85px|left Inocybe sambucina (Elias Magnus Fries, 1821 ex Lucien Quélet, 1887) din încrengătura Basidiomycota, în familia Inocybaceae și de genul InocybeIndex Fungorum 1Mycobank este o specie rară de ciuperci otrăvitoare care poate provoca intoxicații letale. Acest burete coabitează, fiind un simbiont micoriza (formează micorize pe rădăcinile arborilor). Un nume popular nu este cunoscut. În România, Basarabia și Bucovina de Nord trăiește în grupuri, pe sol nisipos, fără sau sărac în calcar, în păduri de conifere și mixte cu predilecție sub molizi și. pini. Apare de la câmpie la munte, din (iunie) iulie până în noiembrie.Bruno Cetto: „I funghi dal vero”, vol. 4, Editura Arte Grafiche Saturnia, Trento 1983, p. 250-251, ISBN 88-85013-25-2Ewald Gerhard: „Der große BLV Pilzführer“ (cu 1200 de specii descrise și 1000 fotografii), Editura BLV Buchverlag GmbH & Co. KG, ediția a 9-a, München 2018, p. 306-307, ISBN 978-3-8354-1839-4

Taxonomie thumb|left|115px|Lucien Quélet Specia a fost descrisă pentru prima dată drept Agaricus obesus de omul de știință german August Batsch în volumul 3 al marii sale opere Elenchus Fungorum latine et germanice din 1789,August Batsch: „Elenchus Fungorum latine et germanice”, vol. 3, Editura Johann Jacob Gebauer, Halle (Saale) 1789, p. 89, tab. 39, fig. 216 Elenchus Fungorum dar numele binomial hotărât este Agaricus sambucinus, creat de faimosul savant suedez Elias Magnus Fries în volumul 1 al trilogiei sale Systema Mycologicum din 1821.Elias Magnus Fries: „Systema Mycologicum”, vol. 1, Editura Ex Officina Berlingiana, Lundae 1821, p. 257

Apoi, în 1872, renumitul micolog francez Lucien Quélet a transferat specia corect la genul Inocybe sub păstrarea epitetului, de verificat în volumul 5 al Mémoires de la Société d'Émulation de Montbéliard,Lucien Quélet: „Inocybe sambucina”, în: „Mémoires de la Société d'Émulation de Montbéliard”, seria. 2, vol. 5, 1872, p. 182 fiind numele curent valabil (2021).

Sinonim obligatoriu este Inocybe geophylla var. sambucina, denumit astfel de cunoscutul micolog german Paul Kummer în lucrarea sa principală Der Führer in die Pilzkunde: Anleitung zum methodischen, leichten und sicheren Bestimmen der in Deutschland vorkommenden Pilze mit Ausnahme der Schimmel- und allzu winzigen Schleim- und Kern-Pilzchen din 1871.Paul Kummer: „Der Führer in die Pilzkunde: Anleitung zum methodischen, leichten und sicheren Bestimmen der in Deutschland vorkommenden Pilze mit Ausnahme der Schimmel- und allzu winzigen Schleim- und Kern-Pilzchen”, Editura E. Luppe, Zerbst 1871, p. 78

Toate celelalte încercări de redenumire sunt acceptate sinonim, însă nu (mai) sunt folosite.

Epitetul specific este derivat din cuvântul latin (=soc),Erich Pertsch: „Langenscheidts Großes Schulwörterbuch”, ed. a 13-ea, Editura Langenscheidt, Berlin, München, Viena, Zürich, New York 1999, p. 1066, ISBN 3-468-07202-3 datorită culorii cuticulei, similară cu cea a florilor socului.

