tron a lui Husein, Alișer devine un sfetnic de încredere al noului sultan, pe care îl ajută la guvernarea statului***, „Cronica filmului. Cinema Maxim Gorki: Alișer Navoi”, în Opinia, Iași, anul LXI, nr. 822, joi 2 iunie 1949, p. 2. „la fel ca Aristotel pe Alexandru Macedon”. Imperiul trece printr-o perioadă de pace după un șir de războaie victorioase, iar, sub guvernarea lui Alișer Navoi, are loc o întărire a puterii centrale și o dezvoltare social-economică a statului, iar orașul Herat ajunge una dintre cele mai importante capitale din Asia Centrală. Alișer Navoi devine profesor al prințului Mumin Mirzo, nepotul lui Husein.
Perioada de pace nu durează mult, deoarece prințul Iadîgar, o rudă a sultanului, declanșează un război civil, distrugând un baraj și lipsindu-i pe țărani de apa necesară agriculturii. Înaintea începerii luptei, vizirul Madjdeddin îl trădează pe sultan și trece de partea uzurpatorului, dar, datorită tacticii de luptă concepute de Alișer, bătălia este câștigată; sultanul Husein cruță însă viața prințului Iadîgar și-l lasă liber. După scurt timp Iadîgar se întoarce și capturează cetatea Herat. Sultanul ezită să-și trimită armata, ascultând sfatul vizirului. În aceste condiții, Alișer decide să acționeze pe cont propriu și pătrunde în secret în interiorul cetății cu ajutorul ucenicilor săi devotați: pietrarul Djelaleddin, bucătarul Abul-Malik și Mansur (fiul vizirului). Ei îl leagă pe Iadîgar și se pregătesc să-l ducă în fața sultanului pentru a fi judecat și a divulga numele trădătorului. Sperând să-și salveze viața, Iadîgar îi mărturisește lui Mansur că trădătorul este chiar tatăl său, iar Mansur îl ucide, păstrând astfel secretul. Alișer își asumă responsabilitatea pentru executarea lui Iadîgar și îi aduce sultanului capul prințului ucis. Husein îl numește pe Alișer în rangul de mare emir și pe Mansur ca dregător însărcinat cu strângerea taxelor din Herat.
Sub influența mediului reacționar, sultanul Husein cade tot mai mult sub influența vizirului Madjdeddin, care-l lingușește permanent, și se transformă odată cu trecerea timpului într-un despot oriental tipic. Țăranii și meșteșugarii din Herat devin tot mai nemulțumiți, refuză să-și mai plătească impozitele și, înarmați, se baricadează în cetate. Husein decide să supună cetatea cu forța, dar acceptă totuși să-l trimită acolo pe Alișer pentru a afla motivele revoltei și a căuta să facă dreptate. Alișer este lăsat să intre în oraș, iar locuitorii i se plâng de nedreptatea în ceea ce privește distribuția apei, care ajunge în primul rând către bei. Mansur este considerat vinovat și apoi este executat, iar revolta încetează. În perioada următoare, Alișer Navoi depune eforturi pentru îmbunătățirea condițiilor de viață ale poporului său.
Sultanul începe să invidieze popularitatea lui Alișer și, ascultând calomniile lui Madjdeddin, ajunge să creadă că prietenul său din copilărie pregătește un complot pentru a-l răsturna de la putere. În perioada următoare, interesele populației îl determină pe Alișer să ia măsuri împotriva celor care împiedică dezvoltarea economică a țării. Temându-se că-și vor pierde averile, seniorii feudali, în frunte cu vizirul Madjdeddin, îi cer sultanului să-l înlăture pe Alișer Navoi din funcțiile pe care le deține și îi aduc o fată pe nume Ghiuli pe post de cadou. Cu toate acestea, sultanul refuză să-l omoare pe prietenul său din copilărie, dar, având o fire influențabilă, decide să-l îndepărteze de la curte pentru a potoli revolta nobililor și îl numește guvernator în orașul Astrabad. Într-o discuție particulară, Alișer îi mărturisește lui Husein că o iubește pe Ghiuli și îl roagă să o lase să plece împreună cu el. Fata moare însă pe drum din cauza otrăvii primite de la vizir, iar Alișer decide să trăiască în singurătate. El se îndepărtează de curte și se apropie de popor, continuând în anii următori să scrie versuri înflăcărate.
Un nou război civil izbucnește în anii următori după ce fiii lui Husein ridică armele împotriva tatălui lor, iar țara decade tot mai mult, fiind lipsită de guvernarea înțeleaptă a lui Navoi. Sultanul, care mai nutrește încă un sentiment de afecțiune față de fostul său prieten, reușește să-l convingă pe Alișer să se întoarcă la curte. Temându-se de influența lui Alișer, vizirul îl ucide printr-un șiretlic pe nepotul lui Husein și apoi părăsește curtea imperială. Alișer Navoi ajunge în cele din urmă la palat și se întâlnește cu Husein, dar aflând de moartea prințului Mumin și observând moravurile tot mai degradate ale curtenilor, decide să plece pentru totdeauna și coboară în piața orașului, unde este aclamat de întregul popor. Poetul, care își dă seama acum că purtase o făclie luminoasă în fața unui orb, își exprimă încrederea că poporul își va lua destinul în propriile mâini atunci când va veni vremea dreptății și rațiunii.
Distribuție
Razzoq Hamroyev — poetul și dregătorul Alișer Navoi (1441–1501), prieten și sfetnic al sultanului Husein (menționat Razak Hamraev) Asad Ismatov — Husein Baikara (1438–1506), strănepot al emirului Timur Lenk, sultanul timurid al Heratului în perioada 1469–1506 Obid Jalilov — vizirul Madjdeddin (d. 1494), sfetnic persan al sultanului Husein (menționat Abid Djalilov) Tamara Nazarova — Ghiuli, fata iubită de Alișer Navoi Soat Tolibov — Iadîgar (c. 1452–1470), sultanul timurid al Heratului în 1470 (menționat Sagat Talipov) Rahim Pirmuhamedov — Abul-Malik, bucătarul lui Iadîgar, eliberat de Alișer S. Iunusov — Mansur, fiul vizirului Lutfulla Nazrullaev — Djelaleddin, pietrar din Herat (menționat L. Nazrullaev) Ș. Azimov — prințul Mumin Mirzo, nepotul lui Husein Kudrat Hujaev — Narghis, șeful poliției (menționat K. Hudjaev) A. Toșboev — conducătorul barlas (menționat A. Tașbaev) Hikmat Latîpov — bufonul de la curtea sultanului (nemenționat) Sagdi Tabibullaev — Djami, astrologul de la curtea sultanului (nemenționat)
Dublaj de voce (în limba rusă)
— Alișer Navoi — Husein Baikara — Madjdeddin — Ghiuli — Iadîgar ) — Abul-Malik Boris Olenin — Djelaleddin — prințul Mumin Mirzo — Narghis Rostislav Pleatt — solul venețian Gheorghi Millear — astrologul Djami
Sărbătorirea lui Alișer Navoi