Équipe Ligier a fost o echipă de Formula 1 care a concurat în Campionatul Mondial timp de 21 de sezoane, între și . Echipa a fost fondată în 1968 ca producătoare de mașini sport de fostul jucător francez de rugby Guy Ligier. Pe structura acestei echipe s-a fondat în echipa Prost Grand Prix care a activat până în .

Istoric După achiziționarea activelor echipei Matra, Ligier a intrat în Campionatul Mondial de Formula 1 în cu o mașină Matra V12 și a câștigat Marele Premiu al Suediei din 1977 cu Jacques Laffite. Aceasta este, în general, considerată a fi prima victorie în totalitate franceză în Campionatul Mondial de Formula 1, precum și prima victorie în Formula 1 pentru o echipă cu licență franceză și un motor francez.

Acordul cu Matra a încetat în , iar Ligier a construit o mașină aerodinamică propulsată de Cosworth, Ligier JS11. JS11 a început sezonul câștigând primele două curse în mâinile lui Laffite. Cu toate acestea, JS11 s-a confruntat cu o concurență serioasă când Williams și Ferrari au introdus și ele mașini modificate aerodinamic. Restul sezonului a fost mai puțin reușit pentru marca franceză.

JS11 și succesorii săi au făcut din Ligier una dintre echipele de top până la începutul anilor 1980. În ciuda sponsorizării substanțiale din partea Talbot (echipa fiind cunoscută oficial ca Talbot Ligier în sezoanele și ) și a companiilor publice franceze – în principal SEITA, Gitanes și Française des Jeux – competitivitatea echipei a început să scadă în jurul anului 1982. În această perioadă, ei testau un motor turbo Matra V6, care nu a concurat niciodată. Datorită sprijinului politic al lui François Mitterrand, la mijlocul anilor 1980, echipa a beneficiat de un acord gratuit cu motorul turbo Renault. Acest lucru, împreună cu sponsorizarea din partea unor companii precum Loto și Elf Aquitaine, a făcut echipa mai competitivă. Când Renault a părăsit sportul în , Ligier a rămas fără un furnizor de motoare de încredere. O colaborare eșuată cu Alfa Romeo (din cauza criticilor dure ale lui René Arnoux asupra motoarelor Alfa Romeo) a fost urmată de contracte cu Megatron (care erau de fapt motoare BMW M12), Judd și Cosworth și apoi parteneriate de lucru cu Lamborghini, Renault și Mugen-Honda.

Între și , echipa a avut dificultăți, nereușind să marcheze puncte în , și , iar la Marele Premiu al statului San Marino din 1988, nici René Arnoux și nici Stefan Johansson nu au reușit să se califice pentru cursă, pentru prima dată în istoria echipei. În 1990, când echipa Larrousse au fost descalificată după ce aceștia au susținut că șasiul lor a fost construit de ei înșiși, în timp ce, de fapt, a fost construit de către Lola Cars, Ligier a urcat până pe locul 10 în Campionatul Constructorilor, ceea ce le-a oferit beneficii de călătorie subvenționate.

În , echipa s-a bucurat de o anumită creștere când Guy Ligier a vândut echipa lui Cyril de Rouvre după un sezon dezamăgitor din , când nu și-au atins din nou potențialul, în ciuda faptului că au fost furnizați cu aceleași motoare Renault ca și echipa dominantă Williams. În mod surprinzător, echipa a fost oarecum mai competitivă în această perioadă, în parte datorită talentelor aerodinamistului Frank Dernie și inginerului Loïc Bigois. Echipa a obținut opt podiumuri în următorii patru ani, contrastând cu eșecul lor de a-și asigura o singură poziție în top trei între 1987 și 1992. În ultimii ani de existență, Ligier a avut puțin sprijin public și nu a beneficiat de fonduri.

În 1994, de Rouvre a vândut echipa lui Flavio Briatore și Tom Walkinshaw. Alte organizații au licitat pentru achiziționarea lui Ligier, inclusiv Alain Prost și un consorțiu format din Hughes de Chaunac și Philippe Streiff, cu sprijinul echipei Williams F1 care intenționa să transforme Ligier într-o echipă „junior”.

În , Ligier a trecut de la motoarele Renault, deoarece acestea fuseseră transmise/vândute echipei Benetton, motivul invocat fiind că Flavio Briatore a cumpărat echipa și a convins Renault să schimbe furnizarea către campionii en-titre. Furnizorul de motoare de înlocuire al lui Ligier a fost Mugen-Honda, care în sezoanele precedente, alături de Footwork și Lotus, nu a avut inițial cea mai bună fiabilitate. Trecerea la motoarele Mugen-Honda nu a fost lipsită de controverse, contractul fiind destinat inițial echipei Minardi. Deși motorul era mai puțin fiabil decât motorul Renault anterior, sezonul 1995 s-a dovedit a fi surprinzător de bun pentru echipă, permițându-le în același timp să marcheze puncte pe o bază mai constantă, combinată cu asigurarea a două podiumuri pe parcursul sezonului, cu Martin Brundle terminând pe locul 3 în Belgia și Olivier Panis terminând pe locul 2 în Australia.

