Entoloma dichroum Christian Hendrik Persoon, 1801 ex Paul Kummer, 1871) din încrengătura Basidiomycota în familia Entolomataceae și den genul EntolomaIndex FungorumMycobank este o specie saprofită de ciuperci necomestibile destul de rară. Un nume popular nu este cunoscut. Soiul trăiește în România, Basarabia și Bucovina de Nord în păduri argiloase sau calcaroase de foioase și mixte, pe marginea de pâraie, prin parcuri, cu predilecție pe lemn în descompunere de fag și stejar, dar, de asemenea, pe cel de alun, arin, frasin, mesteacăn sau salcie. Apare de la câmpie la munte, acolo unde se ivește, adesea în grupuri mari, din (iunie) iulie până în octombrie (noiembrie).Ewald Gerhard: „Der große BLV Pilzführer“ (cu 1200 de specii descrise și 1000 fotografii), Editura BLV Buchverlag GmbH & Co. KG, ediția a 9-a, München 2018, p. 240-241, ISBN 978-3-8354-1839-4 J. E. și M. Lange: „BLV Bestimmungsbuch - Pilze”, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna Viena 1977, p. 180-181, ISBN 3-405-11568-2

Taxonomie thumb| left|110px|C. H. Persoon Numele binomial Agaricus dichrous, a fost determinat de cunoscutul om de știință bur (Christian Hendrik Persoon în volumul 1 al operei sale Synopsis methodica Fungorum din 1801.C. H. Persoon: „Synopsis methodica Fungorum”, vol. 1, Editura Henricus Dieterich, Göttingen 1801, p. 343

Apoi, în 1871, renumitul micolog german Paul Kummer a transferat specia la genul Entoloma sub păstrarea epitetului, de verificat în marea sa operă Der Führer in die Pilzkunde: Anleitung zum methodischen, leichten und sicheren Bestimmen der in Deutschland vorkommenden Pilze mit Ausnahme der Schimmel- und allzu winzigen Schleim- und Kern-Pilzchen,Paul Kummer: „Der Führer in die Pilzkunde: Anleitung zum methodischen, leichten und sicheren Bestimmen der in Deutschland vorkommenden Pilze mit Ausnahme der Schimmel- und allzu winzigen Schleim- und Kern-Pilzchen”, Editura E. Luppe, Zerbst 1871, p. 97 fiind numele curent valabil (2021).

Toți ceilalți taxoni (inclus variațiile descrise) sunt acceptați sinonim.

Epitetul specific este derivat din cuvintele de limba greacă veche (=doi) și (=colorit, culoarea vopselei, tonalitatea pielii),Valentin Christian Friedrich Rost: „Griechisch-Deutsches und Deutsch-Griechisches Wörterbuch”, vol. 2, Editura Heuning’sche Buchhandlung, Gotha – Erfurt, 1829 datorită aspectului bicolor al ciupercii.

Descriere thumb|left|195px|Bres.: Entoloma dichroum Pălăria: are un diametru de 3-4 (6) cm, este destul de subțire și ușor higrofană, la început conică, în formă de clopot, mai târziu convexă până extinsă și nu rar slab deprimată central precum uneori puțin cocoșată, atunci cu marginea ondulată. Cuticula lucioasă, fibros-tomentoasă, la bătrânețe ceva solzoasă, nestriată, este de un colorit variabil care poate fi violet-albastru până la albastru-maroniu, dar de asemenea închis brun-ocru, închis gri-maroniu sau chiar brun. Lamelele: destul de subțiri și distanțate, inegale, parțial bifurcate, sunt ascendente, aderate la picior, inițial drepte, dar cu avansarea în vârstă din ce în ce mai arcuite, muchiile sterile fiind slab zimțate. Coloritul, în tinerețe albicios, uneori cu o tentă gălbuie neremarcabilă, devine cu timpul roz, gri-roz până roz-maroniu. Este mereu clar mai deschis decât cel al pălăriei. Piciorul: ațos cu o înălțime de 3-6 cm și o grosime de 0,4-0,8 cm este cilindric, ocazional îndoit, imprimat dungat fibros și la început plin, dar repede gol pe dinăuntru. Coloritul este, gri-albăstrui până albastru-liliaceu închis, spre vârf albicios granulat-flocos și la bază cu un fetru miceliar alb. Nu prezintă un inel. Carnea: este subțire și ceva fibroasă, mai presus de toate în picior. Coloritul tinde între albicios murdar și palid gri-albăstrui. Nu se decolorează după tăiere. Mirosul este în tinerețe imperceptibil, apoi puțin făinos până chiar slab spermatic, gustul fiind blând, uneori și ceva amărui, în total nu prea plăcut. Caracteristici microscopice: are spori hialini (translucizi) cu nuanțe de culoarea clorului, pentagonal-ovoidali, cu colțuri obtuze în vedere laterală și alungiți spre unul dintre ei cu una sau mai multe picături uleioase în centru și o mărime de 9-11 x (6) 7-(7,5) 8 microni. Pulberea lor este rozalie. Basidiile clavate fără cleme cu 4 sterigme fiecare măsoară 30-40 x 8-10 microni. Prezintă cheilocistide (elemente sterile situate pe muchia lamelor) cilindrice de 50 x 7,5 μm cu hife terminale destul de umflate cu o dimensiune de 20-90 x 5-30 microni. O mulțime de cleme pot fi observate.Giacomo Bresadola: „Iconographia Mycologica, vol. XII, Editura Società Botanica Italiana, Milano 1929, p. + tab. 554Erhard Ludwig: „Pilzkompendium: Die grösseren Gattungen der Agaricales mit farbigem Sporenpulver (ausgenommen Cortinariaceae)“, vol. 2, Editura Fungicon-Verlag, Berlin 2007, p. 417, ISBN 978-3-940316-00-4 Reacții chimice: nu sunt cunoscute.Helmut Gams (ed.): Meinhard Michael Moser: „Kleine Kryptogamenflora Mitteleuropas”, ediția a 3-a, vol. II/b 2 „Röhrlinge und Blätterpilze”, Editura Gustav Fischer, Stuttgart 1967, p. 162