Descriere thumb|left|230px|Bres.: Inocybe sambucina Pălăria: cu un diametru de 4-7 (9) cm este relativ cărnoasă pentru acest gen de ciuperci, robustă, fibroasă, inițial în formă lată de clopot, mai târziu mai mult sau mai puțin aplatizată cu o cocoașă accentuată, la bătrânețe chiar adâncită în centru și cu crăpături radiale uneori adânci. Marginea la început îndoită în jos devine cu timpul puțin ondulată și în sfârșit răsucită în sus. Cuticula este mătăsoasă, de fapt netedă, dar colant foarte fin și dens radial-fibroasă, la umezeală unsuroasă, nu rar brumată argintiu. Coloritul în tinerețe alb, devine repede albicios ca floarea socului, pentru a se decolora cu avansarea în vârstă gălbui până brun-gălbui de-a lungul fibrelor, mijlocul rămânând albui. Lamelele: sunt slab bombate, subțiri și destul de aglomerate, intercalate precum fin aderate cu un dinte la picior, muchiile drepte devenind zimțate la bătrânețe. Coloritul mai întâi albicios, devine odată cu vârsta palid bej-gălbui. Piciorul: de 4-8 (11) înălțime și de 1-2 (3) cm grosime este drept, ocazional slab îndoit, gros, fibros și plin pe dinăuntru, cu baza ușor umflată. Suprafața canelată longitudinal este pe deplin brumată. Coloritul inițial alb capătă la bătrânețe nuanțe gălbuie. Nu prezintă un inel. Carnea: fibroasă, dură și fermă, de colorit alb cu nuanțe gălbuie care nu se decolorează după tăiere are un miros spermatic, în tăietură insistent dulceag și un gust blând. Ea conține o doză mare de muscarină. Caracteristici microscopice: are spori ruginii alungiți ovoidal, puțin în formă de rinichi cu un apicol, netezi, având o mărime de (9) 10-12 x 6-7 microni. Pulberea lor este brun-roșiatică. Basidiile clavate cu 4 sterigme fiecare măsoară 30-35 x 8-9 microni. Cistidele (elemente sterile situate în stratul himenal sau printre celulele din pielița pălăriei și a piciorului, probabil cu rol de excreție) de 75-90 x 15-20 microni cu pereți de până la 3 µm grosime sunt clavat fusiforme, pediculate, vârfurile uneori cu, uneori fără structuri cristaline. Pereții nu reacționează cu hidroxid de potasiu. Pleurocistidele (elemente sterile situate în himenul de pe fețele lamelor) asemănătoare în aspect, dar mai mici, cu pereți subțiri, au o dimensiune de 40-75 x 16-20 microni, nepurtând incrustații în vârf.Giacomo Bresadola: „Iconographia Mycologica, vol. XV, Editura Società Botanica Italiana, Milano 1930, p. + tab. 750Verein für Pilzkunde Basel: ”Jahresdokument 2014”, Editura asociației, Basel 2014, p. 40 Reacții chimice: nu sunt cunoscute.Rose Marie și Sabine Maria Dähncke: „700 Pilze in Farbfotos”, Editura AT Verlag, Aarau - Stuttgart 1979 și 1980, p. 385, ISBN 3-85502-0450

Confuzii Ciuperca și variațiile ei pot fi confundate în mod normal numai cu alte specii otrăvitoare de genul Inocybe, ca de exemplu: Inocybe cookei,Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 2, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1980, p. 222-223, ISBN 3-405-12081-0 Inocybe erubescens,Linus Zeitlmayr: „Knaurs Pilzbuch”, Editura Droemer Knaur, München-Zürich 1976, pp. 164, 166, ISBN 3-426-00312-0 Inocybe fibrosa,Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 2, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1980, p. 220-221, ISBN 3-405-12081-0 Inocybe geophylla (otrăvitoare),Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 1, ed. a 5-a, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1979, p. 240-241, ISBN 3-405-12116-7 Inocybe hirtella,Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 2, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1980, p. 234-235 - 1, ISBN 3-405-12081-0 Inocybe pudica,Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 3, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1980, p. 202-203, ISBN 3-405-12124-8 Inocybe rimosa,Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 2, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1980, p. 224-225 - 1, ISBN 3-405-12081-0 Inocybe sindonia (posibil letală),Bruno Cetto: „I funghi dal vero”, vol. 5, Editura Arte Grafiche Saturnia, Trento 1986, p. 230-231 - 2, 238-239 - 1, 242-243 - 1, ISBN 88-85013-37-6 Inocybe squamata,Bruno Cetto: “I funghi dal vero”, vol. 5, Editura Arte Grafiche Saturnia, Trento 1986, p. 216-217, ISBN 88-85013-37-6 Inocybe umbraticaBruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 3, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1980, p. 204-205, ISBN 3-405-12124-8 sau Inocybe whitei,Ewald Gerhard: „Der große BLV Pilzführer“ (cu 1200 de specii descrise și 1000 fotografii), Editura BLV Buchverlag GmbH & Co. KG, ediția a 9-a, München 2018, p. 304-305, ISBN 978-3-8354-1839-4 dar, de asemenea, cu comestibilele Agrocybe dura,Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 2, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1980, p. 124-125, ISBN 3-405-12081-0 Agrocybe praecox,Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 1, ed. a 5-a, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1979, p. 192-193, ISBN 3-405-12116-7 și Tricholoma columbettaJean-Louis Lamaison & Jean-Marie Polese: „Der große Pilzatlas“, Editura Tandem Verlag GmbH, Potsdam 2012, p. 85, 116, ISBN 978-3-8427-0483-1 precum cu necomestibilele Entoloma excentricum,Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 1, ed. a 5-a, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1979, p. 252-253 - 1, ISBN 3-405-12116-7 și Tricholoma albumBruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 3, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1980, p. 258-259, ISBN 3-405-12124-8 sau cu otrăvitoarea Hebeloma crustuliniforme.Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 1, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1976, p. 194-195, ISBN 3-405-11774-7

