Balada din Hevsursk (în , în ) este un film dramatic sovietic din 1966, produs de studioul Gruzia-film și regizat de cineastul georgian Șota Managadze. Rolurile principale au fost interpretate de actorii georgieni Sofiko Ciaureli, Tenghiz Arcivadze, David Abașidze, Kote Daușvili și Levon Pilpani.
Acțiunea filmului are loc în regiunea montană Hevsureti din nordul Georgiei (care făcea parte atunci din RSS Gruzină a Uniunii Sovietice), un ținut izolat de pantele abrupte și înzăpezite ai lanțului muntos Caucazul Mare, în care viața oamenilor este deosebit de aspră și civilizația modernă pătrunde cu o mare dificultate. Din această cauză, tradițiile străvechi ale muntenilor hevsuri s-au păstrat în mare parte neatinse, fiind transmise de la o generație la alta. În acest spațiu natural izolat se desfășoară o poveste de dragoste „cu rezonanțe de legendă” între artistul Imeda Zviadauri și frumoasa localnică Mzekala, care se încheie însă printr-o confruntare dramatică cauzată de necesitatea respectării unor obiceiuri locale dure și învechite.
Filmul sovietic a fost descris de critici ca un „poem liric” și s-a bucurat de o popularitate considerabilă în rândul cinefililor sovietici, fiind vizionat de 17 milioane de spectatori. Balada din Hevsursk a fost distins în anul 1967 cu premiul Golden Edelweiss la Festivalul Internațional de Film de la Toronto, iar actrița Sofiko Ciaureli a obținut premiul II la cea de-a doua ediție a Festivalului Unional de Film, care a avut în anul 1966 la Kiev.
Rezumat
Rămas orfan în copilărie după uciderea tatălui său, Ghvtiso, într-un duel sângeros, Imeda Zviadauri a fost luat de un prieten al tatălui său din regiunea montană Hevsureti și a crescut în orașul Tbilisi (capitala RSS Gruzine), absolvind cursuri universitare de pictură și devenind un artist talentat. După cincisprezece ani, la invitația verișorului său, Aluda, el se reîntoarce în satul său natal Șatili din munții Georgiei, unde regăsește casele vechi din piatră construite pe o pantă abruptă și tradițiile strămoșești de care se rupsese în trecut. Frumusețea acestor locuri îndepărtate și izolate, păstrate aproape intacte în vremurile moderne, îi provoacă o revelație și îl determină să-și amâne întoarcerea la Tbilisi, iar Imeda începe să deseneze cu pasiune, fiind fascinat de peisajele naturale și de muntenii hevsuri.
În această perioadă, Imeda se îndrăgostește de frumoasa Mzekala, cumnata lui Aluda, pe care o iubea, de asemenea, localnicul hevsur Torgvai, iar fata, care dorea să exploreze o lume nouă, diferită de cea pe care o cunoscuse în satul natal, îi împărtășește sentimentele. Dragostea idilică a celor doi nu durează însă prea mult. Înfuriat de îndrăzneala orășeanului, Torgvai își provoacă rivalul la un duel cu sabia, potrivit unui vechi obicei local, iar Imeda este nevoit să se apere și îl rănește mortal, fără să vrea, pe Torgvai. Uciderea lui Torgvai atrage dorința de răzbunare a rudelor victimei. Aluda și tatăl său, Mghelika, hotărăsc să-l ascundă pe Imeda, dar căderea timpurie a primei zăpezi (ceea ce semnifică începerea iernii) creează pericolul blocării trecătorii și, în consecință, al izolării satului. Cei doi îndrăgostiți decid să fugă pe ascuns pentru a scăpa de rudele însetate de sânge ale lui Torgvai. Deplasarea lor este însă dificilă, din cauza drumului înzăpezit, iar urmăritorii îi ajung din urmă. Un urmăritor încearcă să-l împuște de la mare distanță pe Imeda, dar glonțul pe care îl trage o ucide în schimb pe Mzekala.
Cuprins de tristețe, pictorul se stabilește în satul natal, unde, fără voie, lăsase în urma sa două victime, și încearcă să perpetueze în creațiile sale artistice imaginea ființei iubite.