Monopostul JS43 cu motor Mugen-Honda s-a dovedit a fi o mașină bine echilibrată. A câștigat și o cursă, în mod surprinzător, atunci când Olivier Panis a trecut primul linia de sosire la , deși într-o cursă de uzură, cu doar trei mașini clasate. A fost prima victorie „în totalitate franceză” la Monaco de la René Dreyfus cu Bugatti în 1930. Aceasta a încheiat o serie fără victorii de aproape cincisprezece ani pentru echipa Ligier, cea mai lungă dintre toate echipele existente fără întrerupere (unele echipe, precum Renault, Honda sau Mercedes, au avut perioade mult mai lungi între două victorii, dar nu au existat ca o echipă de Mare Premiu în majoritatea perioadelor respective).

Numele „Ligier” a apărut pentru ultima dată în Formula 1 la Marele Premiu al Japoniei din 1996. La sfârșitul sezonului, echipa a fost vândută lui Alain Prost și a devenit Prost Grand Prix în . Echipa a folosit în mod tradițional numerele de cursă 25 și 26.

Palmares complet în Formula 1

SezonȘasiuMotorPneuPiloți1234567891011121314151617 JS5 Matra MS73 3,0 V12 N/A 20 6 Jacques Laffite Ab Ab 4 12 3 12 4 14 DSC Ab 2 Ab Ab Ab JS7 Matra MS76 3,0 V12 18 8 Jacques Laffite NC Ab Ab 9 7 Ab 1 8 6 Ab Ab 2 8 7 Ab 5 Jean-Pierre Jarier Ab JS7JS7/9JS9 Matra MS76 3,0 V12Matra MS78 3,0 V12 N/A 19 6 Jacques Laffite 16 9 5 5 Ab 5 3 7 7 10 3 5 8 4 11 Ab JS11 Ford Cosworth DFV 3,0 V8 N/A613 Patrick Depailler 4 2 Ab 5 1 Ab Jacky Ickx Ab 6 Ab Ab 5 Ab Ab Ab Jacques Laffite Ab Ab Ab 8 Ab 3 3 3 Ab Ab Ab JS11/15 N/A662 Didier Pironi Ab 4 3 6 1 2 Ab Ab Ab 6 3 Jacques Laffite Ab Ab 2 Ab 2 Ab 1 4 3 9 8 5 JS17 Matra MS81 3,0 V12 N/A 44 4 Jean-Pierre Jarier Ab 7 NSC NC Ab NSC Ab Patrick Tambay Ab Ab Ab Ab Ab Ab Ab Ab Jacques Laffite Ab 6 Ab Ab 2 3 Ab 3 3 Ab Ab 1 6 JS17JS17BJS19 Matra MS81 3,0 V12 RSABRAUSWSMRBELMCODETCANNLDGBRFRADEUAUTSUIITALVGN/A 20 8 Eddie Cheever Ab Ab Ab 3 Ab 2 10 NSC Ab 16 Ab Ab Ab 6 3 Jacques Laffite Ab Ab Ab 9 Ab 6 Ab Ab Ab 14 Ab 3 Ab Ab Ab JS21 Ford Cosworth DFV 3,0 V8Ford Cosworth DFY 3,0 V8 BRAUSWFRASMRMCOBELDETCANGBRDEUAUTNLDITAEURRSAN/A 0 NC Jean-Pierre Jarier Ab Ab 9 Ab Ab Ab Ab Ab 10 8 7 Ab 9 Ab 10 Raul Boesel Ab 7 Ab 9 Ab 13 10 Ab Ab Ab NSC 10 NSC 15 NC JS23 Renault EF4 1,5 V6t BRARSABELSMRFRAMCOCANDETDALGBRDEUAUTNLDITAEURPRTN/A 3 10 François Hesnault Ab 10 Ab Ab NS Ab Ab Ab Ab Ab 8 8 7 Ab 10 Ab Andrea de Cesaris Ab 5 Ab 6 10 Ab Ab Ab Ab 10 7 Ab Ab Ab 7 12 JS25 Renault EF4B 1,5 V6t BRAPRTSMRMCOCANDETFRAGBRDEUAUTNLDITABELEURRSAAUSN/A 23 6 Andrea de Cesaris Ab Ab Ab 4 14 10 Ab Ab Ab Ab Ab Philippe Streiff 10 9 8 3 Jacques Laffite 6 Ab Ab 6 8 12 Ab 3 3 Ab Ab Ab 11 2 JS27 Renault EF4B 1,5 V6t