Confuzii Entoloma dichroum poate di confundat cu ciuperci ale aceluiași gen cum sunt Entoloma chalybeum (mai mic, necomestibil),Bruno Cetto: „I funghi dal vero”, vol. 7, Editura Arte Grafiche Saturnia, Trento 1993, p. 256-257 - 2, ISBN 88-85013-57-0 (editat postum) Entoloma conferendum sin. Entoloma staurosporus (probabil toxic),Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 2, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1980, p. 248-249, ISBN 3-405-12081-0 Entoloma euchroum (necomestibil),Bruno Cetto: “I funghi dal vero”, vol. 5, Editura Arte Grafiche Saturnia, Trento 1986, p. 264-265, ISBN 88-85013-37-6 Entoloma griseocyaneum (necomestibil),Bruno Cetto: „I funghi dal vero”, vol. 6, Editura Arte Grafiche Saturnia, Trento 1989, p. 298-299, ISBN 88-85013-46-5 Entoloma nitidum (necomestibil),Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 3, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1980, p. 212-213, ISBN 3-405-12124-8 Entoloma serrulatum (necomestibil),Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 3, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1980, p. 228-229, ISBN 3-405-12124-8 Entoloma sodale (necomestibil),Bruno Cetto: „I funghi dal vero”, vol. 6, Editura Arte Grafiche Saturnia, Trento 1989, p. 296-297 - 2, ISBN 88-85013-46-5 Entoloma turbidum (necomestibil)Bruno Cetto: „I funghi dal vero”, vol. 4, Editura Arte Grafiche Saturnia, Trento 1983, p. 270-271, ISBN 88-85013-25-2 sau Entoloma tjallingiorum (necomestibil),Machiel E. Noordeloos Entoloma (Agaricales) in Europe: Synopsis and Keys to All Species and a Monograph of the Subgenera Trichopilus, Inocephalus, Alboleptonia, Leptonia, Paraleptonia, and Omphaliopsis”, Editura J. Cramer, Brunszwik 1987, p. 162 dar și cu Inocybe geophylla var. lilacina (otrăvitoare),Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 2, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1980, p. 240-241, ISBN 3-405-12081-0 Laccaria amethystina (comestibilă),Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 1, ed. a 5-a, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1979, p. 260-261, ISBN 3-405-12116-7 Macrocystidia cucumis (necomestibilă, fără valoare culinară),Bruno Cetto: „I funghi dal vero”, vol. 4, Editura Arte Grafiche Saturnia, Trento 1983, p. 100-101, ISBN 88-85013-25-2 Mycena diosma (otrăvitor, margine canelată, miros de cutie de țigări)G. J. Krieglsteiner, H. Schwöbel:, H. 1982. „Mycena diosma spec. nov. und der Mycena-pura-Formenkreis in Mitteleuropa”, în: „Zeitschrift für Mykologi”, nr. 48(1), 1982, p. 25-34 și Mycena pura (condiționat comestibilă, ușor otrăvitoare, margine canelată, miros de ridiche).Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 1, ed. a 5-a, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1979, p. 280-281, ISBN 3-405-12116-7

Specii asemănătoare în imagini

Valorificare Ciuperca este probabil neotrăvitoare, dar din cauza calității cărnii precum al gustului neplăcut, nu este comestibilă. Mai departe, specia, fiind rară, ar trebui să fie cruțată și lăsată la loc.

Note

Bibliografie Bruno Cetto: „I funghi dal vero”, vol. 1-7, Editura Arte Grafiche Saturnia, Trento 1976-1993 (pentru cercetarea în total) Marcel Bon: „Pareys Buch der Pilze”, Editura Kosmos, Halberstadt 2012, ISBN 978-3-440-13447-4 German Josef Krieglsteiner (ed.), Andreas Gminder: „Verbreitungsatlas der Großpilze Deutschlands (West)“, Editura Ulmer, Stuttgart 1991, ISBN 3-8001-3536-1 Gustav Lindau, Eberhard Ulbrich: „Kryptogamenflora für Anfänger: Die höheren Pilze (Basidiomycetes)“ unter Ausschluss der Brandpilze, vol. 1, Editura Julius Springer, Berlin 1928 Erhard Ludwig: „Pilzkompendium: Die grösseren Gattungen der Agaricales mit farbigem Sporenpulver (ausgenommen Cortinariaceae)“, vol. 2, Editura Fungicon-Verlag, Berlin 2007, ISBN 978-3-940316-00-4 Meinhard Michael Moser în Helmut Gams: „Röhrlinge und Blätterpilze - Kleine Kryptogamenflora Mitteleuropas”, ediția a 5-ea, vol. 2, Editura Gustav Fischer, Stuttgart 1983

Legături externe

Entoloma dichroum, mai multe imagini 1 Entoloma dichroum, mai multe imagini 2

Categorie:Entoloma Categorie:Ciuperci saprofite Categorie:Ciuperci necomestibile Categorie:1801 în știință