Concediu pe malul mării (în , în traducere „Din viața vilegiaturiștilor”) este un film dramatic sovietic din 1981, regizat de , Е.М. Барыкин ș.a., Советские художественные фильмы. Аннотированный каталог: 1980–1981, «Современные тетради» (издательство Всероссийской газеты «Нива России»), Moscova, 1998, pp. 64–65. după un scenariu propriu.Roxana Pană, „Nu cîntece, ci filme de inimă albastră. Concediu pe malul mării”, în revista Cinema, anul XX, nr. 2 (230), februarie 1982, p. 14.***, „Premiere cinematografice”, în România liberă, anul XL, nr. 11587, luni 1 februarie 1982, p. 2. ***, „Neu in unseren Kinos” [„Noutăți în cinematografele noastre”], în Neuer Weg, București, anul XXXIV, nr. 10172, sâmbătă 6 februarie 1982, p. 4. Rolurile principale sunt interpretate de actorii , Janna Bolotova, Gheorghi Burkov, Rolan Bîkov, Anatoli Solonițîn și Lidia Fedoseeva-Șukșina. Денис Горелов [Denis Gorelov], Родина слоников, Издательский дом "Флюид FreeFly", Moscova, 2018, p. 316.***, „Filmele săptămînii viitoare”, în Flacăra Iașului, Iași, anul XXXVIII, nr. 11016, duminică 7 martie 1982, p. 4.
Filmul prezintă destinele unor vilegiaturiști care își petrec concediul la sfârșit de toamnă într-o stațiune maritimă sovietică de pe coasta de sud a Crimeii. i.c. [Ioana Creangă], „Secvența”, în România literară, anul XV, nr. 7, joi 11 februarie 1982, p. 16. În atmosfera rece și ploioasă a zilelor de toamnă târzie se înfiripă o poveste de dragoste între doi oameni singuri și retrași, de vârstă mijlocie, care se detașează din grupul eterogen al celor veniți la odihnă pe malul Mării Negre.N.I. Popa, „Săptămîna cinematografică”, în Tribuna Sibiului, Sibiu, anul XXXIV, nr. 7727, duminică 30 mai 1982, p. 2.
Recenziile criticilor de film au elogiat talentul regizorului în crearea unei atmosfere cehoviene expresive și în prezentarea cu sensibilitate și decență a poveștii de dragoste ce se desfășoară în plan secundar,***, „Filmele săptămînii viitoare”, în Steaua Roșie, Tîrgu-Mureș, anul XXXIV, nr. 73 (7.454), duminică 28 martie 1982, p. 2. și au evidențiat existența unor „accente de intensă autenticitate”,Ioana Creangă, „Tandrețe lucidă”, în România literară, anul XIX, nr. 8, joi 20 februarie 1986, p. 17. prin reconstituirea unor biografii din mărturii fragmentare. Filmul Concediu pe malul mării s-a bucurat de o popularitate considerabilă în rândul cinefililor sovietici, fiind vizionat de 9,1 milioane de spectatori (sau, după altă sursă, de 9,2 milioane de spectatori).
Rezumat
Un grup eterogen de vilegiaturiști se adună în luna octombrie într-una dintre casele de vacanță de pe coasta de sud a Crimeii. Grupul este format, printre alții, din bătrâna Olga Nikolaevna, descendenta unei familii de moșieri care fusese apropiată în tinerețe de cercul poeților ruși din anii 1920, bucătarul Arkadi Pavlovici, care se prezintă ca diplomat și povestește permanent întâmplări petrecute în călătoriile sale prin țări occidentale, domnișoara bătrână Margarita („Margo”) Serafimovna, o femeie curioasă și intrigantă, constructorul Tolik Cikin, un bărbat singuratic și ursuz, fermiera colhoznică Oksana, o femeie voinică și vulgară dornică să profite cât mai mult de bucuriile concediului, și brigadierul tractorist Skvorțov. Acest concediu este pentru unii o pauză de odihnă, care-i ține departe de grijile zilnice, în timp ce pentru alții poate fi un moment decisiv în schimbarea cursului vieții.
Marea rece, vremea ploioasă și ceața cauzează oaspeților o mare plictiseală, determinându-i să caute diverse modalități de distracție. Vilegiaturiștii se plimbă înfrigurați în timpul zilei prin parcul casei de vacanță și pe faleza Mării Negre, iar seara discută pe diferite subiecte și practică jocuri de societate sau joacă biliard. Activitățile de petrecere a timpului liber sunt coordonate de animatorul cultural Lisiutkin, care organizează plimbări în grup pe malul mării sau în locurile de turnare a unui film istoric și montează un spectacol muzical-artistic de amatori pe scena Casei de cultură.
Zilele de concediu se scurg fără grabă, în discuții amănunțite, distracții simple și flirturi ocazionale. Vilegiaturiștii sunt stăpâniți de nostalgie cu privire la unele întâmplări din trecut și socializează greoi între ei, iar încercările de apropiere sunt lente. În contextul unor conversații nesfârșite despre vreme, sănătate și dramele familiale, Aleksei Sergheevici și Nadejda Andreevna, doi oameni de vârstă mijlocie, aproape împăcați cu singurătatea lor, se apropie treptat și se îndrăgostesc. El este un artist talentat care trece printr-o criză sufletească, în timp ce ea este o matematiciană divorțată și cu o fiică adultă. Л. А. Парфёнов [Lev Aleksandrovici Parfionov] (red.), Кино России: актерская энциклопедия, vol. 2, Материк, Moscova, 2002, p. 25. Cei doi speră că întâlnirea lor va schimba soarta amândurora.