BRAESPSMRMCOBELCANDETFRAGBRDEUHUNAUTITAPRTMEXAUSN/A 29 5 René Arnoux 4 Ab Ab 5 Ab 6 Ab 5 4 4 Ab 10 Ab 7 15 7 Jacques Laffite 3 Ab Ab 6 5 7 2 6 Ab Philippe Alliot Ab 9 Ab Ab Ab 6 8 JS29BJS29C Megatron M12/13 1,5 L4t BRASMRBELMCODETFRAGBRDEUHUNAUTITAPRTESPMEXJPNAUSN/A 1 11 René Arnoux NS 6 11 10 Ab Ab Ab Ab 10 10 Ab Ab Ab Ab Ab Piercarlo Ghinzani Ab 7 12 Ab Ab EX Ab 12 8 8 Ab Ab Ab 13 Ab JS31 Judd CV 3,5 V8 BRASMRMCOMEXCANDETFRAGBRDEUHUNBELITAPRTESPJPNAUSN/A 0 NC René Arnoux Ab NSC Ab Ab Ab Ab NSC 18 17 Ab Ab 13 10 Ab 17 Ab Stefan Johansson 9 NSC Ab 10 Ab Ab NSC NSC NSC Ab 11 NSC Ab Ab NSC 9 JS33 Ford Cosworth DFR 3,5 V8 BRASMRMCOMEXUSACANFRAGBRDEUHUNBELITAPRTESPJPNAUSN/A 3 13 René Arnoux NSC NSC 12 14 NSC 5 Ab NSC 11 NSC Ab 9 13 NSC NSC Ab Olivier Grouillard 9 DSC Ab 8 NSC NSC 6 7 Ab NSC 13 Ab NSC Ab Ab Ab JS33B Ford Cosworth DFR 3,5 V8 USABRASMRMCOCANMEXFRAGBRDEUHUNBELITAPRTESPJPNAUSN/A 0 NC Nicola Larini Ab 11 10 Ab Ab 16 14 10 10 11 14 11 10 7 7 10 Philippe Alliot EX 12 9 Ab Ab 18 9 13 DSC 14 NSC 13 Ab Ab 10 11 JS35JS35B Lamborghini 3512 3,5 V12 USABRASMRMCOCANMEXFRAGBRDEUHUNBELITAPRTESPJPNAUSN/A 0 NC Thierry Boutsen Ab Ab 7 7 Ab 8 12 Ab 9 17 11 Ab 16 Ab 9 Ab Érik Comas NSC Ab 10 10 8 NSC 11 NSC Ab 10 Ab 11 11 Ab Ab 18 JS37 Renault RS3B 3,5 V10Renault RS3C 3.5 V10 RSAMEXBRAESPSMRMCOCANFRAGBRDEUHUNBELITAPRTJPNAUSN/A 6 8 Thierry Boutsen Ab 10 Ab Ab Ab 12 10 Ab 10 7 Ab Ab Ab 8 Ab 5 Érik Comas 7 9 Ab Ab 9 10 6 5 8 6 Ab NSC Ab Ab Ab Ab JS39 Renault RS5 3,5 V10 RSABRAEURSMRESPMCOCANFRAGBRDEUHUNBELITAPRTJPNAUSN/A 23 5 Martin Brundle Ab Ab Ab 3 Ab 6 5 5 14 8 5 7 Ab 6 9 6 Mark Blundell 3 5 Ab Ab 7 Ab Ab Ab 7 3 7 11 Ab Ab 7 9 JS39B Renault RS6 3,5 V10 BRAPACSMRMCOESPCANFRAGBRDEUHUNBELITAPRTEURJPNAUSN/A 13 6 Éric Bernard Ab 10 12 Ab 8 13 Ab 13 3 10 10 7 10 Johnny Herbert 8 Franck Lagorce Ab 11 Olivier Panis 11 9 11 9 7 12 Ab 12 2 6 7 10 DSC 9 11 5 JS41 Mugen-Honda MF-301 3,0 V10 BRAARGSMRESPMCOCANFRAGBRDEUHUNBELITAPRTEURPACJPNAUS 24 5 Aguri Suzuki 8 Ab 11 6 Ab NS Martin Brundle 9 Ab 10 4 Ab Ab 3 Ab 8 7 Ab Olivier Panis Ab 7 9 6 Ab 4 8 4 Ab 6 9 Ab Ab Ab 8 5 2 JS43 AUSBRAARGEURSMRMCOESPCANFRAGBRDEUHUNBELITAPRTJPNN/A 15 6 Olivier Panis 7 6 8 Ab Ab 1 Ab Ab 7 Ab 7 5 Ab Ab 10 7 Pedro Diniz 10 8 Ab 10 7 Ab 6 Ab Ab Ab Ab Ab Ab 6 Ab AbSezonȘasiuMotorPneuPiloți1234567891011121314151617 Sursa: Notă:  – Au fost acordate puncte înjumătățite la Marele Premiu al Principatului Monaco din 1984 și Marele Premiu al Australiei din 1991 deoarece a fost parcursă mai puțin de 75% din distanța programată din cauza vremii în ambele curse.

Note

Ligier Categorie:Echipe franceze de Formula 1 Categorie:Fondări în 1968 Categorie:Desființări în 1996