Al șaptelea cartuș (în ) este un film de aventuri eastern Федор Раззаков [Fedor Razzakov], Гибель советского кино: Тайны закулисной войны, 1973–1991, Изд-во „ЭКСМО”, Moscova, 2008, p. 660. Anuradha M. Chenoy, Archana Upadhyay (ed.), Hundred years of the Russian Revolution : its legacies in perspective, Palgrave Macmillan, Singapore, 2021, p. 175. sovietic din 1973, produs de studioul regional Uzbekfilm și regizat de cineastul uzbec Ali Hamraev. Н.М. Чемоданова [N.M. Cemodanova], Т.В. Сергеева [T.V. Sergheeva], Советские художественные фильмы. Аннотированный каталог: 1972–1973, Издательство Всероссийской газеты «Нива России», Moscova, 1996, pp. 92–93. Scenariul filmului, scris de Fridrih Gorenștein (Friedrich Gorenstein) și Andrei Mihalkov-Koncealovski, este inspirat din lupta autorităților sovietice pentru lichidarea ultimelor grupări de rezistență anticomunistă din Asia Centrală.***, „Ecran”, în Scînteia, anul XLIII, nr. 9806, luni 11 martie 1974, p. 2.
Acțiunea filmului are loc în anii 1920 în Asia Centrală, după instaurarea puterii sovietice, când bande de basmaci treceau granița pentru a ataca noile autorități, lăsând în urma lor o mulțime de morți. А. Липков [A. Lipkov], „«Седьмая пуля»”, în revista Советский экран, Союз работников кинематографии СССР, Moscova, nr. 23, decembrie 1972, pp. 10–11. În lipsa comandantului, plecat cu treburi la centrul regional din Tașkent, un grup de soldați ai unui detașament sovietic de miliție dezertează și se alătură unei bande de basmaci. Norbert P. Franz, Hollywood – a Challenge for the Soviet Cinema: Four Essays, Universitätsverlag Potsdam, Potsdam, 2020, pp. 178–179. Comandantul sovietic Maksumov (interpretat de actorul kârgâz Suimenkul Ciokmorov) pune la cale un plan pentru a-i recupera pe soldații dezertori și pleacă pe urmele basmacilor, intenționând să-l ucidă pe Hairulla, conducătorul bandei.
Filmările au fost realizate în orașul Isfara din RSS Tadjică și în împrejurimile sale. Федор Раззаков [Fedor Razzakov], Жизнь замечательных времен, 1970–1974 гг: время, события, люди, ЭКСМО, Moscova, 2004, p. 637. Acest film s-a bucurat de o popularitate considerabilă în rândul cinefililor sovietici, fiind vizionat de 22,5 milioane de spectatori.
Rezumat
Comandantul militar Maksumov se întoarce în orășelul Ucikurgan, pe care-l găsește pustiu în urma unui atac armat. Casele par abandonate, iar cadavrele comisarului sovietic Piotr Ivanovici și ale altor membri ai detașamentului de miliție zac abandonate în piața centrală. Dintr-o casă iese speriat un soldat bărbos care aruncă o grenadă, strigând: „Nu mă predau cât timp sunt în viață!”. Comandantul îl recunoaște pe Hașimov și îi cere să raporteze situația. În lipsa comandantului, plecat cu treburi la centrul regional din Tașkent, izbucnise o revoltă în cadrul detașamentului după ce comisarul Piotr Ivanovici i-a interzis soldatului Umar să se roage în timpul serviciului. Rebelii s-au alăturat în aceeași noapte bandei de basmaci a lui Hairulla, care număra acum 200 de luptători, și s-au îndreptat într-o direcție necunoscută.
Maksumov îl eliberează pe dezertorul Hasan, care fusese luat prizonier, și apoi este abordat de o femeie cu burqa pe nume Aigul, care-i spune că oamenii lui Hairulla vor veni a doua zi ca să o ia cu forța. Aigul îi cere să-l omoare pe conducătorul basmacilor și apoi să se căsătorească cu ea. Comandantul crede că femeia îl poate conduce la Hairulla și pune la cale un plan pentru a-și convinge soldații dezertori să revină, considerând că un „detașament musulman” este mai potrivit aici pentru menținerea ordinii decât un „regiment rus”. El își încarcă revolverul cu șase gloanțe și îl ascunde pe al șaptelea sub caschetă, intenționând să folosească acest glonț pentru uciderea lui Hairulla. Sunt numite noi autorități pentru asigurarea ordinii în lipsa comandantului: bătrânul Azizov, secretarul Comitetului Executiv al Partidului Comunist, devine noul comisar sovietic, iar soldatul Hașimov noul șef al miliției.
