Atentatul (în , în ) este un film thriller politic franco-italo-vest-german din 1972 regizat de Yves Boisset. Michael Coates-Smith, Garry McGee, The Films of Jean Seberg, McFarland, Jefferson, N.C., New York, 2012, p. 169. Rolurile principale au fost interpretate de actorii Jean-Louis Trintignant, Michel Piccoli, Jean Seberg și Gian Maria Volonté.Mircea Alexandrescu, „Pe ecrane: Atentatul”, în Cinema, anul XI, nr. 4 (124), aprilie 1973, p. 15.Atentatul la themoviedb.org

Filmul prezintă capturarea, la inițiativa serviciilor secrete americane și franceze și cu ajutorul involuntar al unui intelectual francez de extrema stângă, a liderului politic magrebian Sadiel, care trăia în exil după ce fusese condamnat la moarte de regimul totalitar instaurat în patria sa, și predarea lui către serviciile secrete ale țării nord-africane. Sursa principală de inspirație a filmului a fost povestea adevărată a politicianului socialist marocan Mehdi Ben Barka, care fusese exilat în anul 1963 de regimul regelui Hasan al II-lea și a dispărut la 29 octombrie 1965, în circumstanțe misterioase, la Paris. La scurt timp după dispariția lui, s-a aflat că Ben Barka a fost răpit de poliția franceză, ceea ce a condus la speculații despre un complot organizat de agenții marocani, serviciile de informații franceze (SDECE) și Agenția Centrală de Informații (CIA).

Yves Boisset și echipa de producție au fost supuși unor presiuni multiple în timpul filmărilor în scopul împiedicării realizării acestui film. Jean-Luc Douin, Dictionnaire de la censure au cinéma, Presses Universitaires de France, 1998, p. 61. Atentatul a fost lansat în anul 1972 și a avut un mare succes comercial, ca urmare a combinării eficiente a mesajului politic cu elemente de bază ale spectacolului artistic (suspansul acțiunii și participarea multor vedete).Marcel Martin, „Filmul francez azi: Sufla un vînt inutil...”, în Cinema, anul XI, nr. 7 (127), iulie 1973, pp. 25–26. Recenziile critice au fost mai puțin favorabile, reproșând cel mai adesea didacticismul scenariului. În ciuda acestui fapt, Atentatul a câștigat Premiul de argint la ediția a VIII-a a Festivalului Internațional de Film de la Moscova (10–23 iulie 1973). C. Cl. [Călin Căliman], „După Festivalul de la Moscova: Palmaresul, așa cum este...”, în Contemporanul, nr. 31 (1394), vineri 27 iulie 1973, p. 5.Alice Mănoiu, „Moscova '73”, în Cinema, anul XI, nr. 8 (128), august 1973, p. 9.

Rezumat

Sadiel, un lider popular al opoziției dintr-o țară arabă din nordul Africii,Țara nu este niciodată numită, dar se sugerează că ar fi Maroc. Într-adevăr, în timpul unei petreceri organizate în casa avocatului său, Darien susține că cunoaște foarte bine această țară. s-a refugiat în Elveția pentru a scăpa de regimul autoritar instaurat în patria sa după proclamarea independenței și conduce din exil o mișcare politică care militează pentru instaurarea unui regim democratic.Lucia Bogdan, „Film: «Atentatul»”, în Munca, anul XXIX, nr. 7889, vineri 30 martie 1973, p. 2.Ștefan Oprea, „Film: Atentatul”, în Cronica, anul VIII, nr. 23 (384), vineri 8 iunie 1973, p. 6. Creșterea tensiunilor interne îl determină pe șeful statului să poarte negocieri cu Sadiel pentru a-l convinge să se întoarcă în țară; principalele condiții puse de Sadiel sunt înlăturarea din guvern a colonelului Kassar, ministrul de interne, și scoaterea țării de sub influența americană. Serviciile secrete americane și franceze, care sprijină regimul autoritar, decid să organizeze o operațiune pentru a-l elimina cât mai discret pe Sadiel. Această operațiune nu poate fi efectuată, din motive diplomatice, în Elveția și, din acest motiv, se hotărăște ca Sadiel să fie adus în Franța.

