Represalii la Roma (în , în ) este un film istoric de război italo-francez din 1973, regizat de cineastul greco-italian George Pan Cosmatos, Umberto Rossi, Ansano Giannarelli, Claudio Bertieri, L'ultimo schérmo: cinema di guerra, cinema di pace, Edizioni Dedalo, Bari, 1984, pp. 160-161. care prezintă Atentatul de pe Via Rasella realizat de partizanii italieni împotriva unor militari ai Regimentului de Poliție SS „Bozen” și represaliile ulterioare (cunoscute azi ca Masacrul de la Grotele Ardeatine) executate de forțele de ocupație germane (Sicherheitspolizei și Sicherheitsdienst) în 24 martie 1944 la Roma. Margherita Marchione, Yours is a precious witness: Memoirs of Jews and Catholics in Wartime Italy, Paulist Press, New York - Mahwah, NJ, 2001, p. 152.Zeno Fodor, „Mărturie zguduitoare (Cinema Select: Represalii la Roma)”, în ziarul Steaua roșie, Tîrgu Mureș, anul XXVI, nr. 208 (5.112), miercuri, 4 septembrie 1974, p. 2. Numele victimelor sunt trecute pe genericul de final.Alice Mănoiu, „Moscova '73”, în Cinema, anul XI, nr. 8 (128), august 1973, p. 9.
Protagoniștii filmului sunt locotenent-colonelul german Herbert Kappler (interpretat de Richard Burton), comandantul organizației SS din Roma, care este însărcinat cu efectuarea represaliilor, și preotul romano-catolic italian Pietro Antonelli (personaj ficțional interpretat de Marcello Mastroianni), care încearcă să prevină vărsarea de sânge. Gianfranco Casadio, La guerra al cinema: Dalla seconda guerra mondiale alla Resistenza, Longo, Ravenna, 1997, p. 223.***, „Masacru la Roma”, în Contemporanul, anul XXVIII, nr. 5, 25 ianuarie 1974, p. 5.
Filmul a fost inspirat din cartea Death in Rome (1967) a autorului american Robert Katz. Gianfranco Casadio, La guerra al cinema: Dalla seconda guerra mondiale alla Resistenza, Longo, Ravenna, 1997, p. 222. Un tribunal italian i-a condamnat pentru calomnie pe scenariștii Robert Katz și George Pan Cosmatos și pe producătorul italian Carlo Ponti pentru că au pretins în film, fără dovezi, că papa Pius al XII-lea a cunoscut intenția ocupanților militari germani și nu ar fi făcut nimic pentru împiedicarea executării ostaticilor italieni. Tim Crook, International Radio Journalism: History, Theory and Practice, Routledge, Londra - New York, 1998, p. 230.
Rezumat
După căderea regimului fascist din Italia (25 iulie 1943), debarcarea armatelor aliate pe teritoriul continental al Italiei (3 septembrie 1943) și semnarea Armistițiului de la Cassibile (8 septembrie 1943), mai multe divizii germane aflate sub comanda feldmareșalului Albert Kesselring au pătruns pe teritoriul Italiei pentru dezarmarea forțelor armate italiene în cadrul Operațiunii Achse. Regele Victor Emanuel al III-lea și conducătorul guvernului, mareșalul Pietro Badoglio, au părăsit Roma și s-au refugiat la Brindisi, iar unitățile militare germane au ocupat capitala Italiei la 11 septembrie 1943 și au reușit apoi să oprească înaintarea armatelor aliate pe linia Gustav. Feldmareșalul Kesselring a declarat că Roma este „un teritoriu de război supus legilor de război germane” și a instituit un control strict asupra orașului prin intermediul unor structuri militare de ocupație, sprijinite de autoritățile fasciste colaboraționiste ale Republicii Sociale Italiene.