Profitând de informația că Hairulla pusese o recompensă de 10.000 de galbeni pe capul lui, comandantul Maksumov așteaptă în defileu sosirea grupului de călăreți care o luase cu forța pe Aigul și se predă de bunăvoie pentru a fi dus la căpetenia basmacilor. Călăreții îl leagă și apoi își continuă drumul. Caravana face mai întâi un popas la saivanul păstorului de capre Ismail, care se află izolat pe malul unui râu de munte. Păstorul, care nu se alăturase nici puterii sovietice și nici basmacilor lui Hairulla, recunoaște calul lui Maksumov și crede în mod eronat că ofițerul sovietic era cel care îi ucisese fratele mai demult. Încercarea sa de ucidere a lui Maksumov, pe baza principiului răzbunării sângelui, este dejucată însă de basmaci.
Caravana este urmărită de călăreții lui Ismail, care o atacă la trecerea ei printr-un sat și îi ucid în ambuscadă pe toți oamenii lui Hairulla. Maksumov este capturat în cursul acestei ambuscade și, însoțit de bunăvoie de Aigul, ajunge din nou în saivan, unde mama păstorului nu îl recunoaște însă ca ucigaș al fiului ei. Cu această ocazie, Ismail și Maksumov devin prieteni, iar păstorul decide să-l ajute pe ofițerul sovietic, după ce află că Hairulla este cel care i-a ucis fratele. În acest timp, Hașimov sosește la saivanul păstorului și îl anunță pe comandant că banda lui Hairulla ocupase orășelul Ucikurgan în urma unei lupte inegale cu forțele sovietice.
Maksumov se întoarce în oraș și o aduce cu el pe Aigul. Ca recompensă, el îi cere lui Hairulla să-l lase să se adreseze foștilor săi soldați, pe care îi mustră sever pentru lașitate și neascultare. Maksumov încearcă să le explice scopul Revoluției Sovietice și îl împușcă pe ucigașul comisarului Piotr Ivanovici, dar este atacat de foștii soldați, care vor să-l linșeze. Hairulla intervine personal și-i salvează viața comandantului pentru a-l putea judeca. În aceeași noapte, majoritatea soldaților decid să îl ajute pe Maksumov, iar soția bătrână a lui Hairulla („înțeleaptă ca un mullah”) îi atrage atenția soțului ei că a îmbătrânit și că tovarășii lui nu-i sunt loiali și îi propune să fugă împreună în Kashgaria.
În dimineața următoare călăreții lui Ismail pătrund pe ascuns în oraș, îi atacă pe membrii bandei lui Hairulla și reușesc încă de la început să pună pe mitralieră. Văzând demoralizarea oamenilor săi, Hairulla o ia cu el pe Aigul și încearcă să fugă peste graniță, dezvăluindu-i unui atacator că are cetățenia engleză. Maksumov îl urmărește pe Hairulla și îl ucide de la distanță cu ultimul său glonț (al șaptelea), pe care îl trage peste râul de frontieră. El recuperează apoi trupul fără viață al lui Aigul și, urcându-l pe cal, călărește în fruntea detașamentului său ce poartă steagul roșu.