Concediul vilegiaturiștilor se încheie în cele din urmă, iar, în ultima noapte de ședere a oaspeților în stațiunea de pe malul Mării Negre, gazdele organizează un banchet de rămas bun, la care cântă un taraf de lăutari țigani.
Distribuție
— Aleksei (Aleks) Sergheevici Pavlișcev, artist Janna Bolotova — Nadejda Andreevna, matematiciană Gheorghi Burkov — Arkadi Pavlovici, bucătar la o ambasadă Rolan Bîkov — Viktor Leonidovici Lisiutkin, animatorul cultural al pensiunii Anatoli Solonițîn — Tolik Cikin, constructor Lidia Fedoseeva-Șukșina — Oksana, agricultoare la un colhoz (menționată Lidia Fedoseeva) — Margarita („Margo”) Serafimovna, o femeie singură Viktor Filippov — Skvorțov, brigadier tractorist fruntaș Rezo Esadze — fotograful Mihail Herheulidze — preparatorul de kebab Tamara Iakobson — bătrâna Olga Nikolaevna Piotr Antonevici — bătrânul care caută urmele marilor scriitori ruși Paul Butkevici — membru al echipei de filmare S. Hviuzov Nikolai Vasiliev — lăutar țigan Aleksei Vasiliev — lăutar țigan K. Ferraro Svetlana Iankovskaia — dansatoare țigancă
Dublaj de voce — Aleksei Sergheevici Pavlișcev
Producție Filmul a fost produs de compania Mosfilm () și a fost regizat de cineastul rus Nikolai Gubenko (1941–2020), originar din orașul-port Odesa, după un scenariu scris tot de el. Gubenko devenise cunoscut îndeosebi ca autor al unor filme poetice și emoționante ca A venit un soldat de pe front (1971), care prezintă drama sufletească a unui soldat întors invalid după încheierea celui de-al Doilea Război Mondial,Călin Căliman, „Cinema”, în Contemporanul, nr. 12 (1845), vineri 19 martie 1982, p. 2. și Aripi frânte (1976), o meditație cu privire la soarta copiilor deveniți orfani de război. Scenariul filmului Concediu pe malul mării pune accentul pe povestea de dragoste între doi oameni singuri care se înfiripă în plină toamnă într-o stațiune de pe malul Mării Negre. Restul personajelor au fost concepute într-o manieră parodică sau de-a dreptul comică. Producția a fost coordonată de directorul Vladimir Dudin și de redactorul Irina Serghievskaia.
Filmările au avut loc pe peliculă color în cursul anului 1980 și au fost executate de operatorii Nonna Fudim și V. Șaver, sub coordonarea directorului de imagine Aleksandr Kneajinski. Rolurile principale au fost interpretate de actorul lituanian Regimantas Adomaitis și de actrița rusă Janna Bolotova.***, „Film”, în Săptămîna, serie nouă, anul XII, nr. 582, vineri 29 ianuarie 1982, p. 5. Adomaitis era cunoscut din filmul Nimeni nu voia să moară (1966), iar publicul rus îl considera, alături de Donatas Banionis și Juozas Budraitis, drept unul dintre „cei trei mușchetari” lituanieni și îl compara cu Jack Nicholson. Vocea lui Adoimaitis a fost dublată în film de Gubenko. Janna Bolotova era atunci soția lui Nikolai Gubenko; cei doi fuseseră colegi de facultate și se căsătoriseră mai târziu. Alte roluri au fost atribuite unor actori sovietici cunoscuți și apreciați ca Rolan Bîkov, Anatoli Solonițîn (interpretul pictorului Andrei Rubliov din filmul omonim al lui Andrei Tarkovski) și Lidia Fedoseeva-Șukșina. Regizorul, scenaristul, actorul și poetul georgian Rezo Esadze (1934–2020), care lucra la studioul Gruzia-film, apare în acest film într-un rol secundar. Ca urmare a faptului că regizorul Nikolai Gubenko provenea din lumea teatrului, fiind el însuși actor de teatru, au avut loc numeroase repetiții pentru ca scenele să fie cât mai reușite. Atmosfera de pe platoul de filmare a fost „foarte frumoasă”, mărturisea ulterior Adomaitis, care considera că partenerii săi din acest film formau „o galaxie de actori minunați”.
Decorurile au fost proiectate de Aleksandr Tolkaciov, iar costumele au fost confecționate de designera Tatiana Licimanova. Sunetul a fost înregistrat de inginerul Vladlen Șarun, iar muzica a fost compusă de compozitorul sovietic de origine iudeo-ucraineană Isaak Șvarț și interpretată de , sub bagheta dirijorului (nepotul compozitorului și dirijorului armean Aram Haciaturian). Redactorul muzical al filmului a fost Minna Blank. Montajul peliculei a fost realizat de Polina Skacikova. Durata filmului este de 84 de minute, iar lungimea peliculei este de 2.310 metri.
Recepție Lansare Concediu pe malul mării a fost lansat pe 18 mai 1981 în Uniunea Sovietică și s-a bucurat de o popularitate considerabilă în rândul cinefililor sovietici. A fost vizionat în cinematografele sovietice de 9,1 milioane de spectatori sau, după altă sursă, de 9,2 milioane de spectatori. Filmul a fost prezentat la 18 mai 1981 în cadrul Festivalului Internațional de Film de la Cannes și a fost distribuit apoi și în alte țări precum Republica Socialistă România (1 februarie 1982), Finlanda (28 mai 1982), Republica Democrată Germană (27 august 1982) și Republica Populară Ungară (4 noiembrie 1982).