Distribuție
Sofiko Ciaureli — Mzekala, tânără din Șatili, originară din Ardoti, cumnata lui Aluda Tenghiz Arcivadze — Imeda Zviadauri, artist originar din Șatili Levan Pilpani — Torgvai, tânăr din Șatili îndrăgostit de Mzekala Zurab Kapianidze — Apareka, vânător din Șatili David Abașidze — Aluda, verișorul lui Imeda Kote Daușvili — Mghelika, preotul satului, tatăl lui Aluda, unchiul lui Imeda Zanda Ioseliani — tânără din Șatili (nemenționată) Dali Țereteli — tânără din Șatili (nemenționată) Hatuna Ioseliani (nemenționată) Zurab Șonia (nemenționat) Djemal Șanșiașvili (nemenționat) Nino Ciheidze (nemenționat) I. Țkvitinidze (nemenționat) R. Goghinașvili (nemenționat) Revaz Hobua — medicul venit de la Tbilisi (nemenționat) Aleksandre (Sesika) Kuprașvili — locuitor al satului hevsur (nemenționat) Nodar Cikheidze — Gheorghi, geolog, tatăl adoptiv al lui Imeda (nemenționat) Ilia Bakakuri (nemenționat) Șalva Djaniașvili — locuitor al satului hevsur (nemenționat) Valentin Donguzașvili — locuitor al satului hevsur (nemenționat) Elena Aslamazișvili — asistenta medicală din Șatili (nemenționată) Nodar Mgaloblișvili — cântărețul la panduri (nemenționat) Bondo Goginava (nemenționat)
Dublaj de voce (în limba rusă) Maria Vinogradova — Mzekala A. Konsovski — Imeda Zviadauri Artem Karapetian — Torgvai Robert Ciumak — Apareka Iuri Puzîrev — Aluda Konstantin Tîrtov — Mghelika Mihail Gluzski — Gheorghi, tatăl adoptiv al lui Imeda
Producție Scenariul filmului a fost scris de dramaturgul georgian Gheorghi Mdivani (1905–1981). Filmul a fost produs de compania Gruzia-film () din Tbilisi și a fost regizat de cineastul georgian Șota Managadze (1903–1977), autorul unor filme cunoscute în spațiul sovietic precum Maeștrii baletului gruzin (1955), Floarea zăpezii (1959), Nana (1961) și Cine călărește calul (1963) și tatăl viitorului regizor georgian Nodar Managadze (1943–2006), care era considerat în acea vreme „unul dintre cei mai valoroși regizori sovietici din generația vîrstnică”. Șota Managadze a fost ajutat de fiul său, Nodar, ca asistent de regie. Producția a fost coordonată de directorul Grigol Svaneli.
Producătorii filmului i-au distribuit în rolurile principale pe actorii georgieni Sofiko Ciaureli, Tenghiz Arcivadze, David Abașidze, Kote Daușvili și Levon Pilpani. Actrița Sofiko Ciaureli (1937–2008), fiica renumitului regizor georgian Mikheil Ciaureli (1894–1974), era cunoscută publicului sovietic din filmele dramatice Poveste despre o fată (1960), regizat chiar de tatăl ei, și Între două iubiri (1961).
Filmările au fost realizate în anul 1965 pe peliculă alb-negru pentru ecran lat (prin procedeul cinemascop) sub coordonarea directorului de imagine Gheorghi Celidze. Decorurile filmului au fost proiectate de scenograful Șota Gogolașvili, costumele au fost realizate de Kahaber Huțișvili (menționat pe generic Kahi Kusișvili), iar efectele speciale au foost coordonate de Gheorghi Useinașvili. Sunetul a fost înregistrat de inginerul Rapiel Kezeli, iar muzica a fost compusă de compozitorul georgian Revaz (Rezo) Laghidze. Montajul peliculei a fost realizat de Vasili Dolenko. Filmul are o durată de 89 de minute, iar lungimea peliculei este de 2.450 de metri.
Lansare Balada din Hevsursk a fost vizionat în premieră în mai 1966 la cea de-a doua ediție a Festivalului Unional de Film, care a avut loc în perioada 21–31 mai 1966 la Kiev (RSS Ucraineană), și a avut parte de o lansare limitată în cinematografele din Tbilisi la 1 decembrie 1966 și de o premieră oficială la Moscova în 19 decembrie 1966. Interesul publicului sovietic a fost destul de mare, filmul fiind vizionat de 17,0 milioane de spectatori în cinematografele din URSS. Ca urmare a acestui succes, compania Sovexportfilm a organizat o operațiune de distribuire în mai multe țări precum Republica Socialistă România (4 noiembrie 1966), Danemarca (6 decembrie 1966), Finlanda (30 decembrie 1966), Republica Democrată Germană (premieră cinematografică pe 17 februarie 1967 și premieră TV pe 20 septembrie 1968 la DFF 1), Republica Populară Ungară (13 aprilie 1967) și Suedia (25 octombrie 1976).