Distribuție
Suimenkul Ciokmorov — Maksumov, comandantul detașamentului de miliție Norbert P. Franz, Hollywood – a Challenge for the Soviet Cinema: Four Essays, Universitätsverlag Potsdam, Potsdam, 2020, p. 192. Dilorom Kambarova — Aigul, o fată locală care a fost luată cu forța de oamenii lui Hairulla Hamza Umarov — Hairulla, căpetenia basmacilor Nurmuhan Janturin — Kurbași, conducătorul grupului de basmaci care o răpește pe Aigul Talgat Nigmatulin — păstorul Ismail Bolot Beișenaliev — Hasan, soldat dezertor din detașamentul lui Maksumov Melis Abzalov — basmac, ajutorul lui Hairulla Bahtior Ihtiiarov — Sagdulla, soldat dezertor din detașamentul lui Maksumov, unul din conducătorii rebelilor Anvara Alimova — mama lui Ismail Hikmat Guliamov — ajutorul lui Ismail Inogam Adîlov — ajutorul lui Ismail Halima Kamilova — soția bătrână a lui Hairulla Radjab Adașev — soldat dezertor din detașamentul lui Maksumov A. Muhamedov — bătrânul Azizov, secretarul Comitetului Executiv al Partidului Comunist Utkur Hodjaev — basmac Djavlon Hamraev — Șuhrat, soldat dezertor din detașamentul lui Maksumov Djamal Hașimov — Hașimov, soldat din detașamentul lui Maksumov Tursun Iminov — Umar, soldat dezertor din detașamentul lui Maksumov Șerali Pulatov — basmac Azat Șaripov Ulugbek Abdullaev T. Aliev Ș. Mavlianov locuitorii satului din al Tadjikistanului
Producție Eastern-urile În anii 1960–1970, vrând să combată înclinația publicului cinefil sovietic către producțiile occidentale, autoritățile cinematografice sovietice au propus realizarea unui gen nou de filme numit „eastern”-uri (în , din englezescul „eastern” – estic) Norbert P. Franz, Hollywood – a Challenge for the Soviet Cinema: Four Essays, Universitätsverlag Potsdam, Potsdam, 2020, p. 162. sau „westernuri roșii”, Jon Smele, Historical dictionary of the Russian civil wars, 1916–1926, Rowman and Littlefield, Lanham, Maryland, 2015, p. 181. Norbert P. Franz, Hollywood – a Challenge for the Soviet Cinema: Four Essays, Universitätsverlag Potsdam, Potsdam, 2020, p. 163. care să reprezinte o contrapondere autohtonă la clasicele westernuri americane. Unii cineaști sovietici au susținut că aventurile din Asia Centrală sau din Caucaz sunt o sursă inepuizabilă de subiecte pentru acest nou gen de filme.
Un precursor al acestui gen de filme este Cei treisprezece (1937) al lui Mihail Romm, iar printre eastern-urile realizate în anii 1960–1970 se numără Întâlnire la moscheea veche (1969) al lui Suhbat Hamidov, Sfârșitul atamanului (1970) al lui Șaken Aimanov, Soarele alb al pustiului (1970) al lui Vladimir Motîl, Al șaptelea cartuș (1973) al lui Ali Hamraev, Acasă printre străini, străin printre ai săi (1974) al lui Nikita Mihalkov, Expresul transiberian (1977) al lui Eldor Uzarbaev, Garda de corp (1979) al lui Ali Hamraev ș.a. Tatiana Smorodinskaya, Karen Evans-Romaine, Helena Goscilo (ed.), Encyclopedia of Contemporary Russian Culture, Routledge, Londra–New York, 2007, p. 203. Acțiunea acestui gen de filme are loc adesea în anii 1920, în care comuniștii luptau să-și instaureze puterea în părțile cele mai îndepărtate ale țării, și se concentrează de obicei în jurul rușilor care sosesc în provinciile orientale ale țării și emancipează populația locală, eliberând-o de sub stăpânirea beilor și culacilor, precum și de tradițiile patriarhale care o țineau într-o stare de înapoiere economico-socială. Aceste filme prezintă uneori luptele Armatei Roșii cu rebelii musulmani și reflectă alteori viața minorităților etnice siberiene precum buriații și ciukcii.
Peisajele comune ale genului eastern sunt așezările slab populate situate în stepele și deșerturile din sudul și estul URSS sau în regiunile muntoase greu accesibile din Asia Centrală. Autoritățile sovietice au pătruns mai greu în aceste locuri, iar populația i-a sprijinit adesea pe conducătorii locali în lupta cu comuniștii. Propaganda sovietică a mistificat realitatea, susținând că poporul oprimat de imperialismul țarist a luptat alături de comuniști pentru constituirea unei patrii a clasei muncitoare. Eroii eastern-urilor sunt adesea membri ai organizației CEKA (precursoare a KGB-ului) care luptă cu Gărzile Albe sau cu „grupările feudale”, care se străduiau să-și păstreze puterea și privilegiile și erau cunoscute în regiunile musulmane sub numele generic de „basmaci”. Fermele agricole nu apar deloc în eastern-uri, deoarece, odată cu colectivizarea agriculturii, țăranii sovietici nu mai erau considerați persoane demne de încredere. Conflictele între eroi și adversari escaladează pe parcursul filmului, dar, spre deosebire de westernuri în care părțile aflate în conflict au cel puțin teoretic șanse egale în duelul cu pistoale, împușcăturile finale din eastern-urile sovietice seamănă a execuții.