Serviciile secrete franceze decid să îl folosească pe François Darien, un intelectual francez de extrema stângă, care se implicase în susținerea mai multor cauze politice radicale. Darien sprijinise Frontul de Eliberare Națională în timpul Războiului din Algeria, participase la împușcarea unui ofițer de poliție și fusese recrutat ca informator la începutul anilor 1960. Calitățile sale (relațiile apropiate cu Sadiel și colaborarea sa anterioară cu poliția) atrag atenția serviciilor secrete, care îl arestează în timpul unei demonstrații de protest împotriva Războiului din Vietnam și îl șantajează să colaboreze pentru aducerea în Franța a liderului politic african.

Avocatul Lempereur, care lucrează cu serviciile secrete franceze, îl convinge pe Darien să călătorească la Geneva și să-i propună lui Sadiel să participe la o emisiune de televiziune în care să-și expună intențiile sale politice. Spre surprinderea lui Darien, Sadiel acceptă imediat pentru că intenționează să folosească acel interviu televizat pentru a transmite un mesaj emisarilor guvernamentali că este dispus, după îndeplinirea anumitor condiții, să se întoarcă în patrie. Darien este convins, astfel, că îi face o favoare lui Sadiel, în timp ce în realitate el devine un element esențial într-un complot politic internațional.D. I. Suchianu, „«Atentatul»”, în România literară, anul VI, nr. 14, joi 5 aprilie 1973, p. 21.

Sosirea la Paris a lui Sadiel are loc în Ajunul Anului Nou, când era programată o întâlnire într-o braserie cu Darien și cu doi jurnaliști: redactorul de știri francez Pierre Garcin și corespondentul de presă american Michael Howard. Sadiel se întâlnește mai întâi cu studentul Azam, care împărtășea aceleași idei politice, și se îndreaptă apoi către braserie, dar este interceptat de doi inspectori de poliție francezi, care îl escortează la vila de la periferie a unui gangster, ce presta uneori „servicii către Stat”. Michael Coates-Smith, Garry McGee, The Films of Jean Seberg, McFarland, Jefferson, N.C., New York, 2012, pp. 169–170. În aceeași noapte, colonelul Kassar sosește la Paris și este condus imediat la acea vilă, unde îl interoghează pe Sadiel, după ce încercase inutil să îl convingă să colaboreze. Sadiel îi prezice colonelului Kassar că va avea parte în cele din urmă de o moarte violentă precum cea a numeroaselor sale victime.

Între timp, Darien ajunge la vila de la periferie a gangsterului și își dă seama ce se întâmplă. Michael Coates-Smith, Garry McGee, The Films of Jean Seberg, McFarland, Jefferson, N.C., New York, 2012, p. 170. Este dezarmat rapid și pus sub pază într-o cameră, dar reușește să evadeze și să se întoarcă la Paris. Informațiile de care dispune îl fac să fie considerat un martor atât de periculos încât, la aflarea veștii evadării sale, întreaga operațiune este întreruptă. În orele următoare, studentul Azam, unul din martorii prezenței la Paris a lui Sadiel, este asasinat în cursul unei altercații stradale. Urmărit de oamenii gangsterului, Darien înțelege că trebuie să se ascundă dacă vrea să rămână în viață și dacă vrea să fie cunoscut adevărul despre Sadiel, dar refuză să meargă la poliție, pe care o consideră coruptă, și o trimite pe iubita sa, Edith Lemoine, să îl anunțe pe Michel Vigneau, avocatul de la Paris al lui Sadiel. Edith și Vigneau îl alertează apoi pe comisarul de poliție René Rouannet. Acest comisar, inițial sceptic, dispune percheziționarea vilei, dar nu găsește acolo nimic ieșit din comun în afară de un cuțit ciudat (cu care Kassar îl amenințase pe Sadiel). Faptele îi trezesc totuși suspiciuni, iar Rouannet decide cu orice preț să descopere adevărul în acest caz.Tudor Stănescu, „Cronica filmului: Atentatul”, în Scînteia tineretului, anul XXIX, seria II, nr. 7431, marți 10 aprilie 1973, p. 2.