Premiera filmului în România a avut loc în ziua de 4 noiembrie 1966 la cinematograful „Republica” din București, în cea de-a doua zi a Festivalului anual al filmului sovietic, după ce în prima zi fusese difuzată coproducția româno-sovietică Tunelul, regizată de Francisc Munteanu; delegația cineaștilor sovietici care a participat la festival a fost condusă de Vahtang Kuprava, președintele Comitetului de Stat pentru Cinematografie din R.S S. Gruzină, și a inclus-o, de asemenea, pe actrița georgiană Sofiko Ciaureli. O altă difuzare a filmului Balada din Hevsursk a fost organizată în seara zilei de 9 noiembrie 1966 la cinematograful „Victoria" din Iași, unde a avut loc atunci un spectacol de gală consacrat deschiderii locale a Festivalului filmului sovietic, la care au luat cuvântul prof.dr.doc. Gavril Istrate de la Universitatea „Al. I. Cuza” (președintele Comitetului regional pentru cultură și artă), Vahtang Kuprava (conducătorul delegației sovietice) și Sofiko Ciaureli (interpreta rolului feminin principal din acest film). Balada din Hevsursk, care a fost descris în presa epocii drept un „poem cinematografic închinat vieții și străvechilor obiceiuri ale oamenilor din munții Gruziei”, „un poem cinematografic [...] închinat muntenilor de pe culmile Kazbekului și despre care cîndva scria cu atîta gingășie Lermontov”, un „poem liric consacrat oamenilor din munții Gruziei” sau „un poem liric emoționant, dedicat oamenilor și obiceiurilor populației” din munții Georgiei, a intrat apoi în rețeaua cinematografică națională a României și a rulat începând din 9 ianuarie 1967 în unele cinematografe bucureștene precum Victoria și Aurora (ianuarie 1967), Excelsior și Rahova (ianuarie 1967), Flacăra (ianuarie 1967), Buzești și Volga (ianuarie–februarie 1967), Pacea (februarie 1967), Ferentari (februarie 1967), Cotroceni (februarie 1967), Drumul Sării (februarie 1967), Cosmos (martie 1967) și Crîngași (martie 1967), dar și în unele cinematografe din alte orașe (de exemplu, la Iași, Baia Mare, Bacău, Cluj, Constanța, Suceava, Sibiu, Câmpulung Moldovenesc, Galați, Pitești, Târgu Mureș, Focșani, Onești, Tulcea, Tecuci, Dorohoi, Brașov, Botoșani, Oradea, Vaslui, Vatra Dornei, Mangalia, Salonta, Bârlad, Târgu Neamț, Covasna, Craiova, Luduș, Lugoj, Iernut, Cisnădie, Odorheiu Secuiesc, Timișoara, Fălticeni și Pașcani), inclusiv până în iulie 1978.
Recepție Aprecieri critice thumb|left|Casele fortificate din Șatili au fost asemănate cu... Criticul ziarului românesc Informația Bucureștiului a descris Balada din Hevsursk ca un „veritabil poem liric” desfășurat într-un spațiu natural fermecător și straniu, care conține o poveste de dragoste „cu rezonanțe de legendă” și „confruntări dramatice dintre caractere puternic conturate”. Într-o altă cronică din același ziar s-a consemnat că filmul sovietic al lui Șota Managadze ar fi „oarecum înrudit” cu capodopera Umbrele strămoșilor uitați (1965) a cineastului armeano-ucrainean Serghei Paradjanov. Jurnalista Silvia Cinca, specializată în teatrologie, scria în revista română Cinema că acțiunea acestui film sovietic se desfășoară „într-un sat din creierul munților, unde casele par fortărețe medievale, bătute în piatră” și că elementele naturale spectaculoase caracteristice acelor locuri (spațiul vast, munții înalți și păsările care zboară la altitudini amețitoare) reprezintă simboluri ale unei comunități libere, cu visuri și pasiuni puternice. Potrivit Silviei Cinca, Balada din Hevsursk conține „o poezie emanată de psihologia eroilor”, dar, cu toate acestea, „valoarea filmului constă însă nu în faptele care reliefează individualitatea pictorului, ci în cele care înfățișează viața satului, tradițiile cu un pronunțat caracter național”. Concluzia jurnalistei era că regizorul Șota Managadze părea să fi fost fermecat de mirajul acelor locuri pitorești și a tradițiilor inedite și, cu ajutorul operatorului Gheorghi Celidze, a conferit filmului un aspect parțial documentar, cu imagini deosebit de expresive.