Preotul catolic Pietro Antonelli trăiește în timpul războiului la Roma, unde conduce un atelier specializat în restaurarea operelor de artă din perioada Renașterii, pe care încearcă să le protejeze pentru a nu fi transportate în Germania Nazistă. La Resistenza nel cinema italiano: 1945-1995, Istituto storico della Resistenza in Liguria, Genova, 1995, p. 245. Atelierul este vizitat în primăvara anului 1944 de locotenent-colonelul SS Herbert Kappler, comandantul serviciului de siguranță german din Roma, care vrea să clarifice o neînțelegere cu privire la falsificarea unei lucrări a lui Masaccio, restaurată chiar de Antonelli. Făcând presiuni asupra părintelui Pancrazio, superiorul preotului Antonelli, colonelul Kappler obține pictura originală. Între preotul italian și ofițerul german se încheagă cu acest prilej o relație de respect bazată pe dragostea pentru artă. Unii dintre elevii preotului Antonelli fac parte din mișcarea italiană de partizani și organizează în 23 martie 1944 (ziua aniversării a 25 de ani de la înființarea de către Benito Mussolini a Fasciilor italiene de luptă) un atentat cu bombă asupra unei companii germane care patrula pe Via Rasella. Atentatul reușește și treizeci și doi de soldați germani sunt uciși.
Generalul Kurt Mälzer, comandantul militar al Romei, își informează imediat superiorii, solicitând aprobarea unor execuții în masă și aruncarea în aer a întregului cartier unde a avut loc atentatul, dar superiorul său direct, feldmareșalul Kesselring, propune represalii simbolice, nefiind impresionat de moartea a 30 de soldați în condițiile în care a suferit în aceeași zi pierderi mai mari pe front. În cele din urmă, Führer-ul Adolf Hitler ordonă executarea în următoarele 24 de ore a unor represalii pentru a înfricoșa populația civilă și, în același timp, a descuraja alte atacuri împotriva forțelor de ocupație. S-a stabilit în acest scop ca pentru fiecare militar german ucis să fie executați 10 civili italieni, adică un număr total de 320 de persoane. Colonelul Kappler este însărcinat cu punerea în aplicare a acestui ordin, în ciuda faptului că atrage atenția asupra pericolului producerii unei răscoale a populației romane, el trebuind să alcătuiască într-o singură noapte, cu ajutorul chestorului fascist italian Pietro Caruso, o listă a persoanelor ce urmează a fi executate. În același timp, colonelul Eugen Dollmann, colaboratorul direct al lui Kappler, îi cere părintelui Pancrazio să îl anunțe pe papa Pius al XII-lea și să-l roage să intervină personal pentru oprirea masacrului. În orele premergătoare începerii operațiunii, un alt soldat german moare din cauza rănilor suferite în urma atacului, iar numărul total al civililor italieni care urmează a fi executați crește, prin urmare, la 330.
În dimineața zilei următoare, părintele Antonelli se deplasează la cartierul general al trupelor SS și îl imploră pe Kappler să-i cruțe pe prizonieri, dar fără niciun rezultat. În același timp, papa decide să nu intervină în favoarea prizonierilor, ci să publice abia a doua zi un apel la nonviolență în L'Osservatore Romano. Colonelul Kappler definitivează în cursul aceleiași zile lista persoanelor ce urmează a fi executate și stabilește ca execuțiile să aibă loc în niște tunele săpate în calcar cunoscute ca Grotele Ardeatine. Tunelele sunt deja minate și urmează să fie aruncate în aer la sfârșitul operațiunii, transformându-se în camere mortuare naturale. În urma refuzului mai multor ofițeri de executare a represaliilor, generalul Mälzer îi ordonă colonelului Kappler să organizeze personal transportul și execuția ostaticilor. Din greșeală, încă cinci persoane sunt încărcate în camioane, iar militarii SS își dau seama abia atunci când ajung la locul execuțiilor. Cu toate acestea, având în vedere secretul operațiunii, cei cinci nu sunt lăsați să plece, urmând să împărtășească aceeași soartă cu ceilalți 330 de civili.