La rândul său, Darien își înregistrează confesiunea pe o bandă magnetică, astfel încât lumea să cunoască adevărul cu privire la capturarea lui Sadiel și, în același timp, să se poată proteja de acțiunile serviciilor de informații. Îi telefonează apoi lui Howard, pe care îl consideră un jurnalist independent, și îi cere să se întâlnească la biroul său secret. Apelul este înregistrat de serviciile secrete franceze, care pun la cale capturarea lui Darien. Howard apare între timp la biroul secret îl ucide pe Darien, descoperindu-se astfel ca agent secret al CIA, și reușește să fugă înainte de sosirea poliției franceze. Autoritățile încadrează moartea lui Darien ca sinucidere și închid dosarul. Rouannet continuă să fie suspicios, dar superiorii lui îi ordonă să abandoneze acest caz. În final, șeful serviciilor secrete organizează o conferință de presă în care afirmă că jurnaliștii au imaginat o adevărată conspirație pe baza unui fapt divers și încheie spunând că nu există în realitate niciun caz Sadiel,Dan Bucur, „Cronica filmului: Atentatul”, în Flamura, Reșița, anul XX, nr. 2661, miercuri 6 iunie 1973, p. 2. întrucât nu sunt dovezi cu privire la răpirea revoluționarului magrebian.

Distribuție

Jean-Louis Trintignant — François Darien, un intelectual francez instabil emoțional Michel Piccoli — colonelul Kassar, ministrul de interne al unei țări nord-africane Jean Seberg — Edith Lemoine, o doctoriță americană cu convingeri politice de stângaF. Rădulescu, „Film: Atentatul”, în Tribuna Sibiului, anul VI, nr. 1630, miercuri 23 mai 1973, p. 3. Gian Maria Volonté — Sadiel, un lider politic progresist dintr-o țară nord-africană Michel Bouquet — Lempereur, un avocat corupt care colaborează cu serviciile secrete Bruno Cremer — Michel Vigneau, avocatul lui Sadiel, un comunist onest și cu vederi largi Daniel Ivernel — Antoine Acconetti („marele Tony”), un individ dubios, membru al unei grupări infracționale Philippe Noiret — Pierre Garcin, șeful redacției de știri a postului public francez ORTF François Périer — comisarul René Rouannet, un polițist cinstit și intransigent care anchetează dispariția lui Sadiel Roy Scheider — Michael Howard, corespondentul unui post de televiziune american Jacques François — Lestienne, șeful serviciilor secrete franceze Jean Bouise — un ofițer de poliție francez de rang înalt care mușamalizează afacerea Denis Manuel — Azam, un tânăr nord-african care urmează studii de doctorat în istorie la Paris Marc Mazza — căpitanul Lardi, aghiotantul colonelului Kassar Jacques Richard — un om de încredere al lui Aconetti Karin Schubert — Sabine, dama de companie care-l abordează pe Darien la petrecerea lui Lempereur Nigel Davenport — Perisson, un ofițer de rang înalt al CIA Karl-Otto Alberty — urmăritorul care încearcă să-l împuște pe Darien Georges Staquet — inspectorul de poliție Paul Fleury Pierre Santini — inspectorul de poliție Melun Jean-François Calvé — Henri, prietenul gelos al lui Edith Lemoine Roland Blanche — un om de încredere al lui Aconetti Jean Bouchaud — Le Gall, adjunctul lui Garcin Claudine Berg — infirmiera Aude Loring — soția lui Azam Henri Gilabert Michel Beaune — un inspector de poliție, adjunctul comisarului Rouannet Jean Launay André Rouyer — un angajat Jean-Louis Tristan — un polițist de la manifestație Jean-Pierre Moreux

Sursa de inspirație Dispariția lui Ben Barka