Specii asemănătoare în imagini

Valorificare Specia este foarte otrăvitoare pentru că conține muscarină însă doze mari. După o scurtă perioadă de latență de la 15 minute la 2 ore, simptomele încep cu salivație, lacrimare, constricție a pupilei, tulburări vizuale severe, scăderea tensiunii arteriale și puls lent, vărsături, diaree și colici gastrice. O intoxicație fatală are loc în principal în cazuri severe (prin consumul de cantități mai mari) și/sau tărăgănate de otrăvire sau la persoane care au deja o stare de sănătate precară.Pilzforum

Este foarte recomandat, să nu se culeagă, guste și nici mănânce o ciupercă doar asemănătoare, pentru a evita accidente fatale!

Note

Bibliografie Bruno Cetto: „I funghi dal vero”, vol. 1-7, Editura Arte Grafiche Saturnia, Trento 1976-1993 (pentru cercetarea în total) Rose Marie Dähncke: „1200 Pilze in Farbfotos”, Editura AT Verlag, Aarau 2004, ISBN 3-8289-1619-8 René Flammer, Egon Horak: „Giftpilze – Pilzgifte, Pilzvergiftungen - Ein Nachschlagewerk für Ärzte, Apotheker, Biologen, Mykologen, Pilzexperten und Pilzsammler”, Editura Schwabe, Basel 2003, ISBN 3-7965-2008-1 Hans E. Laux: „Der große Pilzführer, Editura Kosmos, Halberstadt 2001, p. 458-459, ISBN 978-3-440-14530-2 Edmund Michael, Bruno Hennig, Hanns Kreisel: „Handbuch für Pilzfreunde“, vol. 1: „Die wichtigsten und häufigsten Pilze mit besonderer Berücksichtigung der Giftpilze“, Editura Spektrum Akademischer Verlag, Berlin 1983 German Josef Krieglsteiner (ed.), Andreas Gminder: „Verbreitungsatlas der Großpilze Deutschlands (West)“, Editura Ulmer, Stuttgart 1991, ISBN 3-8001-3536-1 Gustav Lindau, Eberhard Ulbrich, R. Pilger: Die höheren Pilze (Basidiomycetes)“, Editura Springer, Berlin-Heidelberg 1983, ISBN: 978-3-64290-770-8 Meinhard Michael Moser în Helmut Gams: „Röhrlinge und Blätterpilze - Kleine Kryptogamenflora Mitteleuropas”, ediția a 5-ea, vol. 2, Editura Gustav Fischer, Stuttgart 1983

Legături externe

Inocybe sambucina, mai multe imagini 1 Inocybe sambucina, mai multe imagini 2, cu aspecte microscopice

Categorie:Inocybe Categorie:Micoriză Categorie:Ciuperci otrăvitoare Categorie:1789 în știință