Coloana camioanelor este urmărită de părintele Antonelli, care înțelege ce se întâmplă și, neputând opri masacrul, decide să împărtășească soarta condamnaților. El își dezbracă sutana de preot și se amestecă printre prizonierii care sunt introduși în grote pentru a fi împușcați, fiind ucis chiar de Kappler cu un foc de pistol tras în ceafă, nu înainte de a-i arunca o privire tăcută de reproș.
Distribuție
Richard Burton — SS-Obersturmbannführer (lt.-col.) Herbert Kappler, comandantul Poliției de Siguranță și al Serviciului de Siguranță din Roma Giuseppe Ghigi, La memoria inquieta: cinema e Resistenza, Cafoscarina, Veneția, 2009, p. 306.***, „Richard Burton”, în revista România literară, anul XVII, nr. 32, joi 9 august 1984, p. 23. Marcello Mastroianni — preotul romano-catolic italian Pietro Antonelli, directorul Institutului Superior de Restaurare a Operelor de Artă din Roma Leo McKern — generalul Luftwaffe Kurt Mälzer, comandantul militar al Romei Renzo Montagnani — „Questore” Pietro Caruso, șeful poliției fasciste din Roma Giancarlo Prete — partizanul comunist Rosario Bentivegna („Paolo”), participant activ la atentat John Steiner — SS-Standartenführer (col.) Eugen Dollmann, colaboratorul lui Kappler Robert Harris — preotul romano-catolic german Pancrazio Pfeiffer, superiorul general al Societății Divinului Salvator (SDS), intermediar între papa Pius al XII-lea și autoritățile germane de ocupație Anthony Steel — SS-Sturmbannführer (mr.) dr. Borante Domizlaff Renzo Palmer — partizanul comunist Giorgio Amendola („Giorgio”), membru al Consiliului Militar Antifascist al Comitetului de Eliberare Națională Duilio Del Prete — partizanul interogat de Kappler Delia Boccardo — partizana comunistă Carla Capponi („Elena”), participantă activă la atentat Peter Vaughan — feldmareșalul Albert Kesselring, comandantul suprem al forțelor militare germane din Italia Caroline Joan Picart, The Holocaust Film Sourcebook: Fiction, Praeger Publishers, Westport, Connecticut, 2004, p. 314. Dennis Burgess — SS-Sturmbannführer (mr.) Hellmuth Dobbrick, comandantul Batalionului III al Regimentului de Poliție SS „Bozen” Brook Williams — SS-Hauptsturmführer (cpt.) Erich Priebke, comandantul unității care a executat masacrul Guidarino Guidi — Guido Buffarini Guidi, ministrul de interne al Republicii Sociale Italiene Jacques Herlin — Giovanni, omul de serviciu al Institutului Superior de Restaurare a Operelor de Artă Nazzareno Natale — partizanul cu ochelari de pe Via Rasella Massimo Sarchielli — partizanul care privește de la o fereastră de pe Via Rasella Carlos de Carvalho Alain Gerard Douglas Hare — tânărul ofițer german Brethien Anthony Dawson — SS-Brigadeführer (gen.brig.) Wilhelm Harster, comandantul șef al Poliției de Siguranță din Italia Luigi Antonio Guerra (menționat Luigi A. Guerra) Giuliano Petrelli Fiore Altoviti Marino Masé — al treilea partizan de la fereastra de pe Via Rasella Ugo Cardea — partizan Orazio Stracuzzi — partizanul cu mitralieră Gustavo De Nardo Adolfo Lastretti — fascistul de pe Via Rasella Luca Bonicalzi Enzo Consoli — măturătorul de stradă de pe Via Rasella Shirley Corrigan — secretara colonelului Kappler Marne Maitland — secretarul părintelui Pancrazio Kippy Lancaster
Producție thumb|Membri ai Regimentului de Poliție SS „Bozen” pe Via Rasella după atentat.